Cosmin Andrei, Încep prin a spune că este primul interviu pe care îl dau unei reviste de specialitate, o revistă agricolă din România. Este o mare bucurie pentru mine, mai ales pentru că am și asistat la momentul în care revista a fost lansată pe piață. Noi am susținut mereu în cadrul emisiunii „Viața Satului“ că sunt necesare cât mai multe reviste în domeniul agricol, pentru că oamenii din mediul rural, în deosebi fermierii din România, au nevoie de multă informație; motiv pentru care am salutat și apariția revistei „Euro-Ferma“. Faptul că a trecut un an și sunteți pe piață, că lumea vorbește despre voi înseamnă că anticipam bine că este nevoie de mai multe reviste de specialitate în țară.
„Viața Satului“
de 50 de ani la TVR
Cu ce probleme vă confruntați în calitate de producător al emisiunii „Viața Satului“?
Vreau să vă spun că problemele cu care ne confruntăm noi în cadrul emisiunii de profil de la Televiziunea Română sunt problemele fermierilor, dar și problemele oamenilor din mediul rural. Noi, ca emisiune, nu ne confruntăm cu nici o problemă; avem mijloacele tehnice necesare să realizăm această emisiune, dar într-adevăr problemele cu care ne confruntăm sunt cele care vin din partea fermierilor și a oamenilor care locuiesc în mediul rural. Problemele nu sunt doar specifice agriculturii, sunt și probleme sociale, probleme care țin de educația copiilor, probleme care țin de medicul de la sat, de relația cu primarul și cu biserica, sunt probleme de fel și chip pe care le întâlnești în zona satului românesc și care fac obiectul muncii noastre.
Din punctul de vedere al fermierilor, ce fel de probleme există?
De obicei, pricipala problemă a fost cea de comunicare între fermieri și autorități. În mod normal, dacă ar fi fost o situație ideală, nici un canal media nu ar fi trebuit să existe. Dacă această comunicare între Ministerul Agriculturii și fermieri ar fi fost una perfectă, prin mijloacele pe care le au la îndemână primăriile, OJCA, DADR, APIA, mai nou.
Acești oamenii ar fi aflat tot ceea ce aveau nevoie și poate nici nu mai trebuia să cumpere o revistă de specialitate, să se uite la o emisiune de televiziune sau să asculte o emisiune la radio. Câtă vreme nu funcționează lucrul astă, și credeți-mă că nu funcționează nicăieri în lumea asta așa cum vorbim noi perfect, idealist; acesta este rolul nostru de intermediari sau comunicatori, cum ne spun alții.
La „Viața Satului“ vin multe scrisori, primim multe telefoane la redacție cu privire la problemele de proprietate. Foarte mulți oameni ne-au spus că nu au primit pământul că nu a vrut să i-l dea primarul sau că sunt alte jocuri de interese și așa mai departe. Slavă Domnului că în ultima vreme s-au rărit cazurile. Acum primim la redacție scrisori prin care telespectatorii ne cer sfaturi și soluții pentru a începe o afacere în domeniul agricol, într-un fel să le dăm idei de afaceri și să le oferim informațiile necesare care există la Ministerul Agriculturii în ceea ce privește fondurile structurale, cum pot fi accesate, modul în care se poate garanta o afacere și așa mai departe. Trebuie să ne adaptăm și noi, ca emisiune, și cred că toată presa de specialitate trebuie să treacă de la problemele care au fost în urmă cu 5-6 ani la o altă perspectivă, mai pozitivă, pentru că trebuie să le dăm oamenilor soluții. Oamenii întreabă, de exemplu, despre o fermă de melci, despre un număr de telefon de unde poate să cumpere.
Aceste informații există în redacția noastră, la redactorii care au realizat astfel de reportaje și au o bază de date cu numerele unde se poate suna pentru a afla și alte informații. Există oameni care vor ferme de vaci, de 20, 30 de capete, și sunt interesați de unde pot achiziționa juninci dintr-o rasă mai bună. Telespectatorii noștri s-au schimbat.
Încearcă să facă ceva, au realizat că doar prin a cere un milion la hectar nu rezolvă nimic. Până acum astea erau petițiile: „nu avem cu ce să muncim pământul, nu am scos nimic, ce facem?”. Acum vor proiecte. S-au schimbat și asta e bine, este bine pentru noi toți.
Acum șapte ani fermierul român era un agricultor în tranziția dintre comunism și capitalism, nu era fermier. Acum fermierul român a înțeles că există elemente care țin de legislația europeană, există avantaje care țin de aderarea noastră la UE, dar este încă frustrat pentru faptul că primește mai puțini bani decât fermierul european. Lucrurile acestea se vor rezolva în 4-5 ani, dar în același timp se vorbește despre faptul că tot în 4-5 ani se vor elimina subvențiile, s-ar putea ca atunci când vom ajunge și noi la același nivel cu ei să nu mai primească nimeni subvenții.
Fermierul român de acum șapte ani era mai puțin pregătit, mai puțin avid de informare. După 2000-2001, au intervenit lucruri foarte importante pentru fermierul român, s-a eliminat viza Schengen, iar foarte mulți au reușit să vadă ce se întâmplă în agricultura țărilor europene.
Au văzut că este cu totul altceva, că ferma arată altfel, au aflat și de subvenții, iar când au revenit în țară au știut ce au de făcut, ce să ceară de la instituțiile statului. Acest aspect a fost foarte important.
Fermierii au început să pună tot mai mult accent pe raportul calitate/preț, au început să înțeleagă că, plătind un pic mai mult, pot obține o cantitate dublă. Asta e foarte important pentru ei. Consider că nu sunt încă fermieri europeni, dar avem foarte multe exemple de fermieri români care sunt de multe ori mai buni decât cei europeni și mai ales în contextul în care cei europeni primesc o subvenție mult mai mare.
Cum se realizează și cât timp este necesar realizării unei emisiune? Câți oameni sunt implicați?
Acesta este un punct important: forța de muncă. În urmă cu șapte ani, când am venit la „Viața Satului“, exista o situație pe care mi-aș dori să o mai am și acum: 11 oameni lucrau la această emisiune. Acum realizăm emisiunea cu patru oameni și lucrăm foarte bine împreună, Alexandru Popescu, Marian Eftimie, Ovidiu Dinescu și Doru Dumitriu. Aceasta este echipa redacțională. Pentru o emisiune în direct, echipa ajunge la aproximativ 35 de oameni, cu partea tehnică, care înseamnă relee, sunet, iar când este înregistrată deja au muncit pentru acea emisiune oamenii pe care i-am numit, împreună cu șeful de producție Maria Ierguș, cu operatorii și șoferii care au fost pe teren. Să zicem că la o emisiune înregistrată lucrează 10 oameni, dar în linii mari cam aceasta este proporția. Dacă în urmă cu șapte ani lucrau 11 oameni, acum sunt doar patru.
Este un efort deosebit, dar consider că a fost o selecție naturală, în urma căreia au rămas probabil cei mai buni. Altfel nu pot să îmi explic de ce putem realiza emisiunea cu de trei ori mai puțini oameni decât în urmă cu șapte ani.
Pentru emisiunea în direct, transmitem de la USAMV – Agronomie. La ora 8 începe montarea decorului, a camerelor, lumina se realizază, ce-i drept, de către mulți oameni, dar la ora 11.25 trebuie să fie totul gata, pentru că la 11.30 suntem în direct. Atunci practic începe emisiunea pe care o văd telespectatorii, unde sunt doar invitații, moderatorul și prezentatorii Valentin și Bogdan Uritescu. În marea lor majoritate, reportajele se realizează pe baza scrisorilor și a ceea ce vine de la telespectatori. De ce? Pentru că acesta este cel mai bun mod de a realiza ceva util fermierului. Iată de ce întotdeauna contează ce ne scriu oamenii, ce spun când ne sună la redacție. Un procent foarte mare, de 70-80%, din ceea ce se întâmplă în emisiune este datorat oamenilor care au sunat sau au scris pe problema respectivă.
De ce invitați de fiecare dată la început de an un ministru, urmat de un parlamentar?
Chemăm ministrul în prima emisiune pentru ca oamenii de la sate să afle ce li se pregătește pentru anul următor: mai iau un ban pe hectar, nu mai iau, mai cultivă pământul, nu îl mai cultivă, se lasă de treaba asta. Nu știu, sunt lucruri pe care un ministru le poate spune, pentru că el are frâiele astea în mână, are banii în mână, care poate ajunge și la omul care ne vede pe noi la „Viața Satului“ și atunci este firesc să îl chemăm pe el. De obicei, după ce îl chemăm pe ministru, imediat, săptămâna următoare, chemăm fermierii, așa cum am făcut și la începutul acestui an. Fermierii spun ce a fost și ce n-a fost bine pe baza a ceea ce au auzit în emisiunea precedentă. Asta este explicația pentru care chemăm un ministru în prima emisiune din an; nu a avut importanță ce ministru a fost, ce coloratură politică a avut, întotdeauna s-a întâmplat așa la „Viața Satului“.
Niciodată nu a contat ce partid politic este la putere, a contat doar „Partidul Fermierilor – Partidul Oamenilor de la Sate“. A contat ceea ce spun oamenii de la sate, ei au fost cei care ne-au influențat politic – oamenii de la sate!
Despre „Viața Satului“ pot să spun că este cea mai veche emisiunea din Televiziunea Română, în luna martie 2008 împlinește 50 de ani de când există pe postul public. Pentru noi este o informație importantă, de care trebuie să țineți cont. Sunt 50 de ani! 50 de ani înseamnă pentru unii mult, pentru unii puțin, dar dacă ținem cont că în România televiziunea s-a înființat atunci, înseamnă ceva. „Viața Satului“ este un simbol de care trebuie să ținem cont.
Nu numai oamenii care decid soarta Televiziunii Române, ci și cei care decid soarta politicii în România.
Simona Munteanu
