Ing. Victoria Ungureanu, Unitatea Fitosanitară Argeș
Răspândire
Diabrotica virgifera virgifera este un dăunător nou pentru Europa, care a pătruns din America de Nord, unde, alături de alte specii de Diabrotica, are un vast areal. În Europa, acest dăunător a fost semnalat în anul 1992, în Serbia, iar în România a fost observat în anul 1996, în sud-vestul și vestul țării, în zone din județele Arad, Alba, Bihor, Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Hunedoara, Mehedinți, Satu Mare, Sălaj.
Morfologia dăunătorului
Oul acestui dăunător este de culoare galbenă deschisă, are formă ovală și un diametru de 0,5 mm. Larva este alungită, cilindrică, cutată, de culoare alb-gălbuie. Capsula cefalică este brună, placa anală este întunecată, cu marginea anterioară adâncită sub forma literei V. Larva are o lungime de 1,5 mm în primul stadiu larvar și de 8-11 mm la maturitate. Pupa este liberă, de culoare albă. Femela are o lungime de 4,2-6,8 mm. Corpul este de culoare galbenă-verzuie, iar elitrele prezintă trei benzi longitudinale, care se pot contopi. Antenele sunt mai scurte decât corpul. Masculul are o lungime de 4,2-6 mm, corp de culoare galbenă-verzuie, cu elitre negre situate în jumătatea posterioară. Antenele masculului sunt mai lungi decât corpul.
Biologia dăunătorului
Adulții apar în general la sfârșitul lunii iunie și au fost observați pe plante până la sfârșitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie. La porumb, apariția în masă a adulților are loc în periada înfloritului.
Adulții de Diabrotica virgifera virgifera trăiesc peste 50 de zile și sunt mai activi în zori și la amurg, deși zboară și se împerechează și în timpul zilei. Activitatea optimă a dăunătorului se desfășoară la temperaturi cuprinse între 23 și 27 grade Celsius. La temperaturi de peste 30 grade Celsius, acesta devine sensibil.
În prima perioadă a evoluției, adulții rămân în principal în parcelele de porumb unde au apărut. Aceste parcele vor fi părăsite în masă de adulți după dispariția polenului și a mătăsii proaspete. Ei vor migra în parcelele semănate mai târziu, în căutare de noi surse de hrană. Deplasarea dăunătorului se face în zbor, în cadrul aceleiași culturi, dar există și posibilitatea de răspândire prin migrare la distanțe mai mari, cu ajutorul vântului. În urma cercetărilor, s-a observat că înainte de depunerea pontei adulții pot zbura până la 300 de kilometri, datorită curenților de aer. După împerechere, femelele sunt atrase de lanurile de porumb, unde depun între 400 și 1.087 ouă, mai ales la baza plantelor de porumb, dar și în crăpăturile solului, până la adâncimea de 30 cm.
(Diabrotica virgifera virgifera) Cele mai multe ouă sunt depuse în sol în stratul de 0-15 cm. Depunerea ouălor începe la mijlocul lunii iulie și atinge valori maxime în luna august.
Acest dăunător are o singură generație pe an și iernează în stadiul de ou în diapauză. Acest stadiu poate fi întâlnit aproximativ 10 luni.
Din ouă, în anul următor, mai exact de la jumătatea lunii mai până la începutul lunii august, apar larvele, al căror stadiu de dăunare durează o lună.
Viermele vestic al rădăcinilor de porumb prezintă trei stadii larvare, dintre care ultimul este cel mai lung.
După eclozare, larvele se deplasează în căutarea hranei. Ele se pot deplasa până la 0,50 m. Dacă larvele nou apărute nu găsesc hrană în aproximativ trei zile, acestea vor pieri.
Larvele de vârsta a treia se transformă în pupe libere în sol, la adâncimea de 5 cm.
Stadiul de pupă durează 10 zile.
Transformarea pupelor în adulți are loc la sfârșitul lunii iunie.
Modul de atac
Principala cultură atacată de Diabrotica virgifera virgifera este porumbul, iar cele mai mari pagube sunt produse de larve. Adultul acestui dăunător este polifag și atacă, pe lângă porumb, și alte specii de plante din familiile Poaceae, Asteraceae, Fabaceae, Cucurbitaceae.
În SUA, în lunile de vară, dăunătorul produce pagube la răsadurile de dovlecei, pepeni galbeni, castraveți, precum și la fasolea cultivată intercalat printre porumb. Adultul poate fi întâlnit și pe alte plante-gazdă, cum ar fi știrul (Amaranthus retroflexus) sau pe diferite specii de cucurbitacee.
Adulții acestui dăunător se hrănesc cu frunze, polen, mătase și ulterior migrează pe știuleții de porumb, unde se hrănesc cu boabe aflate în faza de lapte.
Pe frunzele atacate se observă dungi albicioase, longitudinale, asemănătoare celor produse de Lema melanopa.
Pe lângă atacul larvelor, și cel al adulților poate provoca pierderi semnificative de producție, în cazul în care se depășește pragul economic de dăunare stabilit în România, de 10 adulți/plantă la hibrizii pentru consum și de 5 adulți/plantă la porumbul pentru sămânță.
Atacul adulților asupra mătăsii de porumb în timpul eliberării polenului împiedică polenizarea plantelor, ceea ce are drept consecință reducerea producției, respectiv știuleți mici sau parțial fără boabe.
Larva care se dezvoltă în sol se hrănește cu rădăcinile de porumb. Acestea sunt atacate mai ales de larvele de vârsta a treia. Larvele tinere atacă la început perișorii radiculari și stratul extern al rădăcinilor, iar mai târziu rădăcinile mai groase și țesutul intern al acestora.
În cazul unor atacuri puternice, plantele au, în mod caracteristic, tulpina înclinată, sunt slab fixate în sol și sunt ușor culcate de furtuni și ploi abundente. Plantele din lanul atacat au aspect de „gât de lebădă”. Plantele puternic atacate de larve se veștejesc și se usucă prematur.
Gradul de atac în etapa actuală
În SUA, dăunătorul s-a răspândit la toate culturile de porumb. El se combate atât prin metode agrofitotehnice – rotația culturilor, cultivarea unor hibrizi rezistenți la atac -, cât și prin metode chimice – tratament la sol pentru combaterea larvelor și tratamente aplicate adulților.
După apariția formelor rezistente la insecticide, viteza de migrare a acestui dăunător a crescut de la 20-50 km/an la aproape 200 km/an.
În Europa, dăunătorul se răspândește rapid, cu 25-50 km/an. Din 13 milioane de hectare cultivate cu porumb în Serbia, pe aproximativ 60% din această suprafață Diabrotica virgifera virgifera este prezentă și produce pagube de 40-50%. În prezent, aceasta și-a extins mult aria de răspândire în Croația, Ungaria și România.
În Italia, datorită unui program riguros de prevenire și combatere, care a constat în interzicerea cultivării porumbului în monocultură în zona de risc, precum și aplicării a două tratamente chimice împotriva adulților, s-au redus foarte mult înmulțirea și răspândirea acestei specii.
În România, s-au înregistrat atacuri atât ale larvelor, cât și ale adulților, dar fără să se producă pagube foarte mari pe suprafețe semnificative.
Combaterea dăunătorului
Pentru combatere se recomandă aplicarea următoarelor măsuri agrofitotehnice: rotația culturilor, efectuarea semănatului la epoca optimă, aplicarea unei fertilizări judicioase, efectuarea de arături după recoltare, precum și cultivarea unor hibrizi toleranți la atacul dăunătorului.
Măsurile chimice se aplică mai ales contra larvelor atunci când se constată o depășire a pragului economic de dăunare. În acest sens, se recomandă utilizarea insecticidelor pe bază de clorpirifos, carbosulfan, bifentrin.
Pentru combaterea chimică a adulților se recomandă aplicarea a 1-2 tratamente cu produsele Karate Zeon – 0,250 l/ha și Seizer 10 EC – 0,2 l/ha.
Nicoleta Burtan
