Si totusi… se poate!

Ioan Enoiu, director general Naturevo SRL

Am spus mereu:

„Clima e alta
Şi trebuie schimbat ceva
Pentru culturi ce ne duc soarta
Spre a mânca sau a răbda.”

---

Fenomenele determinate de schimbările climatice sunt din ce în ce mai evidente. Culturile agricole sunt afectate major de temperaturile ridicate, radiaţiile din ce în ce mai puternice, seceta atmosferică şi pedologică, vânturile puternice însoţite de grindină sau căderi masive de apă în timp scurt. Mai mult decât atât, iernile sunt atipice, având ferestre de iarnă cu temperaturi şi radiaţii ca primăvara, urmate de temperaturi negative foarte joase. Diferenţele de temperatură între zi şi noapte sunt foarte mari, generând multiple fenomene de stres al plantelor sau adaptări mai rapide ale agenţilor dăunători, în comparaţie cu plantele de cultură. În anii anteriori, pierderile de recoltă determinate de aceste fenomene s-au situat, în medie, la circa 25%, în condiţii de tehnologii clasice.

În anul 2012, în condiţiile aplicării tehnologiilor clasice, pierderile au fost de la 30 până la 100%. Ce este ciudat, din punctul meu de vedere, este că autorităţile implicate în producţia agricolă (era să greşesc spunând responsabile) ocolesc în mod curent să prezinte realitatea, care este de-a dreptul îngrijorătoare. Mai mult decât atât, evită să meargă pe teren pentru a lua contact direct cu dezastrul. În articole anterioare am scris că există soluţii pentru a diminua efectele negative ale schimbărilor climatice, care trebuie incluse ca verigi tehnologice. În cele ce urmează, vă prezint câteva aspecte ale tehnologiilor care au dus la diminuarea pierderilor de recoltă în anul foarte dificil 2012.

Scarificarea a determinat mărirea rezervei de apă în adâncime, ducând la diminuarea pierderilor prin evaporare. Culturile s-au menţinut verzi cu 10-15 zile mai mult, comparativ cu cele semănate/plantate în teren arat sau numai discuit. Efectul a fost mult mai clar la porumb, floarea-soarelui, soia, sfeclă de zahăr. Lucrarea de scarificat n-a putut fi efectuată la adâncimi de 50-60 cm în solurile grele şi cu rezervă redusă de apă, dar chiar şi acolo unde s-a lucrat la 30-40 cm s-au sesizat diferenţe pozitive.

Prezervarea energiei interne din sămânţă prin stimularea germinaţiei, a înrădăcinarii, a înfrăţirii.
Folosirea la tratarea seminţelor a produselor care stimulează înrădăcinarea rapidă, răsărirea rapidă şi uniformă, înfrăţirea timpurie, diminuarea consumurilor specifice sau creşterea absorbţiei elementelor (în special la cereale) a determinat în anul 2012 diferenţe de 0,5-1 tonă producţie cereale/ha. Desfăşurarea fenofazelor a fost mai rapidă, iar evoluţia culturii s-a desfăşurat şi pe parcursul ferestrelor din iarnă.

Aplicarea corectă a fertilizanţilor de sol şi a fertilizanţilor foliari a generat, de asemenea, diferenţe de 0,3-1 tonă producţie cereale/ha. S-a dovedit încă o dată că utilizarea unilaterală a azotului este foarte păguboasă, mai ales în perioadele secetoase; azotul măreşte cererea de apă, favorizează creşterea, în detrimentul fructificării (spice mari, dar goale/nefecundate). La culturile de primăvară, o fertilizare echilibrată în care fosforul şi potasiul să fie distribuite în forme asimilabile în apropierea rădăcinilor sau foliar, iar microelementele strict necesare să fie asigurate (pe secetă se extrag foarte greu din sol sau deloc) au generat diferenţe de comportament majore. Nu avem date despre producţie (încă nu s-a recoltat), dar este dovedit că în lanurile unde s-au aplicat corect fertilizanţii plantele au rezistat mai bine la secetă şi arşiţă.

Aplicarea corectă a produselor de protecţia plantelor şi complexarea cu potenţatori (fertilizanţi foliari, bioregulatori, protectori de umiditate ş.a.). Prin folosirea corectă şi la timp a produselor de protecţia plantelor s-au obţinut sporuri importante de producţie. Spre exemplu, aplicarea timpurie a insecticidelor la cereale a diminuat atacul muştelor cerealelor, care în anul 2012 au acţionat mult mai devreme decât în anii anteriori. Utilizarea în perioada deja secetoasă a strobilurinelor a permis desfăsurarea mai bună a fenofazelor. Adăugarea la tratamente a fertilizanţilor foliari cu macrosi microelemente a dus la îmbunătăţirea fertilităţii florilor şi la creşterea producţiei, precum şi la grăbirea vegetaţiei, astfel că a crescut producţia, în condiţiile diminuării cererii/consumului de apă.

Utilizarea speciilor/soiurilor/hibrizilor cu rezistenţă mai bună la secetă (arşiţă).
În 2012, s-a dovedit că speciile/soiurile/ hibrizii cu rezistenţă mai bună la secetă au dat diferenţe de 1-2 tone/ha la cereale, iar la porumb, în anumite locaţii, diferenţa evaluată este între 0 producţie la hectar la hibrizii clasici şi 4-6 tone/ha la hibrizii cu germinaţie/fecundare timpurie. Toate aspectele care trebuie avute în vedere pentru a diminua efectele stresului climatic ţin de o abordare ultraprofesională şi nu stau la îndemâna oricui, nici măcar a fermierului relativ pregătit. Atenţie! Apelaţi la specialişti pentru a găsi soluţiile adecvate într-un climat ostil!

„Când soarele ne pârjoleşte,
Iar ploile vin mult mai rar,
Un specialist bun mai găseşte
Să fie boabe în hambar.”