2020 - an cu risc crescut de apariţie a virozelor la cereale

Anul agricol 2019-2020 a debutat cu o toamnă călduroasă, secetoasă, cantităţile de precipitaţii înregistrate fiind destul de scăzute. Temperaturile ridicate au favorizat atacurile de afide în culturile de grâu răsărite, despre care se cunoaşte că sunt vectori a numeroase virusuri. Se poate spune că există un risc crescut de apariţie a infecţiilor virale în acest an. Dintre virozele ce pot apărea la grâu în ţara noastră, importanţă economică prezintă: mozaicul dungat al grâului (Marmor virgatum Holmes, Wheat streak mosaic virus) şi piticirea şi îngălbenirea grâului (Wheat dwarf virus).

CS III DR. ING. OTILIA COTUNA, şef laborator protecţia plantelor SCDA Lovrin, şef lucrări dr. ing. USAMVB Timişoara

În contextul modificărilor climatice actuale, care favorizează înmulţirea exagerată a patogenilor din culturile de grâu, producătorii ar trebui să-şi adapteze strategiile de control pentru patogenii care apar an de an (principali) şi în acelaşi timp să fie pregătiţi pentru patogenii care apar mai rar (secundari) şi doar atunci când se întrunesc anumite condiţii de temperatură şi umiditate. Primăvara anului 2019 a fost una deosebit de grea pentru cultura grâului prin prisma patogenilor prezenţi. Cantităţile mari de apă care au căzut în multe zone din ţară au favorizat dezvoltarea patogenilor foliari, a bazei tulpinii şi a spicului. Dintre bolile care au creat adevărate probleme fermierilor amintesc: helmintosporioza grâului produsă de Dreschlera tritici - repentis (DTR), făinarea (Blumeria graminis) şi fuzarioza spicului (Fusarium graminearum). Mozaicul dungat al grâului poate apărea chiar din toamnă în culturi. Boala poate fi recunoscută după striaturile de culoare verde-închis iniţial, uneori albe, clorotice, paralele cu nervurile, care apar pe frunze. Pe măsură ce boala evoluează frunzele capătă culoare galbenă-aurie cu striaturi verzi. Plantele cu simptome au talia redusă cu aproximativ 30%, spicele mici şi adesea sterile, fie total, fie parţial. În timpul iernii, simptomele dispar, dar în primăvară apar din nou. Există autori care susţin că virusul este transmis de mai multe specii de acarieni prezenţi în culturile de cereale (Aceria tritici, Aceria tulipae şi Aceria tosichella Keifer). În ţara noastră nu au fost raportate pagube mari din cauza acestei viroze, deşi la nivel mondial virusul produce pagube importante, mai ales în America de Nord. Piticirea grâului poate fi recunoscută după tinerele plante care prezintă o culoare mai închisă decât în mod normal. Apoi, pe măsură ce se dezvoltă apare o clorozare progresivă însoţită de piticire. Plantele bolnave nu mai înfrăţesc şi chiar nu înspică uneori. La infecţiile apărute după înfrăţire, doar vârfurile frunzelor sunt îngălbenite, iar piticirea este mai puţin prezentă. Nervurile frunzelor rămân verzi.

Putem controla virozele grâului?

Virozele la grâu sunt dificil de controlat. Esenţiale în managementul virozelor sunt diagnosticarea şi detectarea corectă, precisă a virusurilor din plante, precum şi a vectorilor. Tehnologiile actuale fac posibilă detectarea virusurilor rapid şi precis prin intermediul metodelor bazate pe serologie (testele ELIZA). Cea mai bună metodă de a ţine sub control virusurile la cereale este folosirea soiurilor cu rezistenţă genetică naturală. Din păcate, sursa de gene naturale de rezistenţă este destul de limitată, iar durabilitatea acestora în timp este discutabilă. În zilele noastre se fac multe studii pentru crearea rezistenţei artificiale la virusurile din culturile de cereale.

În cazul mozaicului dungat al grâului, pagubele depind foarte mult de rezistenţa soiului cultivat, de condiţiile climatice, de momentul când se realizează infecţia şi de procentul de plante bolnave. Cele mai periculoase sunt infecţiile de toamnă, în această situaţie pierderile putând ajunge până la 50% şi uneori chiar mai mult. Atunci când infecţiile apar primăvara, pierderile nu trec de 20%.

Distrugerea samulastrei este foarte importantă, deoarece poate găzdui acarienii vectori ai mozaicului dungat al grâului. Prin distrugerea samulastrei, ciclul de viaţă al vectorilor este oprit. Se recomandă efectuarea acestei operaţiuni cu 7 zile înainte de semănat. Odată cu distrugerea samulastrei trebuie îndepărtate şi buruienile-gazdă, nu doar din parcela ce urmează a fi semănată, ci şi din împrejurimi. De asemenea, o strategie importantă de control al bolii este menţinerea terenului ce urmează a fi semănat în toamnă în stare de „ogor negru“, fără buruieni şi fără samulastră, o perioadă cât mai mare de timp. În acest fel populaţiile de acarieni nu se pot dezvolta. După distrugerea samulastrei şi a buruienilor, o atenţie deosebită trebuie acordată momentului semănatului. Semănatul trebuie realizat la data optimă, nu mai devreme, evitându-se astfel înmulţirea şi răspândirea vectorilor. În acest fel, fenofaza când grâul este sensibil la infecţie nu va coincide cu răspândirea vectorilor, iar infecţia nu se va realiza. Dacă apar situaţii cu densităţi mari de vectori, aceştia vor fi combătuţi pe cale chimică cu insecticide. Atunci când semănatul se face timpuriu, plantele pot fi expuse infecţiei, deoarece acarienii vectori au timp să ajungă în cultură şi să se înmulţească. În anumite situaţii, întârzierea semănatului poate fi o bună metodă de control a virozei, deoarece gazdele nu mai sunt verzi, iar vectorii nu se pot dezvolta. Riscul de infecţie scade odată cu întârzierea semănatului, observaţiile în teren arătând că solele semănate mai târziu au o infecţie mai slabă decât cele semănate devreme. De regulă, culturile care sunt lipsite de infecţie în toamnă rămân sănătoase şi primăvara. Practic, prin respectarea perioadei optime de semănat, infecţia virală poate fi prevenită total. Cel mai bun control al virozei se face prin utilizarea la semănat a soiurilor cu rezistenţă la infecţiile virale. Cercetările actuale arată că nici un soi nu este foarte rezistent la virusul mozaicului dungat, existând totuşi o rezistenţă parţială la anumite soiuri. Gene de rezistenţă există în plante înrudite cu grâul, cum sunt Agropyron şi Secale şi se încearcă transferul lor în soiurile noi. Nu există substanţe chimice de combatere.

Managementul piticirii şi îngălbenirii grâului implică în primul rând diagnosticarea corectă, deoarece viroza poate fi confundată adesea cu fiziopatiile. Astăzi, cu ajutorul testelor ELIZA, infecţia virotică poate fi confirmată sau infirmată.

Utilizarea soiurilor rezistente sau tolerante este metoda cea mai bună în prevenirea acestei viroze grave. Există soiuri create care au o toleranţă bună la patogen. Se recomandă cultivarea de genotipuri cu rezistenţe diferite pentru a minimiza pierderile în caz de infecţie.

Semănatul cerealelor se va face în prima decadă a lunii octombrie pentru cele de toamnă, iar pentru cele de primăvară cât mai repede. Cu cât întârziem semănatul, cu atât se va reduce riscul infecţiilor cu BYDV, deoarece atunci când plantele răsar, populaţiile de afide nu mai există (începutul lunii noiembrie).

Samulastra şi buruienile trebuie distruse pentru a nu favoriza dezvoltarea afidelor. Insecticidele utilizate la tratarea seminţelor protejează culturile semănate timpuriu pentru o perioadă de aproximativ 4-6 săptămâni. În timpul vegetaţiei, dacă se înregistrează zbor de afide, de obicei un singur tratament cu un insecticid este suficient. Nu există substanţe chimice pentru combaterea acestei viroze. Tratamentele la sămânţă cu insecticide pot reduce riscul unor infecţii primare. Totuşi nu sunt considerate economice din cauza că uneori afidele nu apar în culturi, infestarea fiind sporadică toamna.