80% din sectorul agricol românesc este finanţat de multinaţionale

Angelo Nicolae, Brise: „Agricultura din România este finanţată în proporţie de 80 la sută de firme multinaţionale“. Reprezentanţii ING spun altceva. Într-o oarecare contradicţie cu spusele şefului de vânzări al ING pentru regiunea nord-est, Cătălin Ursu, care a precizat că în ultimii 5 ani creditele pentru agricultură s-au dublat ca volum, directorul general al Brise Group, Angelo Nicolae, a menţionat recent că mai bine de 80 de procente din sectorul agricol românesc este finanţat de multinaţionalele care activează pe piaţă.

La rândul lor, şi fermierii sunt împărţiţi atunci când vine vorba de finanţare. Unii spun că băncile care pompează în prezent bani în agricultura românească practică o dobândă acceptabilă, în timp ce alţii speră la valori mai mici, comparabile cu cele ale colegilor lor din Europa Centrală şi de Vest.

Liantul care a generat acest aflux de informaţii şi opinii a fost suita de conferinţe organizate de BASF la începutul acestui an şi care a culminat cu un eveniment grandios organizat la Sibiu, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de existenţă a companiei germane. Cu ocazia conferinţei de la Sibiu, invitat fiind la dialog de către organizatori pe tema finanţării agriculturii autohtone, Angelo Nicolae a precizat din start că sectorul este slab finanţat, tocmai din cauza băncilor care, pur şi simplu, nu au avut încredere în acest domeniu, care, culmea, a luat amploare în ultimii 5 ani. „Agricultura este subfinanţată tocmai pentru că sistemul bancar nu a crezut în acest domeniu. Suntem cu toţii de peste 20 de ani în sector, iar atenţia către agricultură a venit doar în ultimii 5 ani, când fermierii au început să devină profitabili. Problema este că în acest moment băncile nu înţeleg nevoia fermierului, dinamica business-ului în agricultură şi, dacă te uiţi doar pe un bilanţ şi pe o balanţă, este foate greu să înţelegi de ce are nevoie ca să-l finanţezi“, a spus directorul general Brise, în condiţiile în care doar cu câteva minute înaintea sa şeful de vânzări al ING pentru regiunea nord-est, Cătălin Ursu, preciza că „în ultimii cinci ani, perioadă în care, per total sistem bancar, creditele au scăzut, în agricultură acestea s-au dublat“.

Curentul finanţist provenit din zona multinaţionalelor care activează în agricultură a fost puternic susţinut de reprezentantul Brise. Acesta a punctat (informaţie reală, din păcate) că nu mai puţin de 80 de procente din banii care merg în agricultură provin din zona aceasta. Atitudinea este oarecum de înţeles, în condiţiile în care Brise este distribuitor BASF în România, în sine o companie prezentă la nivel global în peste 200 de ţări. „În acest moment, probabil, agricultura din România este finanţată în proporţie de 80 la sută de firme multinaţionale, aşa cum este şi BASF. Şi asta pentru că, prin intermediul nostru, ca distribuitori, aceste inputuri ajung la fermieri, pentru ca ulterior tot banii din multinaţionale (de la traderi) să vină, să ajute la achiziţia producţiei şi să întoarcă aceşti bani înapoi în circuit. Fără aceste multinaţionale cred că am fi blocaţi, pentru că piaţa locală nu poate să absoarbă această producţie, nu are capacitatea financiară s-o cumpere şi, practic, acesta este acum circuitul care susţine financiar agricultura“, le-a mărturisit Angelo Horaţiu Nicolae celor prezenţi la evenimentul de la Sibiu. Dacă ar fi să luăm în calcul şi spusele fermierilor, am avea un procentaj de doi la unu în favoarea finanţării sectorului agricol româneasc din zona financiar nebancară şi o orientare nouă - banca agricolă susţinută financiar de Guvern.

Practic, nu cu mult timp în urmă, tot la un eveniment BASF, un fermier constănţean cu experienţă vastă şi înainte de Revoluţie puncta că, pentru a avea o dezvoltare continuă, banca ar trebui „să piardă“ în favoarea agricultorului, ceea ce instituţiile financiar-bancare private nu sunt dispuse să facă. Adnan Suliman, proprietarul exploataţiei Cereagro Sena, a precizat că doar o bancă agricolă de stat ar putea să atingă acest deziderat. „Agricultura merge pe credit. Atât timp cât o bancă este privată, n-are niciun interes să piardă în favoarea agricultorului. Ca să-i meargă bine agricultorului, banca trebuie să piardă. Dacă banca nu este de stat, să aibă susţinere de la buget, nu va fi niciodată o bancă agricolă pentru agricultori, în adevăratul sens al cuvântului. Eu am contractat credite în valoare aproximativă de 700.000-800.000 de lei pentru agricultură la dobânzi între 9 şi 13 la sută. Eu văd o bancă agricolă care ar trebui să dea credite pentru acest sector cu dobânzi variind între 4 şi 6 la sută, astfel încât ambele părţi să fie mulţumite“, a spus Adnan Suliman cu ocazia lansării oficiale în România a produsului Biathlon 4D. O altă viziune a avut însă Cătălin Ursu, reprezentant ING, chiar dacă corect construită din punctul de vedere al comunicării corporatiste a unei bănci comerciale. În discursul său de la Sibiu, acesta a vorbit despre sectorul bancar românesc ca despre un întreg, ca despre o entitate care îşi doreşte să finanţeze din plin agricultura, dar care încă face paşi mărunţi şi greşeli în demersul său.

„ING şi, în general, sistemul bancar românesc încep să simtă că potenţialul agriculturii a devenit imens. În acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi că în ultimii cinci ani, perioadă în care, per total sistem bancar, creditele au scăzut, în agricultură s-au dublat. ING, şi cred că şi toate celelalte bănci, priveşte agricultura ca pe un cartof fierbinte; ni-l dorim, dar nu ştim cum să punem mâna pe el. Şi motivele sunt mai multe: este o industrie cu nişte lucruri foarte specifice pe care bancherii, de obicei economişti, nu le simt, nu le înţeleg, fiindcă nu le cunosc. Bancherul trebuie să înţeleagă că sunt şi ani proşti în agricultură. Apoi, există o problemă simplă de logistică - în general, fermierii nu sunt în marile oraşe unde băncile sunt localizate“, a recunoscut oficialul ING. Colegul său Codin Negovan a menţionat, la rândul său, că agricultura este singura industrie în care toţi cei din jurul fermierului îl sprijină, îl finanţează, îl învaţă cum să lucreze cu tehnologii noi, cu inovaţii, fiind de părere că soluţia cea mai simplă de a ajunge la aceşti potenţiali clienţi astfel încât să se dezvolte este ca sistemul bancar să se folosească de cunoştinţele celor care deja sunt lângă agricultori, inclusiv de furnizori, distribuitori de inputuri, traderi ş.a.m.d. „Fluxurile există, însă ele trebuie să vină alături de bancă, iar aceasta să pună banii la bătaie“, a conchis el.

Fermierii tulceni cred că CEC ar fi cea mai bună bancă agricolă. Singura condiţie: să se implice statul!

Întrebaţi de jurnalişti cum ar putea arăta o bancă agricolă dedicată sectorului agroalimentar românesc, una menită să-l finanţeze în condiţii avantajoase, câţiva dintre ei au spus printre dinţi că ar fi vorba de CEC, unica instituţie financiar-bancară cu notorietate şi cu filiale în toată ţara. Singura condiţie este ca statul să pompeze bani în această bancă, astfel încât dobânzile să fie mici. De asemenea, fiind chestionaţi şi pe tema aportului personal într-o astfel de bancă, cum este şi cazul acţionarilor-fermieri din Rabobank, la unison, cei trei fermieri intervievaţi au spus că nu! Printre ei s-a aflat şi partenerul de afaceri al lui Adnan Suliman, care a dorit să-şi păstreze totuşi anonimatul:

„CEC ar fi cel mai indicat. Fiind de stat şi foarte vechi, cu filiale în toată ţara, mi se pare că ar fi cel mai indicat să se ocupe de această treabă, dar nu sub denumirea de bancă agricolă. Să rămână el CEC, că aşa a fost înfiinţat de Cuza. Cel mai important este să aparţină de stat. Deocamdată fermierii nu-şi permit să investească într-o bancă agricolă. Ei nu dispun de subvenţiile altor ţări, astfel încât să poată cotiza într-un astfel de sistem“. Din punctul de vedere al lui Gherghişan Marian, un fermier tulcean din localitatea Dăieni, care lucrează 800 ha de teren arabil, pentru ca o bancă agricolă să existe trebuie ca Executivul să dea dovadă de bunăvoinţă financiară. „Dacă există bunăvoinţă, eu cred că se poate, însă Guvernul trebuie să intervină cu o dobândă care să vină în ajutorul fermierilor, mai mică decât piaţa, totul printr-o bancă agricolă. Asta nu este posibil decât cu ajutorul Executivului. Cine altcineva ar putea să bage pe piaţă bani cu o dobândă subvenţionată? Guvernul! Cum el dă ordonanţe de urgenţă pentru orice, aşa poate să se grăbească şi să găsească soluţia, să identifice sursa financiară pentru o dobândă subvenţionată“, a mărturisit Gherghişan, precizând totodată că în prezent lucrează cu două bănci comerciale de la care a contractat credite de cofinanţare pentru Măsura 121, pe fonduri FEADR. „Dobânda este de 6 la sută pentru creditele mele în euro. Eu consider că această dobândă nu este mare. Spre exemplu, furnizorii de utilaje, dacă vrei să iei un produs de la ei şi nu mergi pe fonduri europene, au programe proprii prin care te subvenţionează şi se ajunge la o dobândă chiar şi de 2,5 procente, dar nu pe fonduri FEADR. În acest caz spun că tu ai de câştigat“.

Pe lista fermierilor au fost şi doi pesimişti, în persoana lui Gheorghiţă Rucăreanu şi Marian Preda, ambii din aceeaşi localitate tulceană Dăieni. Primul este de părere că niciodată fermierii nu vor cotiza pentru o astfel de bancă, în condiţiile în care câştigurile se diminuează de la an la an, dar producţia rămâne aceeaşi, fapt confirmat şi de liderul Brise Group. „Nu ştiu dacă poate să fie realizabilă. S-o facă, dar cine? S-o facă fermierii? Ei nu s-ar aduna să facă o bancă agricolă. Ăştia de la APIA ne taie în fiecare an subvenţia, noi de unde să mai avem bani să contribuim? Dacă ar exista o bancă agricolă, ar trebui să dea creditul cu 2-3 la sută. Am şi eu un credit la bancă, cu dobândă de 6 la sută. Chiar dacă sunt un fermier mai mic, 6 la sută nu mi se pare o dobândă mare, este acceptabilă, însă în 6 ani, dobânda mea este de 13.000 de euro în plus“, a punctat Rucăreanu.

O poziţie similară a avut şi Marian Preda. În accepţiunea sa, o astfel de bancă agricolă cu cotizaţii din partea fermierilor ar putea avea succes în alte ţări mai dezvoltate ale UE. Şi el s-a plâns de profiturile din ce în ce mai mici pe care le înregistrează de la an la an. Fermierul tulcean este nemulţumit şi de faptul că dobânda la un credit de cofinanţare pentru fonduri FEADR este prea mare (6 la sută) şi că şi-ar dori ca aceasta să fie la jumătate. „Agricultura românească nu este sprijinită de nimeni. Cum să susţinem noi o bancă agricolă? Ce preţuri am primit anul trecut? Un leu pe kilogramul de floarea-soarelui, la grâu - 62 de bani, iar la porumb - 44 de bani. Această bancă agricolă ar putea fi făcută cu implicarea fermierilor, prin cotizaţiile lor, dar nu în România. Românul este sărac şi nu-şi dă bănuţul pe care îl strânge. Are vreo garanţie că banul acela îl poate lua vreodată? Eu am un credit contractat la bancă în vederea derulării unei investiţii prin fonduri FEADR, dobânda fiind de 6 la sută. Consider că dobânda ar trebuie să fie de 3 procente, astfel încât fermierii să poată face faţă provocărilor sectorului agricol românesc“, a conchis Preda Marian, fermier care lucrează 750 ha în arendă şi proprietate în Dăieni, judeţul Tulcea.

Conform celui mai nou raport al Asociaţiei Române a Băncilor, instituţiile de credit din România sunt interesate să susţină economia cu credite. Potrivit sondajului realizat în semestrul I 2014, peste 80% din bănci se aşteaptă la o intensificare a activităţii de creditare în următoarea perioadă, pe fondul anticipaţiilor privind creşterea cererii de credite în mai multe sectoare şi relaxarea parţială a politicilor de creditare în sectoare precum Industria, Tehnologia Informaţiei, Agricultura, Telecomunicaţii, Sănătate şi pe segmentul IMM. Economia României a înregistrat o dinamică pozitivă pentru 3 ani consecutivi. Produsul Intern Brut (PIB) a avansat cu 3,5% în 2013, până la 140 de miliarde euro, pe fondul redresării activităţii industriale determinate de cererea externă şi a creşterii peste aşteptări a producţiei agricole.

Ionel VĂDUVA