Acces limitat la biotehnologii

În domeniul organismelor modificate genetic, România s-a aliniat legislației Uniunii Europene privind autorizarea cultivării și importului de OMG când a devenit stat membru. După această dată, singura plantă modificată genetic autorizată în cultură a fost și este porumbul Mon 810, cu rezistență la atacul viermelui sfredelitor (Ostrinia nubilalis). Soia MG, tolerantă la erbicide pe bază de
glifosat, a fost interzisă, iar acest lucru a însemnat o lovitură grea pentru fermierii români, iar pentru țară, transformarea din producător în importator net de soia și șroturi de soia.

---

În România, soia modificată genetic a început să fie cultivată în 1999. Timp de șapte ani, agricultorii s-au convins de beneficiile pe care această plantă le poate asigura, atât sub aspect economic, cât și agronomic. Interzicerea culturii modificate genetic a dus la scăderea suprafețelor ocupate cu soia. „Începând cu anul 2007, suprafața cultivată cu soia convențională a scăzut de aproximativ patru ori”, a afirmat dl Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii, în cadrul unei conferințe de presă. Din cauza sensibilității mari la îmburuienare a culturii de soia convenționale și favorizarea creșterii rezervei de buruieni din sol, această plantă ocupă suprafețe mici. În perioada 2008- 2010, suprafețele cultivate cu soia clasică s-au situat, în medie, între 50.000 și 65.000 ha, iar pentru anul 2011, suprafața estimată este de aproximativ 68 mii de hectare. În privința condițiilor pedoclimatice, România este printre puținele state membre ale Uniunii Europene care beneficiează de cele mai favorabile condiții pentru cultura de soia. În opinia ministrului Agriculturii, reluarea cultivării soiei MG ar putea contribui la creșterea suprafețelor, și nu numai. „Suprafețele ar crește la peste 500.000 ha (până la 1 milion ha), ceea ce ar permite și creșterea livrărilor de soia modificată genetic pe piața comunitară. Anual, importăm circa 500 de mii de tone de soia și șroturi de soia din țări terțe precum Brazilia, Argentina etc., în schimb noi am putea produce 2 milioane de tone. În anul 2010, România a importat soia și șroturi de soia în valoare de 138,5 milioane de euro. Așadar, din punct de vedere economic, România a devenit doar piață de desfacere, nu și producător. Uniunea Europeană importă anual 40 de milioane de tone. Datorită condițiilor favorabile culturii de soia, România este singura țară care poate produce la nivel industrial”, a afirmat dl Tabără. Ministrul Agriculturii a precizat că, prin interzicerea cultivării soiei MG, România pierde anual circa un miliard de euro. Țările care au autorizat cultivarea de plante modificate genetic s-au dezvoltat și au devenit jucători importanți pe piața agricolă internațională. „Țări precum Brazilia, Argentina, China, Australia sau Canada nu mai pot fi neglijate. Ele au devenit foarte competitive deoarece costurile de producție la plantele MG sunt cu 40% până la 60% mai scăzute față de cele înregistrate la culturile convenționale”, a spus dl Tabără. Ministrul Agriculturii a afirmat că bătălia este pentru acceptarea în cultură a soiei MG, deoarece este cea mai profitabilă plantă. „Reintroducerea culturii de soia modificată genetic este cerința majorității fermierilor români, solicitare pe care eu nu am putut să o ignor. (...) Fermierii români nu au avut nevoie de argumente venite din alte părți pentru a fi convinși de beneficiile culturilor modificate genetic, ci ei înșiși, din propria lor experiență, solicită reintroducerea culturii de soia modificată genetic, în baza rezultatelor pe care le-au obținut până în anul 2007, când au cultivat-o. Reluarea cultivării soiei modificate genetic este necesară atât din punct de vedere agronomic, cât și din perspectiva asigurării, din producția internă, a necesarului de proteină vegetală destinată sectorului zootehnic”, a mai adăugat dl Tabără.

Autorizarea cultivării plantelor modificate genetic, dar și autorizarea importului de OMG din țări terțe se realizează la nivel comunitar, în procedura de vot fiind implicate toate cele 27 de state membre ale UE. „Chiar dacă fermierii români își doresc reintroducerea în cultură a soiei modificate genetic (la nivel european autorizată doar pentru consum, nu și pentru cultivare), acest aspect nu poate fi legiferat în România, deoarece autorizarea se realizează la nivel european. Menționez că în cele șapte luni de când sunt la conducerea MADR nu s-a discutat în cadrul Consiliilor de Miniștri ai Mediului nici un proiect de decizie privind autorizarea cultivării vreunei plante modificate genetic”, a afirmat ministrul Agricullturii. Notificarea depusă de compania Monsanto în octombrie 2005 pentru autorizarea cultivării pe teritoriul UE a soiei modificate genetic se află în faza finală de evaluare la Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA). Aceasta este etapa premergătoare elaborării Deciziei Comisiei/Consiliului privind autorizarea cultivării și apoi votul statelor membre.

Tendințe pe plan european
Comisia Europeană a lansat o propunere de regulament, care are în vedere amendarea Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, pentru a da posibilitatea statelor membre de a interzice sau restricționa cultivarea OMG autorizate pe teritoriul acestora, folosind alte argumente decât cele legate de evaluarea riscului de mediu și sănătatea oamenilor. La data intrării în vigoare a Regulamentului de amendare a Directivei 2001/18, statele membre vor fi libere să restricționeze sau să interzică cultivarea unui OMG sau a tuturor OMG autorizate în anumite zone sau în totalitate pe teritoriul acestora. Acest amendament va fi aplicabil tuturor OMG autorizate pentru cultivare în UE. În conformitate cu această propunere de regulament, statele membre pot adopta măsuri de interzicere/restricționare doar a cultivării OMG. Statelor membre nu le va fi permisă adoptarea de măsuri împotriva importului și/sau comercializării în UE a semințelor modificate genetic autorizate. Statele membre care intenționează să adopte asemenea măsuri trebuie să le comunice celorlalte state membre și Comisiei Europene cu o lună înainte de adoptare, în scop de informare. De la data lansării de către Comisia Europeană a propunerii de regulament a avut loc o serie de reuniuni, în care s-au ridicat probleme legate de baza legală a proiectului de regulament, compatibilitatea cu regulile OMC și ale pieței interne. Pentru lămurirea tuturor aspectelor ridicate, președinția belgiană a Uniunii Europene a creat, la nivelul Consiliului, un grup de lucru adhoc privind OMG, în care se discută propunerea de regulament. Discuțiile continuă și în această perioadă.
Ana MUSTĂȚEA