Afacerea cu porci - un imperiu in cadere libera

Bătălia dintre România şi Ungaria pentru autonomie se mută în fermele de porci. Crescătorii români de porci spun că îşi închid porţile, această acţiune putând fii definitivă. Fermieri se plâng de scumpirea furajelor, lipsa subvenţiilor şi de concurenţa porcului unguresc. Am stat de vorbă pe marginea acestui subiect cu dl Mihai Lungu, om de afaceri şi investitor în agricultură.

---

Ce presupune înfiinţarea unei ferme de porci?
O fermă de porci rentabilă pleacă de la minim 1.000 de capete pe ciclu. Pe piaţa actuală există 3 tipuri de ferme de porci. Există maternităţile, care produc doar grăsunii de porc, există fermele de îngrăşare, care se ocupă doar de îngrăşarea porcilor, şi există fermele cu circuit închis. În condiţiile actuale de piaţă, îngrăşarea ca activitate de sine stătătoare nu are succes şi nu este rentabilă. Dacă totuşi cineva vrea să se apuce de îngrăşare, ferma trebuie sa aibă minim 1.000 de capete pe ciclu în fermă. Sub 1.000 de capete volumul este prea mic şi toate cheltuielile legate de aceată fermă nu se recuperează.

O afacere familială poate merge până la 2.000-3.000 de capete pe ciclu, un ciclu având cam 3 luni şi jumătate. Unii spun că fac 3 cicluri pe an, dar eu spun că realist sunt 5 cicluri pe an. După părerea mea, la nivelul pieţei de astăzi, mă refer la cea din România, singurele ferme care rezistă şi sunt profitabile sunt cele cu circuit închis. Ca să înţeleagă toată lumea, circuit închis înseamnă că are şi îngrăşare, dar are şi maternitate în aceeaşi fermă. Revenind la tânărul fermier care este la început de drum, el trebuie să-şi deschidă o fermă cu 150-200 de scroafe, investiţia ajungând undeva la 600.000 de euro. Acestă înfiiţare presupune bani. Problema este că băncile nu mai finanţează aceste proiecte. Chiar dacă ai proiectul aprobat de la APDRP şi UE. Sunt cazuri absolut izolate de oameni care au reuşit să obţină finanţări de la bancă, iar cei care au reuşit nu intră în segmentul fermierilor, adică sunt oameni care au bani, oameni care au surse financiare suficiente cu care pot să garanteze un eventual credit. În zilele noastre un om dacă are 300.000 de euro, mai ia de la UE tot atât şi si-a făcut fermă.

Ce implică furajarea?
Astazi, ca să îngraşi un porc te costa 670 de lei pe ciclu, incluzând şi materialul genetic, porc care ajunge la greutatea de 105 kg. Un porc consumă per ciclu 240 de kg de furaj. Furajul costă în prezent 1,5 lei/kg. Deci, făcând un calcul simplu, numai furajarea la un porc per ciclu costă 360 lei.

Există asigurări în acest sens?
Sunt asigurări care vizează aceste programe, dar fermierii nu şi le permit. Costurile sunt prea mari pentru a putea fi suportate de fermieri.

Ce face fermierul cu producţia?
Cea mai bună variantă este să o vândă la abator. Anomalia este că dacă pe el îl costă 670 de lei să producă porcul, acum îl vinde cu 520 de lei la abator. De asta am spus că sunt perioade pe an în care îngrăşarea nu produce profit, chiar dacă există acea subvenţie de 100 de lei pe cap, 520 plus 100 fac 620, deci tot nu este rentabil. Când am spus 670 de lei pe cap nu am băgat şi cheltuielile financiare, dacă are şi un credit bancar preţul întreţinerii şi al creşterii se măreşte.

Cum a ajuns această industrie să fie în cădere liberă?
O primă cauză este clar evaziunea fiscală. Se importă foarte multă carne din cauza acestui TVA de 24%. În primul rând, cei din afară produc mai eficient ca noi. Au costuri mult mai mici. De exemplu, eu am avut fermă de porci şi plăteam o dobândă de 18-19% la bancă, în timp ce un coleg de-al meu neamţ plătea 1,5% dobândă.

O altă cauză ar fi că pe noi grăsunii ne costau mai mult, pentru că era vorba de transport, distanţă, cheltuielile importatorilor etc. Din cauza asta, eu aveam un preţ cu 30% mai mare decât colegul meu neamţ. Am ajuns în faza în care unui abator, dacă este corect şi nu face evaziune fiscală, îi convine să aducă porci din Ungaria, pentru că nu trebuie să finanţeze TVA. Mie, o perioadă foarte bună de timp, mi-a convenit să aduc furaje pentru ferma mea aflată în Caraş Severin din Ungaria, special ca nu trebuia să finanţez TVA. Oricât de eficient ai fi în zilele noastre, şi să dormi în fermă şi să ai angajaţi puţini, tot nu este o activitate rentabilă.

Calitativ vorbind, care carne este mai bună, cea ungurească sau cea românească?
Sunt aproximativ la fel. Poate un pic mai bună a noastră, pentru că noi continuăm să hrănim animalele cu cereale. Porcul nostru are 97% cereale în hrană. În schimb, foarte multe ferme din Uniunea Europeană au trecut de mult pe hrana lichidă. Hrana lichidă îţi permite să amesteci foarte multe deşeuri de la industria alimentară. Când spun deşeuri, mă refer la spărtură de biscuiţi, spărtură de napolitane, diverse resturi de la fabricile de mălai. Folosesc tot felul de deşeuri care în mod normal sunt rebuturi şi care ar trebui aruncate, ele fiind de fapt sănătoase. Noii fermieri, dacă ţin neapărat să-şi facă fermă de porci, să se gândească la ferma de scroafe, adică să-şi facă un circuit închis, cu singura rezervă că aceste ferme nu mai există în Europa. S-au închis şi au dispărut de mult. Eu trăiesc cu senzaţia că şi în România se va întâmpla acelaşi lucru. La noi abatoarele mari dau familent, dar abatoarele mici rezistă. Afară este exact invers. Fermierul trebuie să-şi vândă animalul în viu. Aceea este activitatea lui. Să nu se gândească la abator. Să nu se gândească că o să câştige bani prin abator. Noi clădim acum nişte structuri care afară nu mai există şi care probabil şi la noi nu vor mai exista când se va termina cu evaziunea fiscală şi cu toate importurile necontrolate.

Deocamdată trăim într-o ţară în care evaziunea fiscală este foarte mare. Străinii nu vor carne de la noi, ei vor animale vii. România este o sursă de materii prime, aşa ne-am clădit, ca o sursă de materii prime. Noi suntem mari exportatori de cereale, de cherestea şi de animale vii. În momentul de faţă singurul potenţial al României în zona zootehniei este vita de carne.

Iulian ANDREI

---