Agenţi patogeni cu importanţă economică pentru culturile de tomate

Agenţi patogeni cu importanţă economică pentru culturile de tomate

Pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor – Xanthomonas vesicatoria (Doidge) Dowson
Atacul se manifestă frecvent la culturile de tomate din câmp. Simptome: pe frunze apar pete de 1-2 mm diametru, circulare sau de formă neregulată, verzui-gălbui, înconjurate de o zonă translucidă. Ulterior, petele devin brun-negricioase, pergamentoase. Pe suprafaţa fructelor apar vezicule de 2-4 mm, uşor proeminente, hidrozate, de culoare verde sau brună, care se măresc, ajung la 4-10 mm şi conţin un bogat exsudat bacterian. Ulterior, acestea crapă şi se formează cratere adânci. Combatere: la apariţia primelor simptome se fac tratamente cu produsele recomandate de specialiştii fitosanitari judeţeni, prin intermediul buletinului de avertizare fitosanitar.

Pătarea pustulară a fructelor - Pseudomonas tomato (Okabe) Alstatt
Atacul se manifestă în special la culturile de tomate din câmp. Simptome: pe frunze apar pete brun gălbui hidrozate, apoi brun-negricioase, circulare, de 1-3 mm în diametru. Ulterior, petele devin pergamentoase şi sunt înconjurate de un halou verde-gălbui. Pe fructe se formează pete negre-cărbunoase, punctiforme, proeminente, lucioase, ce pot depăşi 1 mm în diametru. Combatere: produsele recomandate pentru combaterea bacteriei Xanthomonas vesicatoria sunt eficace şi faţă de acest agent patogen.

Pătarea brună a frunzelor sau alternarioza - Alternaria porri (Ell) Neerg.f.sp. (Ell. et Mart.) Neerg.
Boala se manifestă frecvent la culturile de tomate din câmp şi solarii, unde produce pagube importante. Simptome: plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. În răsadniţe atacul se manifestă prin pete alungite, cu aspect neregulat, brun închis, care cuprind partea bazală a tulpinii de jur-împrejur, simptom caracteristic denumit şi putregaiul în formă de guler. Cea mai frecventă formă de atac produsă de această ciupercă se constată pe frunzele bazale, sub forma unor pete izolate, circulare, brune, zonate concentric. Când numărul petelor se măreşte, acestea confluează, iar frunzele se usucă. Pe tulpini, peţioluri şi pedunculi apar pete ovoidale concentric, brun-negricioase. Infecţiile pe fructe se manifestă prin pete mici, de formă circulară, adâncite, mai frecvente în jurul pedunculului. În evoluţia ulterioară acestea devin negricioase şi prezintă zonarea concentric specifică atacului acestui agent patogen. La suprafaţa ţesuturilor atacate apar fructificaţiile ciupercii reprezentate de conidiofori şi conidii. Combatere: în timpul perioadei de vegetaţie, pentru combaterea agentului patogen se vor aplica tratamente cu produsele recomandate de către specialiştii Laboratorului Judeţean Fitosanitar, prin buletinul de avertizare.

Pătarea albă a frunzelor sau septorioza - Septoria lycopersici Speg.
Atacul se manifestă în condiţii de câmp. Simptome: plantele pot fi atacate în toate stadiile de dezvoltare. Primele simptome se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete circulare, cu diametrul de 0,5-1 mm, de culoare brună. Ulterior, petele se măresc în diametru, ajungând la 3-4 mm. Ţesutul din centrul petelor are culoarea cenuşie. La suprafaţa ţesuturilor atacate, pe partea superioară a frunzelor apar formaţiuni punctiforme, de culoare neagră, care reprezintă picnidiile ciupercii. Pete similare pot fi observate pe tulpini şi uneori pe fructe. Când atacul se manifestă de timpuriu pe răsaduri, acestea pot fi distruse parţial sau total dacă nu se aplică tratamentele adecvate. Combatere: cele mai eficace fungicide pentru combaterea agentului patogen sunt cele sistemice. Se pot utiliza, de asemenea, fungicide de contact sau cu baza chimică mixtă.

Putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea Pers et Fries
Putregaiul cenuşiu este o boală care se întâlneşte frecvent la culturile de tomate din spaţiile protejate (sere, solarii) şi mai rar la cele din câmp. Simptome: atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor. Primele simptome apar, de regulă, pe frunzele bătrâne de la baza plantelor, sub forma unor pete verzui sau gălbui-verzui, care se necrozează şi uneori prezintă o zonare concentrică. La suprafaţa ţesuturilor atacate apare un puf abundent de culoare cenuşie, format din conidiofori şi conidiile ciupercii, care reprezintă o sursă de infecţie pentru celelalte organe ale plantelor (peţiolurile frunzelor, tulpini, fructe). Pe tulpini atacul se manifestă, de regulă, la baza plantelor, prin apariţia unor zone depresionare, eliptice, zonate concentric, care pot să cuprindă tulpina de jur-împrejur şi să determine moartea prematură a plantelor. Pete asemănătoare pot să apară la diferite niveluri ale tulpinii şi plantele se ofilesc deasupra zonei de atac. Atacul cel mai păgubitor şi caracteristic apare pe fructe, sub forma unui putregai umed şi moale la locul de inserţie al pedunculului, la suprafaţa căruia se dezvoltă din abundenţă sporii ciupercii de culoare cenuşie. Fructele bolnave se desprind cu uşurinţă şi cad la suprafaţa solului. Când sursa de infecţie există, dar condiţiile de manifestare a atacului nu sunt optime, pe fructele verzi pot să apară pete-„fantomă“, reprezentate de un punct necrotic central mărginit de un halou de culoare albicioasă. Combatere: în condiţii favorabile atacului se vor aplica tratamente cu produse recomandate de către specialiştii Laboratorului Judeţean Fitosanitar, prin buletinele de avertizare.

Pătarea cafenie a frunzelor - Fulvia fulva san. - Cladosporium fulvum Cooke
Pătarea cafenie a frunzelor este o boală frecvent întâlnită la culturile de tomate din spaţii protejate (sere, solarii). Atacul acestui agent patogen se manifestă uneori şi în condiţii de câmp. Simptome: primele simptome apar pe frunzele bătrâne de la baza plantelor, sub formă de pete mici, de culoare gălbuie, care se măresc în diametru şi devin galbene. Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, apare un puf de culoare cafenie, format din conidioforii şi conidiile ciupercii. În condiţii favorabile, petele confluează, ţesuturile atacate se brunifică şi se necrozează, iar frunzele se usucă. Plantele atacate sunt debilitate treptat din cauza uscării frunzelor. Combatere: dintre fungicidele încercate pentru combaterea agentului patogen, cele mai eficace sunt cele sistemice, dar rezultate satisfăcătoare s-au obţinut la aplicarea tratamentelor cu fungicide de contact.

Pătarea frunzelor - Corynespora cassiicola (Berk. Et Curt.) Wei
Este o boală frecvent întâlnită la culturile de tomate din spaţii protejate. Simptome: pe frunze apar pete zonate concentric, asemănătoare cu cele produse de Alternaria. Spre deosebire de acestea, petele de Corynespora sunt mai închise la culoare (brun închis-negricioase), neregulate ca formă, iar zonarea este mai puţin evidentă. Combatere: la semnalarea atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu produsele recomandate prin buletinul de avertizare emis de către specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean.

Făinarea - Erysiphe sp.
Atacul se manifestă în sere şi solarii. Simptome: pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare albă, cu aspect prăfos. Ulterior, petele se măresc, confluează, capătă forme neregulate şi acoperă parţial sau total suprafaţa frunzelor, care se îngălbenesc şi se usucă. Combatere: la semnalarea atacului se vor face 2-3 tratamente cu produsele recomandate de specialiştii fitosanitari, la interval de 8-12 zile.

Mana - Phytophthtora infestans (Mont.) de Bary
Mana tomatelor este frecvent întâlnită în câmp. În sere şi solarii boala apare, de regulă, în ciclul al II-lea de cultură. Simptome: boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor (frunze, tulpini, fructe). La vârful frunzelor sau pe marginea acestora apar pete mari, de formă neregulată, de culoare verzuie, cu aspect opărit. La zona de contact dintre ţesuturile atacate şi cele sănătoase apare un puf alb-cenuşiu care reprezintă conidioforii şi conidiile ciupercii. Ulterior, ţesuturile din dreptul petelor se brunifică şi se necrozează, iar frunzele se usucă. Petele care apar pe tulpini şi pe peţiolul frunzelor sunt de culoare brună, alungite superficial. Pagubele cele mai mari se înregistrează când boala se manifestă pe fructe, care pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. Atacul se iniţiază, de regulă, la locul de inserţie al pedunculului sub formă de pete mari, de culoare brun-olivacee, care se măresc cu rapiditate, devin brune şi cuprind în scurt timp fructele în întregime. Fructele imature atacate sunt rugoase şi tari la pipăit. Pe fructele coapte petele sunt, de regulă, netede, de culoare brun-deschis şi zonate concentric. Pe fructele care cad la suprafaţa solului ciuperca sporulează din abundenţă. Combatere: cele mai bune rezultate în combaterea agentului patogen se obţin cu fungicidele cu bază chimică mixtă. În condiţii mai puţin favorabile atacului, se pot folosi fungicide de contact.

Putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor - Phytophthora parasitica Dast.
Boala se întâlneşte frecvent în spaţiile protejate. Simptome: pe fructele verzi apar pete mari, de culoare brună-verde cenuşiu. Petele bine dezvoltate au marginile neregulate, imprecis conturate, sunt umede, moi, netede şi au culoare verde-cenuşie. Putregaiul care apare pe fructele coapte este, de regulă, umed şi moale, de culoare brun-închisă şi zonat concentric. La suprafaţa ţesuturilor atacate apare uneori un mucegai care se dezvoltă rapid în condiţii favorabile. Combatere: în special în spaţiile protejate (solarii, sere), imediat după plantare, se va aplica un tratament la sol în jurul bazei tulpinii plantelor cu substanţele recomandate de specialiştii fitosanitari.

Putregaiul rădăcinilor şi fructelor - Colletotrichum coccodes (Berk. And Br.) Taub.
Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate este o boală frecvent întâlnită, în special la culturile nepalisate din câmp. Simptome: boala se manifestă, de regulă, pe fructele coapte, prin apariţia unor pete mici, circulare, uşor adâncite, umede şi moi. Mai târziu, petele devin depresionare, au culoare negricioasă şi sunt zonate concentric. La suprafaţa petelor se formează numeroase pustule negricioase care reprezintă fructificaţiile ciupercii. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată ele se acoperă cu mase de spori de culoare rozportocalie. Petele bine dezvoltate ajung la diametrul de 1-2 cm şi putrezirea progresează spre pulpa fructelor. Uneori, atacul apare pe frunze sub forma unor pete de culoare neagră înconjurate de o zonă galbenă. Cele mai susceptibile sunt frunzele îmbătrânite. Pe rădăcină, atacul se manifestă sub forma unui putregai uscat. La suprafaţa ţesuturilor bolnave se formează numeroşi scleroţi mici şi negri. Combatere: pe timpul perioadei de vegetaţie se vor aplica tratamente cu produsele recomandate de specialiştii fitosanitari.

Putregaiul fructelor de tomate - Rhizoctonia solani Kuhn
Boala a fost observată frecvent în culturile de tomate nepalisate din câmp. Simptome: atacul apare atât pe fructele verzi, cât şi pe cele coapte care vin în contact cu solul sau care sunt stropite cu particule de sol în timpul ploilor. Pe fructele verzi, în câmp, primele simptome se manifestă sub formă de pete circulare mici, de culoare brună, situate pe jumătatea inferioară a acestora.  Petele sunt uşor adâncite, au diametrul de 0,5 cm sau mai mare, prezintă inele concentrice precis delimitate, care alternează cu zone de ţesut de culoare brun deschis-brun închis. Când fructele se coc, petele se măresc, zonarea concentrică este mai puţin evidentă, iar uneori poate să dispară. Pe fructele coapte, petele sunt moderat de tari, de culoare brun-roşcat, brodate de zone brun-roşcate moi şi au suprafaţa netedă. Epiderma de deasupra zonelor afectate este adesea crăpată. Combatere: tratamentele cu fungicide sistemice sau de contact asigură o combatere satisfăcătoare a agentului patogen.

Ofilirea sau fuzarioza - Fusarium  oxysporum Schl. F.sp. lycopersici (Sacc.) Snyd. et Hans.
Atacul prezintă importanţă economică în special în spaţiile protejate (sere şi solarii). Simptome: în câmp, atacul începe prin îngălbenirea frunzelor bazale care se necrozează şi se usucă, iar boala progresează treptat spre vârful plantelor. În solarii şi sere, în condiţii favorabile atacului, plantele se ofilesc rapid, fructele păstrându-şi culoarea normală, verde. Pe secţiuni, în partea bazală a tulpinii plantelor bolnave se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare. Combatere: în timpul perioadei de vegetaţie, la culturile din spaţiile protejate (numai la hibrizi care nu prezintă rezistenţă genetică la agentul patogen), se aplică tratamente la sol, în jurul bazei tulpinii cu produsele recomandate de specialiştii fitosanitari, primul tratament făcându-se la 10 zile de la plantare, folosind concentraţia de 0,05%, iar următoarele două tratamente la interval de 25-30 de zile cu concentraţie de 0,1%.

Verticilioza - Verticillium dahliae Kleb.
Cel mai frecvent atacul apare în sere şi solarii. Simptome: pe foliolele frunzelor de la baza plantelor apar zone de îngălbenire, care se necrozează şi se usucă. La locul de inserţie a peţiolului frunzelor pe tulpină se observă o brunificare a inelului de vase conducătoare. Ofilirea şi necrozarea ţesuturilor evoluează treptat spre vârful plantelor. Pe secţiuni, prin rădăcina şi tulpina plantelor bolnave se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare, specifică tracheomicozelor. Combatere: tratamentele efectuate pentru combaterea ciupercii Fusarium sunt eficace şi împotriva acestui agent patogen. În cazul cultivării unor hibrizi rezistenţi nu sunt necesare tratamente cu fungicide sistemice.

Victor VĂTĂMANU