Agricover: Producătorii români, între obligaţii şi oportunităţi

Una dintre conferinţele cele mai cuprinzătoare care a avut loc online, un fel de maraton de idei şi opinii desfăşurat pe parcursul a mai multe ore, a fost organizată de Agricover. A acoperit teme ca: oportunităţi oferite de reforma PAC şi Pactul Ecologic European pentru o Strategie integrată a României de dezvoltare şi promovare a producătorilor autohtoni pe piaţa internă şi externă; agricultura digitală: tehnologie, modele de afaceri şi noi meserii sau Provocările fermierilor pentru asigurarea competitivităţii şi gestiunea riscurilor, în noul context PAC. Redăm principalele intervenţii ale primei părţi.

Doar patriotismul alimentar nu este suficient 

​Dezbaterea a debutat cu subiectul „Promovarea producătorului român pe piaţa internă şi nu numai“. „Pentru a înclina balanţa comercială a ţării în favoarea noastră ar trebui să lucrăm pe mai multe direcţii, crede Nicuşor Şerban. În calitate de fermier care este prezent atât în lanţurile de retail interne, cât şi în mici magazine din Europa, a subliniat că doar «patriotismul alimentar nu este suficient». Trebuie regândită relaţia dintre producător-procesator- retail pentru că românul mănâncă peste 60% produse din alte state. De aceea trebuie să avem grijă astfel încât PNS pe care îl propunem să ţină cont de specificitatea agriculturii noastre, a reliefului, a climei pentru a potenţa la maxim ceea ce avem: varietate foarte mare a plantelor pe care le putem cultiva, a speciilor de animale. De când am intrat în UE doar am primit nişte directive, la care România nu prea a fost prezentă, şi ne-am trezit de multe ori că trebuie să respectăm nişte reguli nepotrivite agriculturii noastre. Da, trebuie să trecem la o agricultură prietenoasă cu mediul, în care trasabilitatea produselor de protecţie a plantelor, a producţiei din fermă să fie foarte bine reglementată şi urmărită, astfel încât cumpărătorul, când optează pentru un produs românesc, să fie sigur că este unul sănătos şi a cărui provenienţă este sigură. Trebuie să ne luptăm, toţi cei implicaţi, pentru a ne pune în condiţii de competiţie corectă şi egală cu ceilalţi europeni. Pe toate palierele: financiar, legislativ (pentru că s-a întâmplat ca anumite reguli să fie mult mai drastic aplicate aici decât în alte state UE). Aşa nu mai putem invoca scuze, mingea este la noi. Există concurenţă şi nici românul nu va cumpăra româneşte doar din spirit naţional dacă produsele nu sunt la acelaşi standard de calitate şi preţ precum cele importate“, a spus producătorul de lactate. El a mai subliniat o idee, direct legată de problema expusă: aceea a oamenilor care vorbesc în numele nostru la Bruxelles, a pregătirii lor şi a cunoaşterii problemelor reale din teren. În acelaşi timp, Şerban a atras atenţia asupra modului cum am folosit banii până acum, cum vor fi folosiţi cei din următorul exerciţiu financiar, astfel încât peste 7 ani să nu ne găsim în aceeaşi situaţie, cu aceeaşi balanţă comercială deficitară.

Analize «la rece» şi oportunităţi pentru fermieri

Mai puţin implicat emoţional şi mai pragmatic, Robert Rekkers, directorul IFN Agricover, a făcut o analiză a acestui an: „Impactul COVID-19 nu a fost foarte mare în sectorul agricol, sub 2%. Mult mai grav a fost efectul secetei, care a înjumătăţit sau a redus la zero producţiile, ceea ce s-a tradus prin venituri mai mici, lipsă lichidităţi“. Un alt impediment identificat de bancher este o mare dependenţă de subvenţiile APIA, de ajutoarele de stat. În plus, nivelul de îndatorare care, datorită investiţiilor, este foarte mare, de peste 1.000 euro/ha. „Bancherii se uită la profilul de risc, care a crescut în România (datorii restante, grad îndatorare, inflaţie etc.), ceea ce va îngreuna finanţările pentru anul următor“, explică Rekkers, care a încercat să ofere şi nişte direcţii de investiţii în sector care să diminueze impactul negativ al acestor factori. Cea mai importantă este investiţia masivă în irigaţii, dar nu oricum! „S-au cheltuit milioane de euro, dar unde sunt rezultatele?, întreabă directorul IFN. Şi trebuie investit nu doar în irigaţie, ci şi în cunoştinţe. Mulţi fermieri au irigat, dar nu au făcut producţii pentru că nu ştiu exact cum funcţionează unele sisteme!“

A doua mare direcţie de lucru este digitalizarea, informatizarea (analize de sol, smartfarming). Alte sugestii: integrarea pe verticală şi investiţii în altceva decât doar cultură mare: animale, culturi intensive, procesare. „Din păcate, ca bancher, trebuie să subliniez că foarte multe proiecte nu au dat rezultat, din lipsă de finanţare ulterioară, de calitate, cunoştinţe. Când investiţi, gândiţi-vă la calitate, concurenţă, proiecte care să fie bune nu doar pe hârtie. Să producem ce vindem“, a punctat din nou Rekkers. El a mai adăugat: restructurarea datoriilor din 2020; finanţare pe termen lung pentru achiziţii de terenuri (unde, deşi volumul tranzacţiilor a mai scăzut, valoarea acestora nu. Deci preţul rămâne ridicat. Irigaţia are sens dacă fermierul este şi proprietar.) „Nu doar entuziasm, dar mai ales o bună pregătire antreprenorială. Banii din fonduri europene trebuie cheltuiţi cu responsabilitate“, a spus el la final.

O altă serie de propuneri privind investiţiile pe care România ar trebui să le facă şi care sunt oportunităţi pentru fermierii români, inclusiv pentru exportul de produse nu doar materie primă, a venit din partea grupului Coaliţia pentru Dezvoltarea României, reprezentat de Adrian Drăgan. Dar, pentru atragerea fondurilor, trebuie să ne aliniem noilor tendinţe: pactul verde şi digitalizare. Irigaţiile şi tot ce ţine de amenajările aferente sunt şi aici pe primul loc la priorităţi. Apoi: investiţii în tehnologii pentru captarea carbonului, astfel încât fermierii să poată atrage bani europeni şi să devină mai competitivi (ar fi un venit sigur, independent de alţi factori); planul Proteină necesită sprijin mai mare pentru cultura de soia în România; în agricultura bio am putea juca un rol important, conform direcţiei UE; intensificarea investiţiilor în capacităţi de procesare care să pornească de la o analiză a necesarului de produse şi să fie dirijate doar acolo unde avem deficit (fermierii să aibă punctaj suplimentar la finanţare); consolidarea fermelor de familie rentabile, diversificarea culturilor intensive, dezvoltarea filierei de legume-fructe, a infrastructurii de colectare, sortare, ambalare; crearea unor standadre de calitate specifice care să fie însoţite de certificate de calitate, cu etichete de tipul ”fabricat exclusiv cu materie primă din România“ cu o marketare foarte bună. Coaliţia mai recomandă să fie întărit sistemul de asigurări agricole sau să se pună la punct unui astfel de sistem, să se intensifice investiţiile în energii regenerabile, eventual pe terenuri improprii practicării agriculturii în mod eficient, în tot ce ţine de digitalizare în ferme şi mai ales în programe de formare continuă a tinerilor fermieri şi nu numai. Nu în ultimul rând, ar fi bine ca şi importul să fie redus şi să se dezvolte filierele de produs, spune Adrian Dragan, dând ca exemplu deficitului major la carnea de porc sau la legume-fructe, de 500, respectiv 300 de milioane de euro în 2019.

Produsul de fermă

Un exemplu de tânăr fermier cu investiţie în procesare a fost Alexandra Iordache, care provine dintr-o familie ce cultivă 3.000 ha cu cereale. Ideea sa a fost să obţină un produs proaspăt şi curat, ready to cook: cartofi proaspeţi, tăiaţi în diferite forme, vidaţi şi păstraţi în condiţii de frig maxim 5 zile. Ea a povestit care a fost motivaţia sa şi mai ales cum negocierile cu cei din retail au eşuat, nu pentru că nu ar fi îndeplinit condiţiile de calitate, ci pentru că cerinţele de la momentul acela ar fi putut afecta bunul mers al business-ului, adică impunerea încă de la început a unei game variate (care era de altfel parte din plan), doar că şi-a dorit o dezvoltare treptată.

„Să livrăm un produs de fermă de calitate, în care să avem încredere şi să îl cunoaştem de la plantare până la raft. Să nu fim nevoiţi să cumpărăm materie primă doar de dragul unui sortiment mare“, a spus Alexandra de ce nu optat pentru „marea distribuţie“.

Roxana DRĂGHICI