Agricultura, în armonie cu ecosistemele naturale

Conferinţa anuală a Organizaţiei Europene a Proprietarilor de Pământ (ELO) a fost organizată cu sprijinul LAPAR, la Bucureşti, pe data de 20 septembrie a.c., iar temele principale de dezbatere au vizat conservarea biodiversităţii şi practicarea unei agriculturi durabile, în armonie cu ecosistemele naturale.  Evenimentul a fost deschis de ministrul Agriculturii, dl Petre Daea, care a subliniat importanţa respectării conceptului de biodiversitate.

În cadrul primului panel s-a discutat despre planurile integrate de gestionare a faunei sălbatice din România. Ţara noastră este unică în ceea ce priveşte nivelurile ridicate ale biodiversităţii şi ale sistemelor ecologice intacte. Delta Dunării, densitatea mare a carnivorelor mari şi pădurile extinse care acoperă Munţii Carpaţi sunt unele dintre cele mai importante şi cele mai cunoscute aspecte care atestă bogăţia biologică a României. Sistemele de monitorizare îmbunătăţite şi studiile ştiinţifice ar trebui să stea la baza discuţiilor suplimentare cu privire la modul de creare a planurilor adecvate de gestionare a faunei sălbatice în România. Proprietarii privaţi de terenuri, administratorii de terenuri şi agricultorii au fiecare un rol vital de jucat în asigurarea acestor ecosisteme pentru generaţiile viitoare. În cadrul celui de-al doilea panel au fost abordate potenţialele sinergii în gestionarea pădurilor şi a biodiversităţii. Subiectele de discuţie au vizat impactul negativ al unor probleme cum ar fi exploatarea forestieră ilegală şi schimbările climatice şi ce măsuri ar trebui luate pentru a le atenua, precum şi evoluţiile în domeniul conservării naturii, proiecte şi planuri de management pentru siturile Natura 2000 din România. Tot în cadrul acestui panel s-a discutat despre suportul disponibil atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE pentru proprietarii de păduri. Cu ocazia evenimentului de la Bucureşti, Wildlife Estates Label îşi extinde reţeaua în Europa de Est. Eticheta Wildlife Estates a fost dezvoltată ca un mijloc de a recunoaşte administrarea exemplară a proprietarilor de terenuri şi a administratorilor de teritorii din Europa şi de a-i face mai vizibili societăţii ca păzitori puternici ai naturii. În prezent, reţeaua Wildlife Estates cuprinde peste 270 de proprietăţi, cu aproape 1,5 milioane de hectare care au primit eticheta, iar proiectul este în continuă creştere. Eticheta WE acreditează proprietarii de pământ ca un front-runner pentru cele mai bune practici de gestionare, conservare şi respectarea celor două Directive privind Păsările şi Habitatele, susţin reprezentanţii ELO.

Konstantin Kostopoulos,  coordonator al proiectului Wildlife Estates Label:

„Proiectul a început în urmă cu 11 ani şi are misiunea de a ajuta fermierii şi managerii de terenuri în conservarea faunei sălbatice. Acest proiect de conservare a crescut la început modest şi a ajuns o adevărată etichetă, marcă în Europa. Sunt 1,5 milioane ha sub eticheta Wildlife Estates. Ne bucurăm că ne aflăm azi la Bucureşti pentru a deschide ceea ce noi sperăm că va fi un nou capitol în conservarea biodiversităţii din România. Bogăţia României, în ceea ce priveşte mediul biologic şi biodiversitatea, este unică şi cere implementarea unui plan care să ajute, prin schimbul de experienţă din acest domeniu, la conservarea faunei sălbatice. Noi credem că doar prin angajamentul tuturor părţilor şi mai ales a celor care se ocupă de pământ putem ajunge la soluţii sustenabile. România are cel mai mare bazin de păduri virgine din Europa, iar defrişarea ilegală şi degradearea terenului înseamnă că aceste păduri se află într-un stadiu de risc. Ele reprezintă un element vital şi trebuie să se asigure un management adecvat al acestora. Conferinţa doreşte să exploreze aceste sinergii între explorare şi conservare. Vom vorbi din perspective diferite, vom discuta despre problemele cu care ne lovim pentru susţinerea şi conservarea biodiversităţii, iar membrii prezenţi la această conferinţă vin din întreaga Europă, sunt experţi în domeniu, şi au venit să ne împărtăşească experienţa lor.“

Laurenţiu BACIU, preşedintele al LAPAR

„Sunt preocupări atât la nivel european, cât şi mondial pentru a se găsi soluţii în privinţa pesticidelor astfel încât acestea să aibă un grad mai redus de toxicitate. S-a interzis folosirea anumitor pesticide, iar deciziile au fost luate la Bruxelles şi au fost mai mult emoţionale decât argumentate ştiinţific. La nivel european s-a interzis cultivarea de soia modificată genetic. În Curtea de Justiţie a Comisiei Europene, în urma unui proces a unor agricultori italieni, s-a hotărât că este un abuz adus fiecărui stat membru de a nu se da voie să se cultive soia modificată genetic, de a interzice cultivarea unor specii la care nu s-a făcut dovada ştiinţifică că sunt dăunătoare pentru sănătate şi mediu. Este o anomalie la nivel european să se interzică cultivarea şi nu consumul! Înţeleg că în final este interesul economic al unora în detrimentul altora, dar nu cred că este o soluţie pentru că proteina vegetală se obţine în proporţie de 60-70% din soia. Astăzi la Bucureşti dăm startul unei acţiuni care să ne facă viaţa mai sănătoasă, mai sigură şi cu toţii trebuie să avem grijă ca în jurul nostru să avem un climat mai sănătos.“

Nicola Notaro, şef de unitate, DG Mediu, Comisia Europeană:

„România are un habitat natural fantastic, Delta Dunării, Munţii Carpaţi, pădurile, precum şi populaţia foarte mare de carnivore sălbatice. Suntem în contextul în care România are resurse uriaşe şi în oarecare măsură acestea sunt neexploatate din punct de vedere economic. Bijuteriile naturii româneşti nu sunt cunoscute publicului larg din afara comunităţiilor de activişti de mediu. Datorită acestor bogăţii a fost instituit situl Natura 2000, care se ocupă de conservare. Nu este doar o rezervaţie naturală, nu înseamnă că acolo nu se pot desfăşura activităţi economice. Există o legislaţie specifică, dar sunt multe probleme de implementare, care nu pot fi rezolvate doar de oamenii care discută între ei la Bruxelles, ci trebuie să fie discutate cu vânători, comunităţi rurale, cu deţinătorii de terenuri, acolo unde sunt de fapt problemele. De aceea, am dezvoltat un plan naţional pentru a încerca să îmbunătăţim implementarea Directivei europene şi suntem acum în prima fază de implementare a planului de acţiune. Acesta nu va fi o soluţie a tuturor problemelor, dar sunt acţiuni care pot fi făcute şi care ne pot ajuta să rezolvăm unele probleme cu care ne-am întâlnit în ceea ce priveşte reprezentanţii agricultorilor români. Discutăm despre posibilitatea acordării unor indemnizaţii sau despăgubiri comunităţilor rurale afectate de populaţiile de carnivore sălbatice. Putem să îmbunătăţim monitorizarea acestor specii şi să ştim unde se află, pentru că acestea reprezintă informaţiile de bază pentru a putea implementa o politică de conservare inteligentă şi bine pusă la punct. Apoi se mai pune şi problema prevenţiei. Se fac foarte multe stricăciuni care sunt în defavoarea oierilor şi a celor care au albine. Se pot finanţa măsurile de prevenire care ar putea reduce sau ar duce la evitarea unor astfel de stricăciuni. Sunt lucruri simple, ca de exemplu gestionarea gunoiul în aceste comunităţi astfel încât să nu atragă urşii, amplasarea de garduri electrice sau existenţa unor câini special antrenaţi etc. Aceste măsuri nu funcţionează întotdeauna, dar pot reduce problemele pentru că ele nu vor fi eliminate şi atunci un sistem de despăgubire direct ar trebui pus la punct. Directiva habitatelor nu interzice controlul. Este posibil să vânăm animale care sunt protejate dacă se îndeplinesc anumite precondiţii. Trebuie în primul rând să găsim alternative. Măsura de prevenire ar trebui să fie prima alternativă luată în considerare, dar se pot face anumite derogări care permit vânarea animalelor sălbatice pentru siguranţa comunităţilor rurale şi pentru protejarea animalelor de curte. Există flexibilitate în legislaţie, care ţinteşte realizarea unui echilibru între protejarea naturii şi protecţia celorlalte interese sau activităţi umane.“

Ovidiu Ionescu, prodecan al Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Universitatea Transilvania din Braşov

„În România, populatia de urşi este estimată la peste 6.000 de exemplare şi cea de lupi, la peste 3.000 de exemplare.  Dacă în trecut au existat perioade când carnivorele mari erau acceptate, după care a urmat o luptă cu ele, acum suntem într-o perioadă când oamenii din oraşele mari sunt în favoarea acestora şi cei din zonele rurale sunt împotriva acestora. Majoritatea oamenilor doresc să aibă o populaţie viabilă în ţara lor, dar nu în curtea lor. Deci avem o atitudine socială care se schimbă foarte mult. Din cauza numărului din ce în ce mai mare de carnivore mari ciobanii pun presiune pe guvern pentru a avea mai mulţi câini de pază pentru a preveni atacul acestora. Consider că este importantă prevenirea atacurilor, monitorizarea populaţiei şi compensarea pierderilor. Trebuie să ajungem la un număr optim de urşi din punct de vedere biologic, social, dar şi economic.“

Ilie Popescu, administrator SC Oltpiess SRL, judeţul Olt

„După cum ştim, viaţa funcţionează bine într-un echilibru şi aceasta ar trebui să fie tema principală a întrunirii. Să înţelegem că dacă numărul de urşi creşte constant în fiecare an trebuie să facem ceva pentru a nu dăuna şi mai mult. Desigur că animalele sălbatice au rolul lor în mediu, într-o anumită zonă geografică şi este bine să avem grijă de acest lucru şi să avem un mediu curat. În cadrul fermei mele acţionez cu grijă în scopul păstrării biodiversităţii. De exemplu, la semănat, operatorii sunt instruiţi să nu lase seminţele tratate pe sol pentru a nu dăuna faunei. Sunt colegi care nu sunt la fel de atenţi şi nu respectă, de exemplu, dozele recomandate la efectuarea tratamentelor. În lizierele noastre, efectivul de albine creşte an de an şi noi lucrăm în ideea de a menţine un echilibru, de a lucra în armonie cu natura.“

IF Cristian Lungu, judeţul Ilfov

„Sunt vicepreşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Animale şi am cunoştinţă despre ce se întâmplă în ţară, despre ravagiile pe care le fac porcii mistreţi şi, mai nou, urşii.  Nu ştiam că efectivul de urşi a ajuns la 6.000 şi ar fi trebuit să fie de 4.000. În această situaţie, întrebarea care se pune este: avem sau nu prohibiţie la urşi? Trebuie să reglăm efectivul de urşi şi, mai important, este să menţinem un efectiv sănătos, de o valoare genetică ridicată. Am lucrat 18 ani la ICAS şi am cunoştinţă despre modul în care s-a gestionat relocarea şi repopularea populaţiilor de urşi în masive. Aceşti urşi s-au obişnuit cu omul şi pot ajunge în localităţile din apropiere. Vreau să semnalez şi creşterea alarmantă a efectivelor de vulpi şi şacali - situaţie care va putea crea probleme pe viitor. Primim de la Societatea vânătorilor note pentru a ne dota maşinile de recoltat fân cu dispozitive de zgomot pentru a speria vânatul, dar şi note care ne anunţă să nu speriem animalele. Întrebarea este: când să-l speriem şi când nu?“

Ana IONIŢĂ