Agricultura poloneză după aderare şi provocările PAC

foto: zf.ro

În cadrul forumului internaţional de agricultură RALF de anul trecut, dl Wiktor Szmulewicz, preşedintele Consiliului Naţional al Camerelor Agricole din Polonia, a vorbit despre provocările comune ale fermierilor europeni, dar nu înainte de a împărtăşi din experienţa ţării sale, după aderarea la Uniunea Europeană.

Potrivit domniei sale, în momentul aderării, în anul 2004, economiştii şi nu numai credeau că agricultura va fi condamnată la marginalizare.

„În anii ’90, agricultura era un domeniu rămas în urmă. Din magazine lipseau produsele alimentare, dar până la urmă piaţa a fost invadată de produse din Occident frumos ambalate şi am crezut că va fi sfârşitul agriculturii poloneze. Am aderat la UE şi acum am devenit exportatori de produse agroalimentare în Europa. O treime din producţia agricolă a Poloniei merge către export. Exportăm în diferite ţări din lume, în valoare de peste 25 de miliarde euro. Importăm mai puţin şi avem un excedent al balanţei comerciale de 5 miliarde euro. Orientarea exporturilor s-a schimbat, pentru că înainte exportam în principal către Rusia. Este un mare succes, dar asta nu înseamnă că trebuie să privim liniştiţi către viitor pentru că în faţa noastră stau multe provocări, multe dintre ele comune“, a spus preşedintele Camerelor Agricole din Polonia.

Una dintre provocări este viitorul politicii agricole comune (PAC) în Uniunea Europeană, având în vedere ieşirea Marii Britanii din spaţiul comunitar şi posibilul impact negativ asupra bugetului european, implicit asupra celui destinat agriculturii.   „Nu ştiu cum arată lobby-ul nostru în cadrul Uniunii Europene pentru ca politica agricolă comună să funcţioneze în continuare şi să aibă o alocare financiară corespunzătoare sau să fie cel puţin la nivelul de până acum, atât pe Pilonul I, cât şi pe Pilonul II. Este necesară alocarea de fonduri pentru a elimina diferenţele între fermele europene. Diferenţele de subvenţionare trebuie să fie din ce în ce mai mici, pentru că este nevoie de dezvoltare, iar veniturile să devină cât mai apropiate de cele obţinute în alte domenii ale economiei. Plăţile directe ar trebui direcţionate către adevăraţii fermieri, cei care lucrează în agricultură.“

Domnul Szmulewicz a făcut referire şi la provocările climatice cărora agricultorii trebuie să le facă faţă şi care sunt din ce în ce mai mari, pe fondul încălzirii globale. „Pentru ca agricultura să funcţioneze în condiţii bune ar trebui să reflectăm asupra asigurărilor de la bugetul de stat şi din fonduri europene. Ar trebui să ne gândim cum să ne asigurăm culturile în faţa riscurilor climatice din ce în ce mai mari. Trebuie să luptăm cu seceta şi să înmagazinăm apa folosită în agricultură, iar în acest sens avem exemplul Portugaliei. În afară de riscurile pe care le generează schimbările climatice, o altă preocupare este stabilizarea veniturilor agricultorilor şi contracararea oscilaţiilor preţurilor, care nu sunt legate de piaţă, ci de speculaţiile unora. Ar mai fi şi organizarea mai bună a fermierilor şi integrarea lor în sistemul de comerţ astfel încât aceştia să fie parteneri. Există exemple de fermieri din unele state ale UE, cum ar fi Danemarca, Olanda, Germania etc., integraţi într-un sistem în care fermierii nu sunt doar producători de materii prime. În Polonia, fermierii au reuşit în perioada reformelor să controleze producţia de lapte, astăzi 75% aflându-se în mâinile producătorilor şi se vede în felul în care s-a dezvoltat piaţa. În domeniul procesării laptelui ne aflăm la un nivel foarte înalt. Dar în alte domenii, în perioada reformelor, au pătruns concerne mari europene, iar producătorii nu au influenţă asupra preţului sau calităţii produselor. Fermele mari sunt necesare în Polonia pentru a concura şi pentru a fi partenere cu cei care activează în lume în acest domeniu. Dar să nu uităm de fermele mici care pot produce pentru piaţa internă la standarde şi calităţi diferite, aceşti producători locali fiind foarte importanţi. Consumatorii polonezi caută produse poloneze pe rafturile magazinelor. Lucru care în alte domenii ale economiei nu s-a întâmplat. Este un adevărat succes şi dorim să împărtăşim această experienţă cu fermierii europeni pentru ca jumătate de miliard de consumatori din Uniunea Europeană să nu aleagă produse din afara ei. Cu toate ca nu putem produce totul, putem produce bine, astfel încât consumatorul să aleagă conştient ce este bun şi de calitate pentru el. Acest lucru ne garantează dezvoltarea şi în acelaşi timp ne asigură extinderea pe alte pieţe, mai ales pe cele asiatice. Aceste cereri vor creşte şi împreună vom putea să creăm o platformă europeană care să permită pătrunderea noastră pe alte pieţe, cum este cea asiatică. Cu cât concurenţa este mai mare, cu atât eforturile noastre trebuie să fie mai mari. Astăzi suntem fermieri ai Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că şansele noastre de dezvoltare au crescut. Dialogul între diferite ţări, indiferent de mărimea sectorului agricol, este important pentru a funcţiona pe această piaţă. Producţia de carne de porc este importantă pentru Europa şi ar trebui să împărtăşim din experienţa noastră şi să avem un program comun de luptă cu bolile care afectează suinele şi creează probleme şi în Polonia“, a susţinut preşedintele Consiliului Naţional al Camerelor Agricole din Polonia.

Ana IONIŢĂ