«Agricultura românească este decapitalizată», spun fermierii

Invitaţi la conferinţa Mediafax, dnii Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), şi Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), au atins unele subiecte „sensibile“ cu care se confruntă fermierii, cum ar fi decapitalizarea, randamentul scăzut la hectar, valorificarea producţiei sub preţul de cost, dobânzile mari la creditele pentru agricultură şi multe altele. La eveniment a fost prezent şi ministrul Agriculturii, căruia cei doi reprezentanţi ai agricultorilor i-au prezentat problemele reale din sector şi, totodată, i-au solicitat aplicarea unor măsuri specifice care să sprijine agricultura.

Foto: Laurenţiu Baciu, preşedinte LAPAR

Laurenţiu Baciu, preşedinte LAPAR

„Este adevărat că statisticile arată că anul acesta producţiile agricole obţinute sunt mai bune decât anul trecut, însă nu trebuie să ne raportăm numai la aceste analize ca să descriem situaţia fermierului român. Agricultorii se raportează la doi indicatori, respectiv la cheltuieli şi venituri. Vă asigur, domnule ministru, că anul acesta veniturile fermierilor români sunt mai mici decât cele din 2013. Producţiile ar fi fost chiar mai mari dacă în lunile mai-iulie nu interveneau acele intemperii care au diminuat recoltele agricole cu 20 până la 30%. Personal, am pierdut la cultura grâului circa 30%. Am pierdut foarte mult şi din cauza scăderii masei hectolitrice. Dacă la soiul de grâu pe care îl cultiv obţineam cu uşurinţă 82-83 kg/hl, anul acesta masa hectolitrică a fost de 62-63 kg/hl, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în cei 30 de ani de profesie. Există un mare deficit financiar în agricultură. Avem la dispoziţie bani europeni şi acum sunt acele stăruinţe ale Guvernului, dar sunt insuficiente ca noi să putem fi performanţi. În privinţa randamentului la hectar, România se află pe ultimul loc în Europa. Obţinem producţii prin care noi spunem că am evoluat, dar suntem încă departe de ţinta pe care o avem, aceea de a ajunge la nivelul celorlalte ţări din UE. La unele culturi agricole obţinem între 30 şi 40% din media pe care o realizează alte ţări. De exemplu, la porumb obţinem 30% din media pe care o obţine Olanda, care are o productivitate medie la hectar de 12 tone. Belgia la fel. Producţia medie estimată în acest an la porumb este de 4.500 kg/ha. La grâu, Irlanda are o producţie medie de 9 t/ha, pe când România realizează între 3,5 şi 3,8 t/ ha. Degeaba ne lăudăm, fără folos, cu suprafeţe mari cultivate dacă ele sunt lucrate necorespunzător. La floarea-soarelui ne lăudăm că suntem pe primul loc în Uniunea Europeană. Celelalte ţări au suprafeţe mici, dar au un randament extraordinar. Producţia cea mai mare la floarea-soarelui o înregistrează Croaţia. Noi avem o producţie medie de doar 2 t/ha. Pentru mulţi fermieri acest lucru înseamnă pierderi, luând în calcul şi preţurile de valorificare din acest an, care au fost foarte mici. Ce-i drept, nu Ministerul Agriculturii poate influenţa piaţa, însă poate aplica unele măsuri prin care să-i protejeze pe fermieri. Nu avem spaţii de depozitare, nu suntem capitalizaţi şi majoritatea fermierilor sunt nevoiţi să vândă producţia imediat după recoltare. Preţul îl face comerciantul, nu producătorul. În zona mea, respectiv judeţul Bacău, la floarea-soarelui preţul iniţial a fost de 1 leu/kg, după care a scăzut la 80 bani/kg. Un alt subiect pe care doresc să-l ating este legat de viitorul PNDR. Rugămintea noastră este aceea de a se aloca fonduri acolo unde aducem plus valoare, unde se întorc şi nu se transformă în ajutoare sociale, cu atât mai mult dacă nu se impune respectarea anumitor condiţii. Sperăm să mai putem lucra pe acest program, deoarece constatăm că unele sectoare, care nu aduc prea mult plus valoare, beneficiază de fonduri substanţiale şi temerea noastră este că aceste fonduri nici nu vor fi absorbite. Consider că ar trebui să se aloce acelor sectoare prioritare din agricultură care aduc plus valoare.“

---

Foto: Viorel Matei, preşedinte FNPAR

Viorel Matei, preşedinte FNPAR

„Am întregistrat, într-adevăr, cele mai mari producţii din ultimii ani, însă comparativ cu cele de la nivelul UE sunt mult mai mici şi aceasta pentru că potenţialul nostru de a investi pe unitatea de suprafaţă este de cel puţin trei ori mai mic decât cel al agricultorilor din celelalte state. Fermierul român administreză azot între 60 şi 120 kg sa/ha, în timp alţii, cum ar fi cei din Ungaria, aplică între 250 şi 350 kg sa/ha. Nu este o poveste! Faceţi astfel o comparaţie între puterea lor de a investi şi putinţa fermierilor români, pentru că, oricât de bun ar fi hibridul sau soiul sau cât de harnic este agricultorul, dacă nu asigurăm o bună nutriţie a plantelor de cultură, nu vom putea obţine nici producţii mari. Ducem lipsă şi de tehnologie, silozuri, uscătoare etc. În UE, nivelul subvenţiilor acordate fermierilor este diferit. Noi primim 130 euro/ha, pe când Ungaria acordă o subvenţie de 300 euro/ha. Agricultorul român este decapitalizat şi i-a credite bancare cu dobânzi mari. Sunt bănci care operează şi în alte ţări, unde acordă credite cu dobânzi de până la 2%. În România, aceaşi bancă comercială practică o dobândă de 9%. Pentru că nu avem cu ce garanta, apelăm la FGCR şi astfel dobânda ajunge la 11%. Cum poţi, în aceste condiţii, să mai faci investiţii? Privitor la preţurile mici obţinute la valorificarea producţiei agricole, doresc să spun că există o lege a pieţei din 2003, foarte bună, pe care mai mulţi foşti miniştri şi-au pus semnătura şi care poate asigura fermierilor o anumită protecţie. Trebuie să găsim soluţii de a putea interveni pe piaţă. Alte state au o serie de măsuri, ascunse, care protejează şi susţin propriii lor agricultori. Avem nevoie de microabatoare la nivel local, deoarece crescătorii sunt nevoiţi să parcurgă zeci de kilometri pentru a sacrifica animalele sau primesc preţuri foarte mici de la samsarii care fac piaţa. Ministerul Agriculturii promovează acum proiectele care integrează producţia. Este un vis al nostru să putem integra producţia principală şi pe cea secundară. În trecut, valorificam paiele la fabricile de celuloză şi câştigul însemna pentru noi costul unei arături. O problemă cu care agricultorii din zona de vest a ţării se confruntă şi la care, de-a lungul timpului, am primit de la alţi miniştri promisiuni că se va rezolva, este legată de excesul de umiditate. Vin cu un apel: acela că sunt zone care trebuie decolmatate şi unde sistemele de desecare trebuie refăcute. În 1974 s-au făcut cele mai mari sisteme de desecări, care ne-au ajutat să obţinem producţii bune. Acum, în zona Mureş-Aranca sunt peste 65.000 ha afectate de excesul de umiditate. Este nevoie de decolmatarea canalelor de colectare şi nu cred că realizarea acestui lucru necesită cheltuieli mari. Totodată, instituţia ar putea să aducă laolaltă proprietarii de terenuri şi pe cei care folosesc pământurile respective pentru a putea salva aceste mii de hectare.“

Ana MUSTĂŢEA

---