Agricultura si poluarea mediului ambiant

Agricultura a apărut și s-a dezvoltat în timp ca o activitate legată direct de asigurarea și îmbunătățirea permanentă a nivelului de viață alimentar al omului. Drumul parcurs de acesta, de la tipul de agricultură itinerantă la cea extensivă și apoi la agricultura de tip intensiv, a însemnat obținerea de către om a unor cantități de produse agricole din ce în ce mai mari

---

Activitatea de producție agricolă a cunoscut, în decursul timpului, un proces de înnoire și de adaptare a sa la cerințele sporite de alimente pentru o populație umană tot mai numeroasă și cu pretenții din ce în ce mai mari față de cantitatea și calitatea propriei hrane.
Iacob Borza consideră că, atât timp cât agricultura s-a dezvoltat în cadrul echilibrelor naturale și cu respectarea legităților care guvernează natura, ea nu a cunoscut efectele secundare negative care să atenteze la calitatea factorilor de mediu (aer, apă, sol etc.), a vieții în ansamblu. Fenomenul de poluare a mediului înconjurător a apărut mai întâi ca o consecință a industrializării și apoi ca urmare a amplificării transporturilor și urbanizării; în cele din urmă, agricultura intensivă bazată pe mecanizare, chimizare, irigații, concentrare și specializare a condus la apariția fenomenului de poluare în domeniul agricol. Poluarea din cauza activităților agricole a apărut acum 40-50 de ani în țări cu agricultură avansată (SUA, Europa de Vest) și în ultimii 25-30 de ani în țările foste socialiste din Europa de Est, respectiv și în România.
În continuare, se fac referiri la poluarea de natură agricolă, mai concret, în spațiul geografic al României. Aici se pot pune două întrebări, și anume: este România poluată din cauza agriculturii practicate azi și, în caz că „Da”, atunci cât de bine este cunoscut acest proces de către populație?
Agricultura practicată în Romania este în mare parte poluantă, iar fenomenul de poluare este în mare măsură cunoscut de către specialiștii în domeniul protecției mediului. Este adevărat că poluarea, ca proces de degradare a calității factorilor de mediu, vitali pentru sănătatea umană, nu a fost recunoscută de factorii politici din trecutul foarte apropiat, precum și faptul că au lipsit și mai lipsesc încă dotările necesare evidențierii sub toate aspectele pe care le comportă.

Principalele aspecte ale poluării mediului înconjurator cauzate de activitățile agricole din România pot fi rezumate în:
1. Evacuarea a câtorva milioane de metri cubi de ape uzate, neepurate sau incomplet epurate, provenite de la complexurile de creștere în sistem industrial al porcilor, păsărilor și bovinelor, în apele de suprafață și în rețeaua de desecare. La acestea se adaugă și infiltrarea apelor uzate în adâncime, în cursul perioadei de stocare în iazuri, batale și bazine, cu afectarea calității apelor freatice folosite ca sursă de alimentare cu apă potabilă în multe localități rurale.
2. Folosirea pe terenuri agricole, în scop dublu, a fertilizării și irigării, a nămolurilor și a apelor uzate provenite de la crescătorii de animale, având conținut de săruri nocive și agenți patogeni contaminanți pentru sol, plante, animale și om.
3. Administrarea pe terenurile agricole limitrofe complexurilor zootehnice a unor norme exagerate de dejecții (peste 100 t/ha), la intervale de 2-3 ani, care depășesc cu mult nevoile plantelor și determină acumularea de nitrați în furaje, precum și levigarea nitraților în apele freatice.
4. Folosirea îngrășămintelor chimice (îndeosebi cu azot) în doze mult prea mari și în momente necorelate cu consumul în diferite faze de dezvoltare a plantelor cultivate. Adeseori, aplicarea acestora se face pe terenul înghețat și cu strat gros de zăpadă, din care cauză, la topirea bruscă și favorizat de panta terenului, ajung, prin spalare, în apele curgătoare utilizate ca surse de apă potabilă. 5. Aplicarea de produse chimice (pesticide), cu scopul combaterii bolilor, insectelor, rozătoarelor, nematozilor și a buruienilor din culturile agricole și plantațiile pomi-viticole, de către persoane slab instruite. Aplicarea unor cantități și concentrații prea mari, la momente nepotrivite și prin folosirea unor produse cu grad ridicat de toxicitate și remanență îndelungată are multiple efecte negative asupra plantelor, animalelor și omului. Nu sunt deloc de neglijat aspectele legate de prepararea soluțiilor de pesticide, spălarea și deversarea în locuri nepermise a soluțiilor rămase din aparatele și utilajele agricole folosite la administrarea lor.
6. Depozitarea necontrolată a gunoiului de grajd și lipsa bazinelor amenajate de colectare a mustului de grajd de la animalele aparținătoare numeroaselor gospodării particulare au ca efecte negative scurgerea acestora în firele de apă curgătoare, precum și infestarea cu nitrați a apelor freatice.
7. Agravarea fenomenului de eroziune a solurilor pe terenurile în pantă, ca urmare a practicării unui sistem de agricultură necorespunzător, respectiv: organizarea defectuoasă a teritoriului, executarea lucrărilor solului din deal în vale, asolamente cu o pondere ridicată a plantelor prășitoare, absența fertilizării organice.
8. Degradarea stării fizice a solurilor (structură, porozitate, permeabilitate, rezistență la arat) ca urmare a scăderii conținutului de materie organică și a traficului exagerat pe teren cu utilaje agricole, la o umiditate necorespunzătoare a solului.
Iată așadar numai câteva dintre cazurile pentru care calitatea aerului, apei, solului și biodiversitatea sunt afectate.

Victor VĂTĂMANU