Albinele - suport al vietii noastre

“Dacă albinele ar dispărea, omenirea ar mai trăi doar 4 ani”

Albert Einstein

---

Proverbiale pentru hărnicia şi organizarea în cadrul grupului din care fac parte, albinele au un rol esenţial în dezvoltarea speciei umane. Pentru a-şi asigura o parte din hrană, dar şi pentru a-şi trata diverse afecţiuni, din timpuri imemorabile, omul a beneficiat de rezultatul efortului acestor extraordinare vietăţi.

În acest sens, izvoare istorice de necontestat consemnează că tot ceea ce inţelegem astăzi prin apicultură sau stupărit a cunoscut o deosebită dezvoltare pe teritoriile populate de traco-geto-daci. Astfel, istoricul antichităţii Herodot a menţionat că teritoriile de peste Istru erau greu de cucerit datorită faptului că soldaţii erau atacaţi, pe langă băştinaşi, de numeroase roiuri de albine. Şi Xenofon, în secolul al V-lea i.Hr., în lucrarea sa „Anabassis”, menţionează că hrana geţilor consta, în primul rând, din miere, lapte, diverse legume şi foarte puţină carne.

Despre preocuparea practicării albinăritului în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic s-a păstrat şi mărturia naturalistului Imperiului Roman, Aelliamus, din sec. al III-lea i.Hr., care a afirmat că strămoşii noştri se ocupau cu albinăritul, folosind mierea şi celelalte produse rezultate din această activitate atat pentru uz propriu, cat şi pentru comerţul cu formaţiunile statale vecine. Produsele stupului se folosesc pe scară largă şi în tratamente naturiste încă din antichitate, cu efecte miraculoase pentru suferinzi. Poate de aceea, potrivit credinţei populare, albinele sunt considerate vietăţi mitologice, sacre, aşa cum a afirmat şi academicianul Romulus Vulcănescu în volumul „Mitologia Romanească”.

În Evul mediu, crescătorilor de albine li s-au acordat scutiri vamale pentru comerţul cu miere şi ceară sau donaţii de terenuri pentru locuri de prisacă. Aceste privilegii au favorizat dezvoltarea apiculturii, aşa încât, potrivit unor date statistice, în secolul al XVIII-lea, în Muntenia şi Moldova existau peste 1 milion de ştiubeie (stupi), cu precădere pe langă aşezămintele monahale.

Calitaţile nutritive şi terapeutice ale mierii, nectarului, propolisului şi ale celorlalte produse ale stupului, dovedite în timp, sunt umbrite însă de rolul deosebit pe care îl au albinele în agricultură, prin polenizarea pe care o asigură aceste minunate făpturi pentru majoritatea culturilor vegetale cerealiere, legumicole, pomicole, viticole, plante tehnice şi, nu în ultimul rand, pentru flora spontană.

În ţara noastră, apicultura, ca activitate tradiţională, este organizată în cadrul unor asociaţii profesionale zonale, reunite la nivel naţional sub egida Asociaţiei Crescătorilor de Albine din Romania. Tot în acest sector işi desfăşoară activitatea şi Fundaţia Institutul Internaţional de Tehnologie şi Economie Apicolă APIMONDIA.

Bazele acestei importante instituţii au fost puse de cunoscutul om de ştiinţă prof. dr. Viaceslav Harnaj, iar principalul obiectiv al fundaţiei constă în stabilirea relaţiilor dîntre persoane fizice şi asociaţii profesionale preocupate de apicultură.

Prin simpozioane, expoziţii, dar şi cu ocazia congreselor, APIMONDIA aduce laolaltă oameni de ştiinţă cu experienţă în domeniul apiculturii din întreaga lume, oferă apicultorilor din Romania accesul la tehnologiile moderne practicate pe plan mondial, la reglementările legale în domeniu, dar şi la expertiză pentru accesul la suportul financiar acordat de UE acestui sector.

Tradiţia acestei importante indeletniciri este continuată în ţara noastră de numeroşi pasionaţi. Cunoscutul preot Dumitru Pascal, a cărui prisacă insufleţeşte pădurea seculară din apropierea Manăstirii Gorovei, Adi Hodis din Bihor, Bebe Balas din Zalău, Petre Moraru din Valcea, Costinel Mihăilescu din Cluj şi alte mii de practicanţi ai acestei nobile pasiuni sunt intalniţi, ca intr-un ritual ancestral, din primăvară pană toamna tarziu, cu stupii lor, la marginea solelor de rapiţă sau floarea-soarelui, la liziera pădurilor de salcam şi tei, pentru a ne oferi nouă ≪HRANA ZEILOR≫ şi a le asigura fermierilor un plus semnificativ în recolte.

Să-i preţuim şi să-i sprijinim pe descendenţii vechilor prisăcari, iar factorii de decizie să aprecieze la justa valoare remarca genialului savant Albert Einstein referitoare la rolul albinelor pe acest pămant.

Simona MUNTEANU