Alegerea soiurilor de cartofi trebuie să fie o acțiune permanentă a fermierului

„Alegerea soiurilor reprezintă una din cele mai importante verigi tehnologice” - această frază aproape că s-a banalizat. Totuși trebuie știut că fiecare soi a fost creat pentru a răspunde atât unor condiții ecologice specifice, cât şi unor necesități şi dorințe ale fermierilor, consumatorilor şi/sau procesatorilor, explică Radu Hermeziu, de la INCDCSZ Brașov.

​Fără o încercare prealabilă a unui soi într-o locaţie dată, un fermier îşi asumă mari riscuri, având în vedere şi condițiile climatice diferite de la un an la altul şi faptul că o cunoaştere exactă a comportamentului unui soi se face într-un număr mai mare de ani. Având în vedere reacţia diferită a soiurilor, influenţată la modul dominant, an de an, de factorii climatici specifici, se recomandă ca un fermier să cultive mai multe soiuri pe suprafaţa de care dispune, pentru că nu se ştie care dintre ele reacţioneză mai bine în anul respectiv şi asigură satisfacţii materiale. Astăzi, poate mai mult ca niciodată, succesul comercial al unui soi nou depinde în mare măsură de îndeplinirea calităţilor cerute de procesatori şi supermarketuri, tendinţă care probabil va continua.
 
O sămânţă cu origini incerte este primul pas către insucces
Majoritatea celor mai populare soiuri de astăzi sunt susceptibile la o serie de boli şi dăunători care trebuie controlate prin utilizarea pe scară largă a pesticidelor, cum ar fi fungicidele pentru mana cartofului, nematicidele pentru nematozii cu chişti şi insecticidele pentru afidele vectoare de virusuri. Alegerea soiurilor trebuie să fi e o acţiune permanentă a fermierului, care să încerce pe suprafeţe mici noile creaţii ale amelioratorilor pentru a le cunoaşte particularităţile şi cerinţele spre a le putea extinde în cultură în viitor. Numai printr-o bună cunoaştere a comportamentului soiurilor în condiţii date se poate stabili un conveier adecvat fermei.
Nu lipsită de importanţă este respectarea tehnologiei de cultivare a cartofului, începând cu prima verigă care este asolamentul, ştiind că există posibilitatea apariţiei cartofului ca buruiană rezistentă, respectiv samulastră în cultura următoare.
Oricât de performant ar fi soiul, nu poate să acopere greşelile din verigile tehnologice. În prezent în România se cultivă foarte multe soiuri având provenienţe din cele mai diverse. Soiurile sunt comercializate de firme mai mult sau mai puţin capabile să ofere informaţii clare asupra comportamentului lor şi cerinţelor specifice de cultură. Este recomandat ca atunci când se porneşte la drum cu un soi nou care se urmăreşte a fi extins în cultură, acesta să provină de la o firmă specializată care să asigure un certificat de garanţie asupra valorii biologice şi a sănătăţii materialului de plantat al respectivului soi.
Desfiinţarea după anul 1990 a ceea ce se numea în România ”zonă închisă” a condus la desfiinţarea sistemului naţional de producere a cartofului pentru sămânţă. ”Zona închisă” repezenta un teritoriu delimitat, cu condiţii optime producerii cartofului pentru sămânţă, în care întreaga suprafaţă cultivată era destinată exclusiv producerii şi înmulţirii cartofului pentru sămânţă.
O sămânţă cu origini incerte este primul pas către insucces. Importul materialului de plantare în condiţii necontrolate, fără efectuarea unor controale de stare sanitară de către organismele abilitate, a dus de-a lungul timpului la introducerea unor boli şi dăunători care practic nu existau la noi sau nu creau probleme deosebite.
 
Alegerea unui soi de cartof pentru a fi extins în cultură
De principiu, orice soi pe care dorim să-l cultivăm trebuie să fie înscris în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul în curs. Toate soiurile înscrise în acest catalog sunt adaptate la condiţiile climatice specifice ţării noastre şi la tehnologia pe care putem să o aplicăm. În plus se realizează întotdeauna o evaluare a rezistenţei la principalele boli şi dăunători. În mod normal toate soiurile înscrise în Catalog ar trebui să fie rezistente la râia neagră (Synchitrium endobioticum), boală de carantină deosebit de periculoasă.
Multe soiuri au diferite grade de rezistenţă la o serie de boli. Soiuri cu rezistenţe specifice trebuie selectate acolo unde se ştie că sunt probleme cu o anumită boală. Înainte de a selecta un soi pentru a-l produce la nivel comercial, ar trebui dezvoltată o piaţă pentru soiul respectiv. Unele soiuri sunt potrivite pentru utilizări multiple, dar cu toate acestea, cele mai multe dintre ele au fost create pentru una sau două utilizări specifice. Utilizările cuprind: cartoful destinat consumului în stare proaspătă (care include coacerea şi fierberea), prelucrarea pentru cartofi prăjiţi, prelucrarea pentru chips şi vânzarea cartofului pentru sămânţă. De aceea este important să fie cunoscute criteriile care stau la baza unei anumite utilizări şi soiurile să fie alese astfel încât să dispună de caracteristici specifice pentru a îndeplini aceste cerinţe. Desigur cele arătate mai sus sunt lucruri ştiute de fermierii cu experienţă în cultura cartofului.
Prin curenta pledoarie pentru soiuri de cartof de calitate superioară nu am făcut altceva decât să punctăm câteva aspecte pentru cei care au mai puțină experiență în domeniul culturii cartofului, astfel încât să primească câteva informaţii minimale asupra acestei importante şi provocatoare culturi. (Cartoful în România, 2021)
 
Roxana Drăghici