Alistair Hide: «Reintroducerea dosarului soia transgenică de generaţia a II-a la nivel UE, incertă»

Directorul departamentului Corporate Affairs al Monsanto pentru regiunile Europa, Orientul Mijlociu şi Africa (EMEA), Alistair Hide, a declarat recent pentru revista AGRIMEDIA că este incertă o eventuală reintroducere spre aprobare la nivel european a dosarului soia transgenică de generaţia a II-a.

Chiar dacă pierderile iniţiale au fost de circa 136 de milioane de euro pentru aprobarea fiecărei varietăţi de soia modificată genetic de generaţie I, vânzările de pe pieţele din SUA şi America de Sud au echilibrat balanţa. În prezent, abordarea aleasă de UE în ceea de priveşte OMG se bazează pe principiul precauţiei şi impune autorizarea oricărui organism modificat genetic înainte de a fi introdus pe piaţă şi monitorizarea din punctul de vedere al mediului a oricărui OMG autorizat după introducerea pe piaţă. Această abordare asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi animale, precum şi a mediului.

Legislaţia în domeniul OMG stabileşte proceduri specifice de evaluare şi autorizare a plantelor transgenice, proceduri transparente şi care nu au limită de timp. Evaluarea riscurilor se efectuează pe baza unor criterii armonizate, recunoscute ca fiind între cele mai stricte din lume. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), în colaborare cu organisme ştiinţifice din statele membre, este responsabilă cu evaluarea riscurilor, care trebuie să demonstreze că, în condiţiile de utilizare preconizate, produsul este sigur pentru sănătatea umană şi animală, precum şi pentru mediu. După finalizare, evaluarea riscurilor constituie baza pentru propunerea de decizie a Comisiei adresată statelor membre privind acordarea sau refuzarea autorizării introducerii pe piaţă a unui OMG.

Prin urmare, atât Comisia, cât şi statele membre sunt implicate în autorizarea organismelor modificate genetic. Legislaţia impune, totodată, monitorizarea mediului după introducerea pe piaţă a fiecărui OMG autorizat, ceea ce permite Comisiei şi statelor membre să ia măsurile necesare în cazul în care se identifică vreun efect advers neprevăzut. În sfârşit, pentru a le asigura consumatorilor dreptul la informaţii şi la alegere, toate OMG autorizate fac obiectul unor obligaţii privind trasabilitatea şi etichetarea. Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic stabileşte o procedură pentru emiterea deciziilor de acordare sau de refuzare a autorizării introducerii pe piaţă a produselor alimentare şi a furajelor modificate genetic şi pentru cultivarea acestora în scopul producţiei de produse alimentare şi furaje.

Cererile trebuie adresate mai întâi autorităţii competente dintr-un stat membru. Cererea trebuie să definească în mod clar domeniul de aplicare al cererii, să cuprindă studiile şi datele care demonstrează că produsul este sigur, să indice care părţi sunt confidenţiale şi să cuprindă un plan de monitorizare, o propunere de etichetare şi o metodă de detectare. Cererea, precum şi toate informaţiile suplimentare furnizate de solicitant trebuie puse la dispoziţia EFSA, care este responsabilă cu evaluarea ştiinţifică a riscurilor atât pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor, cât şi pentru mediu. Evaluarea riscurilor se efectuează în strânsă colaborare cu organismele ştiinţifice din statele membre. Avizul este pus la dispoziţia publicului şi se lansează o consultare publică pe o perioadă de o lună. În termen de trei luni de la primirea avizului EFSA, Comisia pregăteşte un proiect de decizie de punere în aplicare privind acordarea sau refuzarea autorizării. Comisia poate să decidă contrar avizului EFSA, dar atunci trebuie să îşi justifice poziţia. Proiectul de decizie a Comisiei se transmite statelor membre şi se votează cu majoritate calificată. În cazul în care Comitetul permanent şi Comitetul de apel nu reuşesc să adopte decizia cu majoritate calificată într-un interval de timp dat, îi revine Comisiei sarcina de a adopta decizia finală. O companie care doreşte introducerea pe piaţa UE a unui nou produs alimentar sau furaj modificat genetic trebuie să depună un dosar care să demonstreze că produsul în cauză este sigur pentru sănătatea umană şi animală şi pentru mediu.

Studiile care trebuie realizate pentru a demonstra siguranţa produselor alimentare sau a furajelor modificate genetic de introdus pe piaţă trebuie să respecte dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 503/2013 privind cererile de autorizare pentru produse alimentare şi furaje modificate genetic. Regulamentul prevede cerinţele care trebuie îndeplinite la depunerea unei cereri privind un produs alimentar sau un tip de furaj modificat genetic, inclusiv studiile care trebuie realizate şi protocolul care trebuie respectat la realizarea studiilor. După primire, dosarul este evaluat de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), în colaborare cu organismele ştiinţifice ale statelor membre. EFSA are posibilitatea de a solicita companiei studii sau date suplimentare dacă nu este satisfăcută cu cele transmise. Evaluarea riscurilor se finalizează prin emiterea de către EFSA a unui aviz cuprinzând concluziile referitoare la siguranţa produsului alimentar sau furajului modificat genetic.

Se lansează apoi o consultare publică cu durata de o lună, pentru a oferi publicului posibilitatea de a formula observaţii cu privire la avizul EFSA înaintea luării oricărei decizii privind gestionarea riscurilor. Recent adoptata Directivă (UE) nr. 412/2015 le oferă statelor membre mai multă flexibilitate în a decide cu privire la cultivarea plantelor modificate genetic, în anumite condiţii, în două momente distincte: în timpul procedurii de autorizare - un stat membru poate solicita modificarea domeniului geografic de aplicare a cererii, pentru a se asigura că teritoriul său nu este acoperit de autorizarea la nivelul UE; după autorizarea unui OMG - un stat membru poate interzice sau restricţiona cultivarea unei anumite plante din motive legate, printre altele, de obiectivele politicilor sale de mediu sau agricole sau din alte motive stringente, precum amenajarea teritoriului, destinaţia terenurilor, impactul socioeconomic, coexistenţa şi politicile publice.

Înainte de adoptarea acestei directive, statele membre puteau interzice sau restricţiona provizoriu utilizarea unui OMG pe teritoriul lor numai dacă aveau dovezi noi că organismul în cauză constituie un risc pentru sănătatea umană,un risc de mediu sau în caz de urgenţă. Nici un stat membru care a adoptat o aşa-numită „clauză de salvgardare“ nu a putut vreodată să prezinte dovezi noi. Grupul american de biotehnologii Monsanto anunţa, la data de 17 iulie 2013, retragerea tuturor cererilor depuse pe lângă Comisia Europeană de permise pentru a cultiva porumb, soia şi sfeclă de zahăr modificate genetic, deoarece nu mai vedea o „perspectivă comercială“. Doar cererea de autorizare pentru cultivarea porumbului modificat de tip MON810 avea să fie reînnoită. Pentru moment, acest porumb este singura plantă utilă modificată genetic cultivată în Europa în scopuri comerciale. Pentru restul, Monsanto doreşte să se concentreze pe comercializarea seminţelor tradiţionale din UE, decizia reflectând decepţia a numeroase companii biotehnologice în faţa scepticismului UE faţă de OMG.

AGRIMEDIA: sunt şanse de a reintroduce dosarul soia transgenică Monsanto pentru aprobare la nivel UE?
Alistair Hide: Acest deziderat se află, în prezent, dincolo de controlul nostru. Aprobarea dosarului cu prima generaţie de soia modificată genetic a fost tergiversată, drept pentru care, în 2013, compania pe care o reprezint a luat decizia de retragere a lui de la aprobarea pe piaţa din UE. Chiar dacă România arată deschidere către biotehnologii, înaintarea spre aprobare a unui eventual dosar soia de generaţia a II-a la nivel UE este incertă. Este dificil pentru mine să spun cu siguranţă unde ne vom situa vizavi de acest subiect în următorii ani.

În ceea ce priveşte soia de generaţia I, consideraţi închisă discuţia la nivel UE?
Nu mai există dosar soia de generaţie I la nivel UE! Nu se mai poate discuta despre asta. Să ne reamintim, la nivelul UE am fost blocaţi într-un proces în care numai MON810 a fost aprobat; iar asta s-a întâmplat în 1998. Şi când te gândeşti cât de mult costă să parcurgi acest proces... Un nou demers de înaintare a dosarului către EFSA s-ar putea face din nou, cu condiţia să existe o oportunitate comercială serioasă. Din acest motiv, trebuie să facem un pas înapoi, să privim la situaţia cu care ne confruntăm în prezent şi să luăm o decizie la rece. Probabil că este prea devreme să discutăm de dosarul soia de generaţia a II-a. Dorim să continuăm să oferim cele mai inovative seminţe şi servicii fermierilor din România, dar asta depinde de cererea mare a acestora, de o susţinere politică puternică şi, nu în ultimul rând, de un plan de afaceri bine pus la punct.

De ce se ascund oficialii europeni în spatele birocraţiei? Nu spun nici da, nici nu OMG, în mod concret... Unii spun că inclusiv Monsanto s-a cam „înmuiat“.
Monsanto nu se codeşte să discute problema organismelor modificate genetic cu ţări, medii politice şi sociale etc. Chiar suntem bucuroşi să facem asta. Problema este că deschiderea la discuţii cu noi pe această temă nu prea există în Europa în acest moment. Avem în prezent o afacere de succes cu hibrizi convenţionali de porumb şi de rapiţă, mergem înainte cu ea, câştigăm mult teren în ceea ce priveşte afacerile pe zona convenţională. De ce ne-am reorienta către tunelul care nu duce nicăieri? Este un proces incredibil de scump (n.r. - repornirea dosarului soiei modificate genetic). La acest moment, trebuie să spunem că nu avem nici un plan pentru viitorul apropiat privind aprobarea unor noi varietăţi de plante modificate genetic.

De ce sunt autorităţile europene atât de reticente la activităţile de lobby? Poate aşa aţi fi avut şanse mai mari de a reuşi cu dosarul soia transgenică.
Alţii au făcut lobby de-a lungul anilor în locul nostru: Greenpeace, Prietenii Pământului, Slow Food şi au avut succes în activitatea lor. Au o putere de convingere mult mai mare şi resurse mult mai mari decât avem noi şi fac din asta o afacere de succes.

Ei au succes în a vă combate cu argumente plauzibile, iar Monsanto pierde bani. Cât a pierdut compania dumneavoastră prin retragerea dosarului soia de generaţia I?
Costă mai mult de 130 de milioane de euro aprobarea fiecărei varietăţi de soia modificată genetic şi pentru a putea comercializa la nivel global (http://croplife.org/wp-content/uploads/2014/04/Fact-Sheet-Getting-a-Biotech-Crop-toMarket.pdf) (n.r. - Monsanto a avut spre analiză la nivel UE MON89788, MON40-3-2, MON87701, MON89788, MON 87705, MON 87708 şi MON 87769, adică şapte varietăţi de soia MG). În cazul soiei transgenice, aceasta a avut un succes fulminant, în special în SUA şi în America de Sud, fapt care a dus totuşi la o recuperare a investiţiei în cercetare-dezvoltare şi încercarea de implementare a dosarului la nivel european.

Pentru că aţi vorbit de succesul soiei transgenice în SUA, suntem la curent cu faptul că fermierii care cultivă soia MG se confruntă cu o rezistenţă sporită a buruienilor dăunătoare la glifosat. Se vorbeşte de superburuieni de doi metri înălţime. Internetul abundă de fotografii. Cum comentaţi?
Orice am face, buruienile evoluează. De-a lungul istoriei, acestea au dezvoltat toleranţă la diverse tipuri de pesticide. Este uimitor însă cât de greu s-a întâmplat acest lucru când vine vorba de glifosat, faţă de erbicidele utilizate anterior; glifosatul este o moleculă-minune. Provocarea cu care ne confruntăm în prezent este cum menţinem câmpurile curate atunci când apare rezistenţa la acest pesticid.

Dacă aş fi fost fermier, v-aş întreba de ce nu faceţi totuşi mai mult să avem posibilitatea de a avea soia modificată genetic spre cultivare. Ce mi-aţi răspunde?
Nu ţine de noi. Oamenii ne tot întreabă asta. Am trecut o dată prin procesul de aprobare a plantelor transgenice de generaţie I în Uniunea Europeană. Dintre toate, doar un singur produs a fost aprobat în anii 2000 - porumbul MON810. Aceasta este problema guvernelor UE. Chiar şi cu acest proces de naţionalizare prin care trecem acum, guvernele ţărilor UE tot trebuie să aprobe împreună produsul. Nu ţine doar de România să spună că este de acord cu cultivarea soiei transgenice. Totul va trece prin acelaşi proces ca şi înainte (eventuala aprobare a dosarului soiei transgenice Monsanto de generaţia a II-a), iar apoi Comisia Europeană va da OK-ul. Abia apoi, un stat european de sine stătător ar avea oportunitarea să respingă sau să accepte cultivarea de OMG pe teritoriul său. Acest proces de naţionalizare a fost conceput, teoretic, pentru a împuternici acele state membre UE care nu vor organisme transgenice pe teritoriul său să poată face asta.

Cum priveşte Alistair Hide, proaspăt sosit în echipa de corporate affairs a Monsanto, agricultura românească?
În ceea ce priveşte perspectiva de creştere pentru viitor, cu siguranţă agricultura din România este privită deja ca oportunitate-cheie pentru investitori. (...) Aici găsim posibilităţi mult mai mari de a dezvolta afaceri agricole de viitor decât în alte ţări.

România deţine în prezent suprafeţe însemnate însămânţate cu porumb, dar se confruntă cu producţii mici la hectarul cultivat. Ce sfaturi le-aţi da fermierilor români?
Le-aş spune fermierilor să colaboreze mai mult, să se asocieze şi, împreună cu tehnologia şi agronomii noştri, să se focuseze pe ideea de a aplica cele mai bune practici agricole. De asemenea, producătorii agricoli români ar trebui să fie mult mai deschişi la noile tehnologii şi idei inovatoare.

Ionel VĂDUVA