Altoirea prin oculaţie la pomii fructiferi

Altoirea prin oculaţie la pomii fructiferi

Altoii pentru altoiri de iarnă şi de primăvară

Cu câteva săptămâni înainte de căderea frunzelor au loc acumulări de rezerve nutritive care se depozitează în ramuri, tulpină, rădăcină. Nivelul acestor rezerve este maxim la ieşirea din vegetaţie, dar scade treptat până la începerea următorului ciclu vegetal. Peroada de maximă inactivitate a mugurilor este localizată târziu în toamnă. Acestea au fost două motive care au impus necesitatea recoltării ramurilor altoi cu un anumit timp înainte de a avea loc altoirea, adică atunci când nu sunt epuizate de rezerve nutritive. Pentru sâmburoase se recomandă perioada noiembrie - începutul lunii decembrie. Aşteptând o zi fără îngheţ desigur că această perioadă poate fi depăşită puţin. Ramurile sămânţoaselor pot fi recoltate până spre sfârşitul lunii ianuarie. Oculaţia este o metodă foarte veche de altoire şi continuă să fie cea mai des folosită, după cum prezintă A. Chira, Lenuţa Chira şi Fl. Mateescu. Deşi există câteva variante de aplicare a acestei metode, principiul este acelaşi: sub o deschidere practicată în scoarţa portaltoiului se amplasează un fragment din scoarţa altoiului care conţine un mugure al acestuia. Cele mai cunoscute metode de oculaţie sunt: oculaţia în ochi dormind, oculaţia în ochi crescând, oculaţia inelară, oculaţia cu placă intermediară.

Altoirea în ochi dormind

O condiţie importantă în vederea aplicării oculaţiei este desprinderea cu uşurinţă a scoarţei portaltoiului. Pentru aceasta, perioada optimă este situată în lunile iunie-august. Nu trebuie să se înţeleagă că în restul anului este imposibil să poată fi dezlipită scoarţa de pe lemn. Sunt destule cazurile în care oculaţia se practică la începutul primăverii, cu altoi recoltaţi atunci şi cu un oarecare procent de reuşită. Iulie-august este însă perioada optimă când desprinderea scoarţei de lemn are loc cu răniri minime ale ţesutului de cambiu. În general, în pepiniere se altoiesc în luna iulie prunul, piersicul, părul, gutuiul şi câteva soiuri de măr. În august sunt altoiţi mărul, cireşul şi vişinul. Pe portaltoi se alege locul de practicare a inciziei în formă de „T“. Acesta se va afla într-o zonă de scoarţă netedă situată la 1015 cm de la sol în cazul portaltoilor obţinuţi vegetativ şi la 6-7 cm de la sol în cazul celor obţinuţi generativ. Este preferabil ca altoiul să fie aplicat spre direcţia din care suflă vântul dominant. Se va curăţa scoarţa de pământ cu ajutorul unei cârpe uscate şi se va practica incizia în formă de „T“ doar din două tăieri consecutive: prima, orizontală, va avea lungimea de aproximativ 1 cm, iar cea de-a doua, verticală şi pornind în jos de la jumătatea primeia, nu trebuie să fie mai lungă de 3 cm. Nu se va dezlipi încă scoarţa pe cele două laturi ale tăieturii verticale. Se va urmări doar tăierea scoarţei şi nu pătrunderea în ţesutul lemnos. Din recipientul de păstrare se scoate primul fragment de lăstar-altoi care, obligatoriu, a fost deja fasonat în momentul recoltării: frunzele îndepărtate, lăsând doar 1 cm de peţiol, vârful nelignificat şi baza îndepărtată. Întrucât dintr-un lăstar fasonat pot fi preluate atâtea fragmente-altoi câţi muguri conţine, se recomandă începerea cu primul mugure de la vârf. Se prinde cu mâna stângă ramura-altoi, astfel încât vârful acesteia să iasă din  palmă, în interior, 3-4 cm. Patru degete ale mânii drepte vor apuca mânerul briceagului, iar degetul mare va sprijini ramura la ieşirea acesteia din palma stângă. Preferabil dintr-o singură mişcare, se va detaşa mugurele de altoi. Nu numai pentru pomicultorul amator care execută pentru prima oară această operaţie, dar şi pentru cel experimentat, aflat la început de sezon, sunt necesare câteva exersări pregătitoare până când plăcuţele-altoi rezultate corespund întocmai unor norme stricte. Aceste exerciţii se vor desfăşura până în preziua altoirii şi vor folosi material de prisos aflat în zonă (chiar nefructifer). Condiţiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească un mugure-altoi apt de a fi folosit sunt următoarele: - tăietura în scoarţă nu trebuie să atingă nucleul mugurelui (rădăcina acestuia înspre interior); - scutişorul cu mugurele-altoi trebuie să conţină ţesut de cambiu pe o suprafaţă cât mai mare; -  nu trebuie antrenat decât foarte puţin ţesut lemnos. Dacă la examinare rezultă că tăietura a fost prea superficială şi că a fost atins nucleul mugurelui, se renunţă la utilizarea acelui scutişor cu mugurele-altoi. Dacă se constată că a fost antrenat prea mult lemn, acesta va fi îndepărtat cu grijă şi, în funcţie de reuşită, scutişorul se va utiliza sau nu. Atunci când se consideră că scutişorul cu mugurele-altoi este apt pentru a fi practicat pe portaltoi se trece la dezlipirea scoarţei în zona inciziei în formă de „T“. Pentru aceasta se foloseşte vârful lamei briceagului de altoit şi numai în caz de desprindere ceva mai anevoioasă se va utiliza spatula aflată în partea opusă a vârfului lamei. Baza scutişorului (mugurele orientat în sus) se introduce în partea superioară a deschiderii în „T“ şi se apasă uşor scutişorul în jos fără a atinge mugurele. Când acesta nu mai înaintează nu se va mai insista prin forţare. Dacă, în final, o partea a porţiunii de scoarţă a rămas deasupra tăierii orizontale a inciziei „T“, atunci scutişorul va fi scurtat astfel încât să pătrundă perfect în interior. Operaţia următoare constă în legarea zonei de altoire cu rafie sau benzi speciale de altoit. Legarea începe de la partea superioră şi va ocoli foarte atent mugurele. Rezultate concludente ale operaţiei de altoire pot fi oferite cam după 3 săptămâni. Starea peţiolului frunzei aflate pe scutişor este foarte concludentă: dacă peţiolul a căzut singur sau dacă se desprinde la cea mai uşoară atingere sunt semne că altoiul s-a prins. Dacă dimpotrivă, peţiolul este uscat, dar se desprinde greu de scutişor, care la rândul lui are aspect uscat, prinderea este puţin probabilă. Altoire în ochi dormind se poate face şi la înălţimi mai mari de tulpina portaltoiului sau în coroana acestuia. Reamintim că influenţele genetice ale portaltoiului asupra pomului altoit sunt cu atât mai mari cu cât se păstrează un segment mai mare de tulpină.

Altoirea în ochi crescând

Se execută întocmai ca şi altoirea în ochi dormind, dar este aplicată la începutul lunii mai, folosind ramuri recoltate încă în toamnă. Scutişorul se introduce sub scoarţă direct de pe lama briceagului fără a-l atinge cu mâna.

Oculaţia inelară

Comparativ cu alţi pomi fructiferi, scoarţa de nuc este mai groasă, distanţa până la stratul ţesutului de cambiu fiind semnificativ mai mare. Printr-o tăiere limitată în lungime de aproximativ 30 mm a scutişorului-altoi nu se va putea reuşi prinderea decât a unei suprafeţe foarte mici de ţesut cambial. Acesta este motivul pentru care, în acest caz, se practică o fereastră dreptunghiulară în scoarţa portaltoiului, iar de pe ramura altoi se preia un fragment de scoarţă de aceleaşi dimensiuni cu care se astupă fereastra portaltoiului. Oculaţia inelară se aplică pe trunchi la diverse înălţimi, dar şi pe ramificaţiile principale ale coroanei. În acest din urmă caz, pe o ramificaţie pot fi plantaţi chiar mai mulţi altoi, pornind de la o distanţă de aproximativ 40 cm de la punctul de ramificare din tulpină. Altoirea se poate face şi în lemn de mai mulţi ani.

Oculaţia cu placa intermediară

Despre incompatibilitate s-a discutat permanent de către pomicultori. În general, cazurile de incompatibilitate la pomii fructiferi sunt cunoscute. De-a lungul timpului, s-au prezentat şi s-au citat cât mai mulţi dintre portaltoii cunoscuţi până în prezent. Sunt însă situaţii când un anumit portaltoi cunoscut ca fiind compatibil cu o anumită specie să respingă totuşi unul sau mai multe soiuri aparţinând speciei respective şi le tolerează pe celelalte. În aceste situaţii se poate face o altoire intermediară, dar procedeul necesită timp. Nicolin experimentează o metodă care este considerată un succes remarcabil. În loc să execute o altoire intermediară şi să  aştepte până când altoiul creşte suficient pentru a fi el însuşi altoit, Nicolin intercalează o plăcuţă preluată de pe lăstarul intermediar şi o amplasează între altoi şi portaltoi. Modul de lucru este deja cunoscut şi anume: în despicătura „T“ mai întâi se introduce placa intermediară pe jumătate, iar peste ea placa-altoi tot până la jumate. În continuare, cele două placi se împing împreună în poziţia definitivă. Legarea se face ca şi în cazul oculaţiei clasice.

Altoirea Chip

Această metodă de altoire este, într-un fel, un hibrid între altoirea prin oculaţie şi cea copulativă. Altoirea prin oculaţie presupune utilizarea unui fragment de scoarţă care conţine un singur mugure altoi şi nu trebuie să conţină ţesut lemnos. Altoirea Chip foloseşte tot un fragment de ramură cu un singur mugure, dar acest altoi poate conţine şi o anumită cantitate de ţesut lemnos.

Metoda Chip se poate aplica iarna, primăvara, dar şi vara. După ce locul de altoire a fost ales pe trunchi la o înălţime de 10-15 cm faţă de sol, se degajează zona cu posibilii lăstari şi se curăţă locul cu o cârpă. Prima tăietură se aplică portaltoiului transversal pe ax, sub un unghi de aproximativ 20 de grade cu orizontală. Această tăietură va avea o profunzime de cel puţin 3 mm. Se mută lama briceagului deasupra acestei tăieturi cu 3-4 cm. Se practică o tăiere pierdută, condusă în aşa fel încât finalul ei să întâlnească capătul interior al primei tăieturi. Fragmentul detaşat cu aceste două tăieturi nu se poate utiliza, deci se aruncă în final. De pe ramura-altoi va trebui detaşat un fragment identic ca mărime cu cel detaşat de pe portaltoi, dar care trebuie să conţină un mugure dispus la jumătate din înălţimea penei altoiului. Pentru aceasta va putea fi folosit fragmentul detaşat de pe portaltoi, făcând măsurătorile şi însemnările necesare. Se mai pot face şi retuşuri, dar important este ca, în final, altoiul să se îmbine perfect în secţiunea portatoiului. Se leagă cu bandă de polietilenă, pornind de la partea superioară, şi se ocoleşte cu grijă mugurele. Atunci când altoirea se face primăvara, se recomandă protejarea zonei rănite. Bandajul se va îndepărta după aproximativ 5 săptămâni.

Victor VĂTĂMANU