Alunul - o afacere pentru trei generaţii

Alunul se cultivă din cele mai vechi timpuri, iar rentabilitatea acestei culturi este influenţată de foarte mulţi factori. Importantă este alegerea corectă a condiţiilor pentru înfiinţarea plantaţiei (zona, microzona, tipul de sol), dar şi soiurile şi tehnologia de exploatare a plantaţiei, care pot face diferenţa între economic şi hazard. Terenul ales pentru plantaţie trebuie să fie cât mai plan, cu sol fertil, bine drenat, cu un pH cuprins între 6,0 şi 8,0 şi să se încadreze în zonele şi microzonele indicate ca fiind foarte favorabile acestei culturi.

SCDP Rm. Vâlcea oferă materialul săditor cel mai bine adaptat condiţiilor pedoclimatice de la noi, dar şi consultanţa necesară. De la alegerea solului, a soiurilor până la detaliile cele mai de fineţe pe care le presupune dezvoltarea unei livezi de alun. Staţiunea de la Bujoreni (SCDP Rm. Vâlcea) este deţinătoarea unei zestre unice în Europa în ceea ce priveşte alunul şi nucul. Cât despre soiurile care se cultivă într-o plantaţie, ar fi ideală folosirea a 4-5 soiuri care sunt indicate a fi folosite într-o cultură industrială, dar minimul este de două soiuri, pentru a beneficia de o polenizare eficientă. Acestea vor fi alese în funcţie de modul de comportare în zonă, de cerinţele pieţei, dar mai ales în funcţie de capacitatea de a se putea poleniza între ele (soiuri interfertile). Plantaţiile intensive de alun se organizează pe terenuri plane sau cu o pantă de până la 8-10%. Alte plantaţii care au principalul scop combaterea eroziunii solului şi secundar producţia de fructe pot fi amplasate şi pe terenuri în pantă. „În zonele cu precipitaţii sub 700 mm/an se impune completarea deficitului de umiditate prin irigare. Plantele vor fi dirijate cu monotulpină (o singură tulpină) pentru un randament maxim“, adaugă specialistul staţiunii din Rm. Vâlcea. Monotulpina favorizează mecanizarea lucrărilor în plantaţiile de alun, iar intrarea pe rod este mai timpurie. Plantele conduse astfel sunt bine luminate şi dau producţii mari şi constante. Dintre boli, mai păgubitoare sunt: virozele alunului (mozaicul alunului), atrofierea lăstarilor, atrofia fructelor, bacterioze (Psanthomonas corylina), micozele (Cytospora corylicola, Gleosporium corylii, Phyllactinia suffultta, Monilinia fructifera, Botrytis cinerea). Dintre dăunători amintim: gărgăriţa alunelor (Balaninus nucum) şi viermele alunelor (Mellissopus latiffereanus). Pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor se fac stropiri în repaus şi în vegetaţie. Ca şi eficienţă economică, plantaţiile de până la 4 ha nu au valoare industrială, ele fiind în sectorul fermei de familie (mie nu îmi place să spun fermă de subzistenţă). Deşi o plantaţie de alun poate produce, în condiţiile cele mai favorabile din România, între 1.500 şi 3.000 kg/ha ceea ce ar însemna circa 2,25-4,5 kg/pom, totuşi „este bine ca la efectuarea unui calcul economic să luaţi ca marjă de calcul producţia cea mai de jos, pentru a nu avea surprize neplăcute“, susţine Silvia Preda, director al SCDP Rm. Vâlcea. Aluna are o piaţă în creştere şi aproape niciodată satisfăcută. De aceea preţul de vânzare al alunelor variază între 15 şi 25 lei/kg şi uneori chiar 30 lei. Investiţia pentru 1 ha se ridică la 10-12 mii de euro şi cuprinde cheltuielile cu amenajarea terenului şi înfiinţarea plantaţiei, apoi cheltuieli cu lucrările de întreţinere în primii patru ani, până la intrarea pe rod. În aceeaşi sumă intră şi gardul de protecţie (spalieri de beton cu plasă de sârmă) pentru a împiedica accesul animalelor care ar putea leza puietul, dar şi împotriva „clienţilor nedoriţi“. Investiţia este mare, dar în schimb eficienţa economică a unei plantaţii de alun se întinde pe o perioadă de 50-80 de ani, în care cheltuielile de întreţinere sunt mici, ceea ce o face o afacere pentru trei generaţii. „Alunele, alături de nuci şi migdale, conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. Conţinutul de substanţe proteice (12-28%), de glucide (12-22%), de săruri minerale (2-3,05%) plasează alunele înaintea nucilor, iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor. În plus, acestea conţin săruri de potasiu, magneziu, calciu şi fosfor, minerale cu un rol esenţial în metabolismul uman“, susţin cercetătorii din acest domeniu.

Un tânăr bucureştean a plantat 5 ha cu alun din cele 15 pe care le are în plan

De la SCDP Rm. Vâlcea am aflat şi despre un tânăr care din 2012 a plantat peste 5 ha de alun, undeva între Sighişoara şi Braşov. Bineînţeles că l-am vizitat. Este bucureştean, dar de acum înainte doar nevoile fireşti ale oricărei afaceri îl mai aduc înapoi în oraş. Părinţii lui au lucrat în agricultură, ingineri agronomi (tatăl a fost şef de fermă, iar mama a lucrat la protecţia plantelor). El a copilărit la ţară şi iată că, deşi părinţii i-au recomandat să facă orice altă facultate în afară de agricultură, până la urmă aţa l-a tras tot către pământ. A fost student la Telecomunicaţii, dar a plecat la muncă în străinătate. A muncit de toate şi cu banii strânşi s-a apucat de afaceri imobiliare. Aşa s-a ales cu pământul pe care acum a ales să-şi facă ferma. Totul a început mai întâi ca o afacere imobiliară. A achiziţionat peste 300 ha, în majoritate păşuni. Acum are de gând să cumpere animale. Oi de carne şi eventual şi vită de carne. A şi început deja, timid, cu câteva oi, un tăuraş, un cal lipiţan de la Sâmbăta de Jos. Dar alunul este deja o realizare. A plantat în primăvara anului 2012. Pe margine, în spatele gardului din spalieri şi sârmă ghimpată, a pus gard viu din lemn câinesc şi bucsus. Are şi câini din rasa Akita Inu. Alunii sunt Vâlcea 22 şi Tonda Gentile dele Langhe (sau Rotunde de Piemont). Anul trrecut deja a mâncat câteva alune din livadă. A plantat în regie proprie cele peste 5 ha, 600 fire/ ha, la 15 lei bucata (Silvia Preda, director SCDP Rm. Vâlcea, recomandă 520/560 plante/ha). Are şi 50 de pruni Andreea şi 20 de meri. A plantat în gropi de 60/60/60, cu gunoi de grajd la fund, apă. A irigat plantaţia cu o instalaţie prin picătură, pentru că în primul an a pierdut circa 30% din plante din cauza secetei. A fost nevoit să facă o mică amenajare, gen iaz, în care să oprească din apa unui pârâu care trecea pe proprietatea lui. Acum a devenit un iaz cu peşte. Pentru a uşura accesul la o altă parcelă, pe care vrea să planteze tot aluni, a fost nevoit să sape în mal un drum de acces. Are pe teren, din loc în loc, coacăz şi zmeur. Pentru viitor îşi doreşte să acceseze fonduri europene pentru a achiziţiona animale, dar şi utilaje de procesat şi ambalat alunele. Vrea să ambaleze tot felul de produse submontane, chiar şi plante pentru ceai. Amplasarea este într-o zonă izolată şi, chiar dacă are 8-9 câini, gard, camere video, tot are teamă de hoţi. La intrarea în curtea fermei are instalate două panouri solare şi o mică instalaţie eoliană, pe care le-a folosit şi înainte de a reuşi branşarea la reţeaua naţională. Este un tânăr de 35 ani, modest, care munceşte mult şi pe care îl voi vizita în fiecare an pentru a vă povesti ce a mai reuşit între timp. Sper ca data viitoare să vă pot comunica şi numele lui.

Tudor CALOTESCU