Ambițiile de mediu și producția agricolă

​În cadrul Uniunii Europene are loc o dezbatere largă cu privire la ambițiile legate de mediu versus capacitatea de producție a statelor membre pentru a asigura securitatea alimentară. Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, consideră că trebuie găsit un echilibru între practicile agricole și cele prietenoase cu mediul înconjurător.

​„Toate aceste efecte climatice pe care le vedem astăzi sunt până la urmă rezultatul intervenției umane asupra factorilor naturali, iar importanța deciziilor noastre nu se vede imediat, ci are efecte pe termen mediu și lung. Sunt un susținător al acestui echilibru pe care trebuie să îl asigurăm, între practicile prietenoase cu mediul și producția agricolă, dar întotdeauna trebuie să ne raportăm și la specificitatea fiecărui stat membru, cu toate că suntem o uniune de state cu ambiții, obiective și deziderate comune.
Agricultorii din România se confruntă cu provocări pe care alți fermieri europeni, de exemplu, din Franța, Germania sau Spania, nu le întâlnesc în activitatea lor agricolă: mă refer aici la nevoia utilizării anumitor pesticide în agricultura, la nivelul de fertilizanți aplicați pe unitatea de suprafață etc. Iar atunci când discutăm despre regulile de bunăstare animală trebuie să ne uitam și la specificitatea țării noastre.
Este adevărat că astăzi exportăm animale vii, dar asta înseamnă și că suntem un producător important într-un domeniu în care întreaga Europa se confruntă cu mari provocări, și anume zootehnia. Trebuie să găsim resurse pentru a duce o parte din această producție către produse finite, însă specificitatea genetică a raselor de ovine din România nu se pretează foarte mult pentru abatorizare. Trebuie să venim cu stimuli prin politici statale pentru ca fermierii români să se îndrepte spre rase de ovine de carne, care se pretează pentru abatorizare și obținerea de produse finite.
Pe de altă parte trebuie să susținem respectarea unor norme de bunăstare animală, dar acestea trebuie să se facă tranzitoriu și fermierii români să fie pregătiți să le respecte într-un timp dat.”
 
Mai mulți factori de risc în agribusiness
Agricultura este o activitate supusă riscurilor. Înainte se vorbea mai mult despre impactul negativ al factorilor climatici asupra sectorului, dar iată că astăzi sunt tot mai multe elemente care pun presiune pe capacitatea de producție.
„Criza declanșată în sectorul energetic și al gazelor naturale - doi factori externi care până acum nu erau atât de vizibili în activitatea agricolă - a influențat major rezultatele obținute de fermieri și industria agroalimentară românească.
Am văzut în ultima perioadă ce provocări noi s-au ridicat, ce probleme trebuie să depășească producătorii români de alimente și impactul final asupra costurilor de producție. Fermierii trebuie să fie foarte atenți cum își gândesc dezvoltarea activității, cum analizează fiecare indicator în activitatea de business pentru că ei practic își îngroapă banii în pământ și peste 9 luni trebuie să îi recupereze și să culeagă roadele. În toată această perioada se manifestă foarte mulți factori de risc asupra activității lor economice.”
 
Agricultura și industria alimentară - sectoare vitale
Ministrul Agriculturii a afirmat în cadrul conferinței „Agricultura în România: perspective europene pentru viitor”, organizată în luna aprilie la București, că în cadrul societății românești se discută din ce în ce mai mult despre agricultură și industria alimentară și rolul acestor ramuri în asigurarea securității alimentare.
„În goana noastră de a aloca timp, resurse și atenție altor priorități, agricultura și industria alimentară erau lăsate cumva deoparte. A venit momentul să conștientizăm că sunt sectoare vitale, care au nevoie de atenție și de strategii bine definite pe termen scurt, mediu și lung. Politicile agricole europene trebuie integrate foarte bine în strategiile guvernamentale astfel încât modificarea permanentă de guverne să nu impacteze atât de mult soarta acestor sectoare.
Se vorbește despre securitate alimentară și securitatea României în context european și global. Din fericire, putem spune că suntem o țară cu o producție agricolă constantă, care chiar și în cei mai răi ani, așa cum a fost 2020, sub aspect climateric, România a reușit să producă o cantitate de cereale, de plante tehnice și semințe oleaginoase mult peste nevoia de consum intern, lucru care ne transformă în exportatori de materie prima. Desigur, se pune problema ca o parte din această producție să fie îndreptată spre procesare.
Nu cred că vom înceta să fim exportator de cereale într-o perioadă scurtă sau medie de timp și asta pentru că avem o agricultură performantă în materie de producție agricolă, fermierii și-au dotat fermele cu mașini agricole de ultimă generație grație subvențiilor și fondurilor europene.
Putem să venim în sprijinul fermierilor și să stimulăm procesarea la nivel intern.
Pentru a fi viabile economic în piața liberă europeană, unitățile de procesare trebuie să fie de capacități mari pentru că se știe faptul că în industria alimentară rata de profitabilitate este scăzută. Totodată, trebuie să ne păstrăm și specificul național pentru unități mici de procesare care produc și realizează produse tradiționale, pe scheme de calitate.
În viitorul Plan Național Strategic (PNS) se regăsește această prioritate, și anume de a crește capacitatea de procesare în România.”
 
Mai puțini bani...
Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, a declarat că pilonul II al PNS, care cuprinde măsuri de investiții, mediu și climă, are o alocare mai mică decât în vechiul exercițiu financiar PAC 2014 - 2020.
„Din păcate, la această alocare am pierdut, per ansamblu, cca 1,8 mld euro. Presiunea pe bugetul alocat pilonului II a fost una crescută. A venit și pandemia și perioada de tranziție, unde 40% din alocarea aferentă noului exercițiu financiar a fost distribuită către anii de tranziție 2021/2022. Nivelul de răspuns sub aspect bugetar la provocările ridicate de noua PAC a devenit, din punctul meu de vedere, insuficient. Statul român a pierdut șansa și oportunitatea de a întrepătrunde alte surse de finanțare. Avem un PNRR în care agricultura din păcate nu are nici o alocare.
Din păcate fondurile alocate și activarea mecanismului de criză la nivel european, cu cele 500 milioane euro puse la dispoziția statelor membre, din care României îi revin doar 25 milioane euro, cu posibilitatea de a crește cu maximum 200%, adică să se ajungă la un buget total de 75 milioane euro, sunt insuficiente pentru nevoia noastră de răspuns la actuala criză.
Există și celelalte mecanisme, de exemplu cadrul temporar pentru Covid, unde sperăm la o prelungire a termenului și după 30 iunie, pentru că efectele pandemiei încă se resimt și trebuie să avem aceste mijloace de răspuns. De asemenea, sumele pe care le avem la dispoziție pentru granturi de capital de lucrul sunt mult mai mici decât in precedentul cadru temporar și atunci și răspunsul statal este mult diminuat.
Dacă vom păstra un dialog între toți actorii implicați pentru găsirea și identificarea celor mai bune soluții, cu siguranță vom trece mai ușor peste aceste perioade de criză”, a susținut oficialul.
 
Ana Ioniță