Amelioratorii dau noi speranţe cultivatorilor de tomate:s-au identificat gene de rezistenţă la virusul rugozităţii ToBRFV

Acest virus nou a pus pe jar lumea cultivatorilor de legume, în special tomate, din Europa, America şi Orientul Mijlociu. Pierderile provocate în culturile de tomate în ultimii câţiva ani (a fost identificat în 2014) se ridică la multe miliarde de dolari la nivel global. 

De aceea isrelienii de la TomaTech au anunţat luna aceasta un succes al companiei: identificarea markerilor ADN pentru genele care imprimă rezistenţa la virusul rugozităţii tomatelor, iar în viitorul apropiat se aşteptă introducerea pe piaţă a varietăţilor cu rezistenţă la ToBRFV.

Pierderile în culturi sunt de la minim 30% până la distrugerea completă. Foarte multe centre de producţie au reguli de igienă extrem de severe, precum şi de izolare a zonelor infectate. Aşadar, israelienii au început în 2017 o amplă acţiune de cercetare pentru a identifica noi surse de rezistenţă şi noi cultivaruri. Au testat mii de varietăţi, iar succesul a venit anul trecut, când au descoperit un marker AND specific care oferea instrumentul pentru izolarea, identificarea şi introducerea genelor rezistente la ToBRFV la varietăţile comerciale. Deocamdată au reuşit introducerea IR (intermediate resistance), urmând ca în viitorul apropiat să treacă la nivelul de HR (high resistence).

Nici ţara noastră nu a fost ocolită de prezenţa virusului, cultivatorii din marile bazine legumicole îl cunosc şi l-au văzut pe plante. Doar că la noi nu se prea vorbeşte despre el, deşi toţi marii producători europeni sunt în alertă. Virusul, în funcţie de gradul de afectare, se poate manifesta chiar din faza de răsad. Vârfurile de creştere ale plăntuţelor se usucă, frunzele devin rugoase, treptat planta manifestă o îmbătrânire prematură. Fructele prezintă pete/inele de imaturitate, de la formare, le face complet nevandabile. „Pericolul foarte mare este că a fost găsit până acum la peste 100 de specii, nici rotaţia culturii nu putem spune că este de mare ajutor. L-am găsit şi pe busuioc. Vectori sunt: dăunători specifici, omul care efectuează lucrări manuale în cultură, unelte; plus că rămâne în sol şi pe resturi vegetale. Foarte gravă şi greu de controlat este transmiterea prin sămânţă. Chiar dacă se face decontaminarea solului, nu există siguranţă“, explică dr. Costel Vînătoru, şeful laboratorului de ameliorare de la SCDL Buzău, cunoscut pentru unul dintre cei mai răspândiţi hibrizi româneşti de tomate- Siriana F1. De la identificarea genelor de rezistenţă la implementarea în masă şi introducerea pe piaţă a varietăţilor care să conţină această rezistenţă drumul este mai lung. „Este însă un pas important pentru ameliorare, pentru că până acum nu existau soluţii genetice sau chimice care să combată virusul rugozităţii tomatelor. De regulă, o rezistenţă mai mare o manifestă hibrizii, datorită bagajului genetic mai bogat, mai divers. De aceea cred că genetica este cea de la care să vină soluţia“, a mai precizat cercetătorul de la Buzău.

În contextul acestei discuţii, revine în atenţie necesitatea unei bănci de gene, organizată după standardele mileniului III, nu doar ca un depozit de seminţe. O bancă în care materialul genetic stocat să fie corect identificat, testat şi decontaminat, nu să depozităm un material care este nesigur din punct de vedere fitosanitar şi genetic, este de părere dr. Costel Vînătoru.