Animale dăunătoare culturilor: cârtiţa

Combaterea acestui animal din grădină răspunde unei nevoi de ordin estetic sau cultural (cârtiţele strică lamele maşinilor de tuns iarba), însă nu şi unei combateri parazitare. Cârtiţa este considerată drept un „flagel“, a cărui prezenţă la un moment dat cere măsuri speciale de securitate.

Descriere

Cârtiţa comună - este un mamifer râmător prezent pe întreg teritoriul agricol, cu excepţia insulelor. Este mai rară la munte, dar se poate găsi şi la 2.000 de metri altitudine. La fel de mult, cârtiţa evită terenurile nisipoase sau umede. În comparaţie cu majoritatea inamicilor culturilor, cârtiţa nu este fitofagă. Acest mamifer înghite la grămadă viermii de pământ (până la 80% din regimul său alimentar, 15-20 kilograme pe an), limacşi, miriapozi, viermişori, insecte adulte şi larve (viermii fir-de-fier, viermele gri al noctuidei, viermii albi ai cărăbuşilor, larve de muşte), chiar şi batracieni. Este o mare mâncătoare care nu îşi face provizii. Confuziile posibile cu alţi dăunători: şoarecele terestru. Anumite rozătoare, mai puţin adaptate activităţilor de râmător sau scurmător, profită de galeriile cârtiţei pentru a se stabili acolo. Combaterea acestui dăunător se face printr-o combatere obigatorie, stipulată legal.

Combaterea biologică

Trebuie prezentat faptul că la adăpost, în galeria sa, cârtiţa nu are duşmani naturali. Cârtiţa devine vulnerabilă numai când iese în aer liber, dar aceste moment sunt rare, iar victimele sunt nesemnificative. Produsele anticârtiţă le îndepărtează din zonele cultivate. Uleiul de os şi turta de ricin sunt produse repulsive de origine naturală. Uleiul de os degajă o odoare dezagreabilă, care persistă până la 120 de zile. Se răspândeşte regulat pe sol, cu mâna sau cu un recipient. Se găseşte sub formă de săculeţi, care se fixează lângă plantă, lichid sau granule.

Extrasul de ulei de ricin permite fabricanţilor de produse de grădinărit să ofere un îngrăşământ, dublat, în acelaşi timp, de un repulsiv interesant. Aceasta devine eficient la două săptămâni după răspândire, încorporare superficială sau irigare şi persistă mai multe luni. Turta de ricin este folosită, în special, în agricultura biologică.

Combaterea culturală sau mecanică

Prima operaţiune este detectarea galeriilor frecventate de cârtiţă. De la reţeaua periferică construită în linii drepte în jurul unui teren pleacă galerii principale cu movile de cârtiţă distanţate în mod egal de-a lungul gardurilor, drumurilor, boscheţilor sau altor delimitări; şi acestea sunt împărţite în galerii secundare, alungite în anumite locuri de scurte galerii de vânătoare. Pentru depistare se sondează terenul cu ajutorul unor bare metalice. Dacă în pământ este o galerie, ţeava se va înfige dintr-o lovitură. Nu este necesar ca în continuare să ne îngrijim de pasajele superficiale, liniile curbe sau tunele vecine ale ridicăturilor pe care cârtiţa nu le mai frecventează.

Distrugerea cârtiţei prin baraj mecanic

Principalele operaţiuni pentru stârpirea cârtiţelor sunt reprezentate de:
- pândirea cârtiţei - eliminarea directă a cârtiţei cu o sapă sau un alt instrument, atunci când ea îşi face o altă movilă, cere multă atenţie şi răbdare. Pentru a reuşi aceste operaţiuni, se va observa locul dimineaţa, la răsăritul soarelui, în mijlocul zilei sau seara, la asfinţit;
- inundarea galeriilor - se poate face de la o sursă de apă abundentă, pe un teren plat şi puţin permeabil (se poate folosi cu bune rezultate şi în grădinile familiale). Trebuie ţinut cont de faptul că acest dăunător, cârtiţa, înoată foarte bine şi poate scăpa cu uşurinţă;
- înfigerea de ţăruşi (ţevi cu sârmă ghimpată, ramuri de tradafir, ace) nu dă rezultatele scontate, deoarece hemophilia cârtiţei nu este dovedită; - folosirea unor benzi de grilaj care împiedică trecerea animalului. Procedeul însă nu este agreat decât în mică măsură, deoarece cârtiţa sapă în profunzime în terenurile mobile;
- folosirea de aparate cu ultrasunete. Eficacitatea practică a acestora este contestată de unele experimente efectuate. Fără întreţinere, etanşă, ţeava care se înfige cu uşurinţă în pământ, emite ultrasunete în sol şi vibraţii care ar trebui să îndepărteze dăunătorul (cârtiţa). Folosirea acestor aparate oferă protecţie împotriva acestui dăunător de până la 400 de metri pătraţi, în funcţie de natura terenului. Aparatul care emite ultrasunete funcţionează cu patru baterii şi are o autonomie de folosinţă de 4-6.
- scarificarea peluzei - pare să limiteze activitatea cârtiţelor, distrugându-le reţeaua de galerii, însă numai pentru o anumită perioadă de timp.

Capcane folosite pentru distrugerea dăunătorului

În comerţ se găsesc la vânzare numeroase curse pentru cârtiţe. Dacă animalul nu este prins sau dacă a depistat cursa, este obligatorie schimbarea locului. În continuare prezentăm cinci tipuri de capcane diferite: - Petarda detonatoare este un dispozitiv foarte eficace, care foloseşte un cartuş fără plumb; detonatorul cu percuţie centrală provoacă o deflagraţie instantanee atunci când dăunătorul îşi astupă galeria. Se amplasează două asemenea capcane (curse) distanţate la câţiva metri în galeriile periferice, care sunt, în general, mai superficiale şi mai liniare decât galeriile de alimentare.

Cursa cu cleşte, cu gheară - aceasta se închide la trecerea animalului. Folosirea sa necesită câteva precauţii: nu se foloseşte un material nou (pentru exemplificare, cursa trebuie lăsată între 15 zile şi 3 săptămâni în pământ, după care se curăţă bine interiorul galeriei şi se vor evita surpările). După aceasta, se va întinde cursa cu o pereche de cleşti şi se va depune în pasajul principal, după care se acoperă cu mare grijă cu o movilă de pământ, astfel încât să nu fie curenţi de aer în interiorul galeriei. Pentru o bună eficacitate, cursa se va verifica prin 1-2 inspecţii zilnice. În jurul cursei, celelalte movile se vor nivela. Dacă nu mai există semn de activitate după 24 de ore de la captura animalului, se va opri instalarea unor noi curse.

Cursa cu braţ întinzător - acest procedeu mai recent se instalează de-a lungul galeriei săpate de animal. Atunci când ridică pământul, cârtiţa declanşează cursa şi este înţepată de şase cuie. Deşi nu toţi fermierii folosesc acest procedeu, aparatul fabricat din oţel este brevetat.

Capcana - cursa are formă de tub metalic, prevăzută cu uşi basculante spre interior. Aceasta permite capturarea animalelor (dăunătorilor) în stare vie, dacă se ridică frecvent. În activitatea curentă, există modele cu una sau două intrări. Modelul cu două intrări poate captura până la trei cârtiţe.

Cursa pirotehnică - ucide cârtiţa printr-o undă de şoc care rezultă în urma exploziei unei încărcături datorate compoziţiei chimice a cartuşului. Cursa se declanşează în momentul în care animalul se loveşte de una dintre membranele contactorului electric (care este alimentat cu baterii), iar moartea animalului este instantanee.

Combaterea chimică a dăunătorului

Insecticidele folosite pentru combaterea dăunătorului dau rezultate fiabile.

Gazele sunt conţinute în cartuşe şi produc fie dioxid de sulf şi săruri de barium, fie fosfat brut de calciu, pudră de aluminiu sanitrat de potasiu. Aceste gaze letale pentru cârtiţe sunt grele; ele coboară în galeriile cârtiţelor şi se răspândesc timp de 12-24 de ore. Aplicarea gazelor are loc în lunile octombrie-noiembrie sau în lunile februarie-aprilie. În general, aceste gaze se folosesc pentru suprafeţe mici, deoarece mai multe cartuşe sunt necesare pentru o singură reţea (2-3 cartuşe pentru o suprafaţă de 100 mp). Este foarte importantă acordarea unei atenţii deosebite recomandărilor făcute de către fabricant. Pentru a fi eficient şi a avea rezultatele scontate, gazul implică mai multe condiţii, dintre care amintim: se va trata cu o cantitate suficientă de gaz pentru a gaza un maxim de galerii, în sol suficient de umed, bine consolidat (solul să nu fie nisipos, sfărâmicios sau movilos) pentru a limita pierderile posibile prin scăpare.

Specialistul - este o persoană recomandată pentru combaterea cârtiţelor, fiind autorizat şi care se conformează reglementărilor în vigoare. Acesta se ocupă cu intoxicarea cârtitelor cu un gaz foarte puternic: hidrogen fosforat denumit fosfura de hydrogen (PH3). Pastilele acestui produs emană fosfură de aluminiu sau de magneziu, care se hidrolizează spontan în contact cu umiditatea solului şi a aerului. Acest tip de gaz este folosit ca înlocuitor al periculoasei stricnine şi a alfacloralozei, care servesc la infectarea viermilor de pământ, care vor intoxica la rândul lor cârtiţa în timpul hrănirii sale.

Insecticidele chimice folosite pentru combaterea cârtitelor sunt substanţe pe bază de cresil sau cresol, alcool etilic şi metanol.

Victor VĂTĂMANU