Anomaliile climatice, în confruntarea cu viaţa

Anomaliile climatice, în confruntarea cu viaţa

Schimbările climatice deosebit de severe din ultimii 15-20 de ani, care se manifestă pe areale tot mai întinse şi care cauzează pagube materiale imense, în special în sectorul agricol, obligă oamenii de ştiinţă să elaboreze măsuri menite să diminueze efectele nefaste ale acestui flagel. Astfel, ei creează specii de plante şi rase de animale rezistente la şocuri termice, dar şi aclimatizate la perioade lungi de secetă. Gospodărirea judicioasă a resurselor de apă şi investiţiile în domeniul irigaţiilor prin metode eficiente devin pe zi ce trece de mare actualitare în majoritatea zonelor populate. Şi totuşi, fiinţa umană rămâne cea mai expusă şi mai vulnerabilă la ceea ce specialiştii definesc şocul termic, lipsa ritmicităţii precipitaţiilor sau poluanţii care ne agresează din toate direcţiile şi, nu în ultimul rând, actualul regim alimentar cu care biologic nu suntem acomodaţi. Dacă în ţara noastră înainte de 1989 se putea conta pe 3,2 milioane ha amenajate pentru irigat, schimbarea regimului proprietăţii asupra terenurilor agricole, dar în special nepăsarea unor factori de decizie, doar în 10 ani după revoluţie, au diminuat suprafaţa irigată efectiv cu 95%. Revista „Agrimedia“, încă de la apariţie, dar şi alte publicaţii de profil agricol au semnalat pericolul imens al devalizării sistemelor de irigaţii şi, în general, al sistemelor de gospodărire a apelor. Din păcate, guvernele care s-au perindat la administrarea ţării după 1989 fie au neglijat, fie au rezolvat doar punctual anumite urgenţe, însă mult sub necesar, deşi resurse financiare bugetare şi din împrumuturi externe s-au tot alocat acestui sector. În prag de deşertificare, zone agricole întinse, în special din sudul şi sud-vestul ţării, aşteaptă iniţiative guvernamentale şi parteneriate public-private, respectiv reglementări juridice adecvate pentru salvarea celui mai important bazin agricol al ţării.

O undă de speranţă în sectorul investiţiilor majore pentru reabilitarea treptată a sistemelor de irigaţii este şi recenta inaugurare, în prezenţa carismaticului ministru al Agriculturii, domnul Petre Daea, a unui tronson al Canalului Siret-Bărăgan, ce va asigura deocamdată irigaţii pe 3.000 ha. Decizia punerii în exploatare a unui modest tronson de canal are şi o semnificaţie simbolică, întrucât după 30 de ani de la sistarea lucrărilor platoşa nepăsării a fost străpunsă la acest vital sistem de irigaţii, a cărui evoluţie s-a derulat pe o perioadă de peste un secol! Astfel, nu este lipsit de importanţă să ştim că primul studiu pentru fundamentarea tehnică a construcţiei unui canal pentru irigarea terenurilor agricole dintre râul Siret şi râul Ialomiţa a fost elaborat în anul 1912 de către profesorul Alexandru Davidescu. Studiul a demonstrat fezabilitatea şi eficienţa economică a realizării acestei investiţii care ar fi unit râul Siret cu râul Ialomiţa, pentru asigurarea irigării unei suprafeţe de 200 mii ha. Această idee de pionierat a fost preluată în perioada interbelică de ilustrul inginer Dimitrie Leonida, care i-a adus îmbunătăţiri în ceea ce priveşte asigurarea volumelor de apă în perioade excesiv de secetoase, prin lucrări hidrotehnice de regularizare a afluenţilor râului Siret şi realizarea unui lac de acumulare-tampon la sud de Adjud. Din păcate, războiul şi lipsa resurselor financiare de după ultima conflagraţie mondială au pus capăt şi acestui complex şi util proiect. Studiile pentru megaproiectul de irigaţii a sudului Moldovei şi a Brăganului au fost reluate în perioada 1969-1972 de către specialiştii din cadrul Institutului de cercetări pentru gospodărirea apelor, în colaborare cu cei de la Institutul de studii şi proiectări pentru îmbunătăţiri funciare. Execuţia obiectivului a demarat abia în 1986, fiind abandonată după revoluţie.

Până în prezent sunt finalizaţi doar 20 km de canal, inclusiv acumulările-tampon Adjud şi Dridu, precum şi alte lucrări pregătitoare pe traseul canalului, din păcate în mare parte degradate de factori externi! În ultimii ani a fost înregistrat un interes real din partea unor parteneri privaţi interni şi externi, care sunt dispuşi să investească resurse financiare, în colaborare cu structuri guvernamentale, pentru finalizarea Canalului Siret-Băragan, dar şi pentru reabilitarea altor importante sisteme de irigaţii. În acest sens, specialiştii apreciază că un parteneriat credibil pentru investitorii privaţi ar putea fi Fondul suveran de dezvoltare şi investiţii, care este în curs de înfiinţare. Este deosebit de important că experţii, inspiraţi şi din practica internaţională în domeniu, propun reproiectarea sistemelor de irigaţii în aşa fel încât apa de la sursă la plantă să ajungă pe cât posibil gravitaţional. De asemenea, în cazul reabilitării vechilor sisteme de irigaţii sau a proiectării unora noi ei recomandă să se apeleze şi la mijloace electronice, care să asigure managementul relaţiei „plantă-sol-apă“. Aceste soluţii tehnice vor conduce la costuri de operare diminuate cu până la 40% faţă de costurile înregistrate în prezent la irigarea prin metodele bazate pe tehnologia anilor 1960-1970! Dacă necesitatea reabilitării infrastructurii rutiere şi feroviare sunt priorităţi naţionale, şi investiţiile în sectorul îmbunătăţirilor funciare, inclusiv al gospodăririi apelor ca segment important ce garantează producţii agricole sigure şi stabile şi, nu în ultimul rând, siguranţa alimentară a poporului ar trebui apreciate de Executiv cel puţin la acelaşi nivel. Altfel, vom rămâne şi în viitor o ţară care nu poate asigura populaţiei bunuri alimentare decât apelând la importuri tot mai mari, an de an, aşa cum rezultă şi din statisticile oficiale!

Simona MUNTEANU