Arendatori captivi

Arendatori captivi

Ratarea şanselor de progres accelerat al ţării noastre, potrivit aspiraţiilor românilor, dar şi în concordanţă cu tendinţa de bunăstare înregistrată în celelalte state din Comunitatea Europeană, nu va fi evitată dacă erorile manageriale nu vor fi corectate şi dacă absorbţia fondurilor europene nu va înregistra cât mai urgent un progres semnificativ. Concret, această estimare pesimistă va putea fi contracarată prin stimularea judicioasă a ramurilor viabile ale economiei, cu precădere a activităţilor productive, inclusiv a celor din agricultură, prin sprijin bugetar şi comunitar, dar şi prin infuzia de capital a investitorilor externi, la care se adaugă aportul financiar al celor peste 3 milioane de români ce trăiesc şi muncesc vremelnic în afara graniţelor. Plătim totuşi un tribut greu pentru erorile administrative bazate pe acte juridice, în multe cazuri pripite sau eliptice, promovate de guvernele şi Legislativul de după 1989. Aşa se explică şi apariţia celor cunoscuţi în folclorul cotidian ca „băieţii deştepţi“ din diferite sectoare economice, care sau îmbogăţit în multe situaţii fără just temei. Mai puţin public a fost remarcat şi s-a analizat fenomenul „băieţilor deştepţi“ din agricultură, care, în fapt, sunt disipaţi unde nici nu te aştepţi. Primul val al acestor descurcăreţi, semnalat şi de presa vremii din perioada 1991-2005, s-a orientat spre achiziţionarea activelor fostelor CAP, IAS etc., dar şi spre cumpărarea de terenuri agricole la preţuri derizorii de la titularii titlurilor de proprietate eliberate în baza Legii nr. 18/1991. După integrarea ţării noastre în UE, când a devenit operabilă libera circulaţie a capitalului, ca urmare a afluxului investitorilor externi care şi-au înfiinţat societăţi comerciale în baza legislaţiei specifice din ţara noastră, preţul terenurilor, indiferent de destinaţie, a crescut semnificativ. În consecinţă, micii noştri investitori, valorificând facilităţile rezultate prin aplicarea Legii arendei nr. 16/1994, dar în special înlesnirile financiare bugetare şi cele rezultate din calitatea României de stat membru al UE, s-au reprofilat urgent, devenind arendaşi. Din capul locului trebuie să precizăm că majoritatea investitorilor şi arendaşilor din agricultură îşi fac cu seriozitate şi corectitudine munca, însă un mic procent din cei care nu prea au tangenţă cu realizarea de producţie agricolă, preocupaţi mai degrabă de accesul la subvenţii, alocaţii sau alte forme de sprijin, umbresc nobila şi ancestrala meserie de agricultor. Această categorie de mici arendaşi, care de obicei au uşa deschisă la responsabilul cadastrului comunal sau la filiala zonală APIA, încheie contracte de arendă pe lungă durată, în general cu proprietari de vârsta a III-a sau cu succesori ai unor proprietari decedaţi. Clauzele acestor contracte sunt deosebit de stufoase şi angajante pentru proprietari, dar mult mai flexibile pentru arendaşi. Sunt semnalate situaţii în care arendaşul, la scurtă perioadă de la perfectarea contractelor, le cesionează, sau le reziliază, după ce, în prealabil, eventual, încasează o parte din subvenţii, recomandând arendatorului prins astfel la strâmtoare altă asociaţie sau societate comercială agricolă cu care să încheie contractul. În dorinţa de a le fi lucrat pământul, proprietarii acceptă aceste contracte, ale căror clauze sunt înţelese pe deplin numai de arendaşi. Faţă de această stare de fapt, când arendatorii devin captivi în mrejele unor contracte, în multe situaţii de neînţeles pentru ei, se impune ca aceştia să fie asistaţi la încheierea actelor bilaterale de specialiştii direcţiilor agricole judeţene, filialelor APIA, camerelor agricole şi de MADR, care ar  trebui să vegheze cu fermitate, prin structurile din subordine, la legalitatea acordării tuturor mijloacelor de sprijin bugetar şi comunitar, dar şi la plata redevenţei, cu precădere de către „băieţii deştepţi“. Şi reactualizarea evidenţei cadastrale pe categorii de folosinţă şi deţinători legali se impune cu prioritate. În acest sens, proiectul de lege supus dezbaterii publice de către Coaliţia pentru Dezvoltarea României este un bun început care ar trebui luat în analiză şi aprobat în regim de urgenţă de Parlament. Prin reactualizarea cadastrului agricol pe deţinătorii de drept, multe din aspectele nebuloase, atât de păgubitoare pentru proprietarii oneşti, dar şi pentru bugetul statului, ar fi clarificate. Se vor înlătura astfel erorile atât de frecvente între datele incluse în cererile unice de plată şi realitatea constatată prin sondaj pe teren de specialiştii APIA. Numai astfel mijloacele de sprijin bugetar şi comunitar vor intra în conturile celor îndreptăţiţi în timp util, nu ca în acest an, când neplata subvenţiilor şi alocaţiilor a fost una dintre cauzele majore ale protestelor agricultorilor şi din această lună. Nici conflictele de interese care se mai perpetuează la nivelul unor salariaţi din primării, respectiv al unora din angajaţii cu salarii de invidiat din cadrul filialelor APIA, nu trebuie neglijate de factorii cu atribuţii de control din structurile centrale. Avem datoria morală să ocrotim bătrânii satelor, care, în multe cazuri, sunt victime sigure ale unor aşa-zişi arendaşi de anvergura celor mai sus-menţionaţi. Este o realitate că după o viaţă de muncă deosebit de grea, plină de privaţiuni, aceştia supravieţuiesc, în principal, din ajutoare sociale, în unele cazuri dintr-o arendă simbolică sau din pensii mizere, plângându-şi neputinţa fizică ce-i împiedică să-şi clameze în Piaţa Victoriei dreptul pentru acordarea sporului la pensie potrivit grupei a ll-a de muncă, la care sunt îndreptăţiţi, sau la pensii speciale cum pretind alte categorii socioprofesionale. Paradoxal, bătrânii noştri, deseori lăsaţi de izbelişte în raporturile contractuale, fiind astfel la cheremul unor arendaşi abuzivi, sunt cei mai corecţi contribuabili! Ei sunt şi primii la urne, în speranţa că cei aleşi, adică fii şi nepoţii lor pe care i-au crescut şi educat cu mari sacrificii, îi vor ocroti în faţa abuzurilor de tot felul şi le vor îmbunătăţi material ultimii ani de viaţă!

Simona MUNTEANU