Argumentele Clubului Fermierilor Români contra plafonării

Argumentele Clubului Fermierilor Români contra plafonării

Plafonarea plăţilor directe

România nu poate fi de acord cu forma propusă de Comisia Europeană pentru plafonare, în general, şi la un nivel atât de mic (60.000-100.00 euro/fermă/an), în special. Este adevărat ca România are o agricultură bipolară, cu un mare număr de ferme mici şi un număr redus de ferme medii şi mari, dar fiecare categorie are rolul ei, foarte important. Concret, din cei circa 850.000 de beneficiari ai plăţilor directe, 95% au ferme între 1 şi 10 hectare şi practic doar circa 3% sunt ferme medii şi mari. Totuşi, cele 3% ferme utilizează 45% din terenul arabil al României şi asigură peste 75% din consumul populaţiei. Fermele mari din România asigură securitatea alimentară a populaţiei, producând hrană de calitate şi la preţuri accesibile pentru majoritatea consumatorilor de pe piaţa natională, dar şi pentru export, România fiind mare exportatoare de cereale şi nu numai. Un aspect problematic este acela că va fi afectată nu doar producţia vegetală, cu plata pe hectar care se plafonează, dar şi indirect, fermele din producţia zootehnică care deţin terenurile necesare producţiei animale. Fermele mici au desigur rol foarte important în menţinerea zonelor rurale vii, mai ales cele de deal şi de munte, unde aceste ferme sunt preponderente. Ca urmare, România trebuie să încurajeze şi să sprijine dezvoltarea atât a fermelor mici, cât şi a celor mari!

Erori de evaluare a estimărilor diferitelor instituţii/organizaţii:

• Nu s-a ţinut cont de faptul că în România există o situaţie diferită de cea a fermierilor din vestul Uniunii Europene. Fermierii din România cu ferme medii și mari nu sunt, în general, proprietari pe toată suprafaţa terenurilor exploatate, aşa cum este cazul fermierilor din statele din vestul Uniunii Europene, fiind obligaţi contractual să plătească arendă proprietarilor de terenuri (nivelul arendei fiind foarte apropiat de cel al subvenţiei per hectar). Prin urmare, am putea spune că plafonarea se va aplica practic nu plăţilor directe, ci fermierilor aflași în această situaţie. Ca urmare, fermierii din România vor fi dezavantajaţi faţă de fermierii din vestul Europei.
  
• În estimările totale privind impactul plafonării asupra fermelor din România nu s-au luat în calcul fermele care primesc de la 60.000 la 100.000 euro/an.
  
• S-au utilizat datele din anul 2016, eroare gravă, având în vedere că subvenţia era de doar 170 de euro per hectar în acel an, iar de anul acesta creşte la 195,5 euro/ha. Mai mult, în perioada 2021-2027 ar urma să crească subvenţia la 215 euro/ha, deci va fi un impact mult mai mare al plafonării.
  

Argumente contra plafonării

• Aplicarea plafonării va introduce o birocraţie enormă pentru administraţie şi fermieri: în fiecare an trebuie calculate cheltuielile cu salarii şi taxe pentru fiecare fermă în parte. Există astfel şi riscul penalizării unor fermieri care, prin imposibilitatea dovedirii unor date contabile foarte exacte, pot fi introduşi la plafonare. Aplicarea plăţii redistributive (similară cu cea aplicată în prezent), pe care o susţine România în locul plafonării, va evita toată această birocraţie enormă introdusă de plafonare.
  
• Conform propunerii legislative, fermierii mici pot primi maxim dublul subvenţiei pe hectar, care însă nu va permite acestor fermieri să devină competitivi - pentru a fi competitivi la nivel european ar avea nevoie de suprafeţe mult mai mari, de investiţii mari în utilaje şi de cunoştinţe de specialitate. Simpla dublare a subvenţiei pe hectar pentru exploataţiile de câteva hectare nu va face automat fermele mici competitive. Dar prin aplicarea plafonării s-ar penaliza fermele competitive în speranţa că s-ar putea face competitive fermele mici. Acest lucru nu este realizabil pentru fermele mici în absenţa factorilor de creştere menţionaţi mai sus, însă efectul imediat, negativ, cu impact semnificativ, va fi resimţit de fermele medii şi mari care asigură 75% din producţia agricolă a României.
  
• Aplicarea plafonării şi afectarea puternică a fermelor medii şi mari ar conduce la creşterea importurilor agroalimentare, deoarece fermele mici nu pot produce în compensaţie. Mai mult, acest proces poate să contribuie substanţial la distrugerea capitalului românesc din agricultură.
  
• Apreciem că România trebuie să susţină întărirea sprijinului pentru fermele mici, dar fără afectarea gravă a fermelor medii şi mari. Soluţia constă în aplicarea unei plăţi redistributive din suma anuală a plăţilor directe de care beneficiază România. Plafonarea ar conduce la reducerea importantă a subvenţiilor fermelor medii şi mari, respectiv o reducere de 15-20% în termeni concreţi pentru aceste ferme. Acest mecanism de plată redistributivă se aplică şi în exerciţiul actual PAC, delimitat la 5% din totalul plăţilor directe alocate României într-un an, suma rezultată fiind distribuită fermelor cu suprafeţe mai mici de 30 de hectare.
  

Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă este o asociaţie nonprofit şi neguvernamentală a fermierilor din România. Membrii asociaţiei sunt fermieri performanţi care au modele de afaceri bazate pe inovaţie, tehnologie şi bunele practici în agricultură, pentru creşterea competitivităţii şi a valorii adăugate create în acest domeniu. Obiectivul principal al clubului este să asigure implicarea activă a membrilor săi în procesul de consultare şi elaborare a reglementărilor europene şi naţionale în domeniul agricol, cu scopul de a creşte performanţa fermierilor din România.