Arhitectura spatiilor verzi din Romania dupa 1989

Grădinile şi parcurile din centrele populate ale oraşelor au fost asaltate şi au devent locuri de întâlniri şi manifestări politice şi alte confruntări în primii ani după evenimentele din decembrie 1989, după cum prezintă Gh. Glaman şi M.N. Vlăduţ (2003).

---

Ca şi în alte sectoare, administrarea spaţiilor verzi a intrat într-o fază de lipsă aproape totală de interes, după care a urmat o degradare continuă, atât în ceea ce priveşte amenajările peisagistice, cât şi al dotărilor. Spaţiile verzi nu au mai fost întreţinute, lucrările de primăvară şi de toamnă s-au făcut numai pe suprafeţe restrânse, zone întregi de gazon şi chiar plantaţii de trandafiri de pe diferite bulevarde şi străzi au fost distruse prin parcări dezordonate ale automobilelor.

Distrugerea spaţiilor verzi a continuat chiar şi în grădinile şi parcurile publice, prin extinderi de buticuri şi berării în aer liber plasate în interiorul acestora. Neafectate au rămas grădinile botanice, unele rezervaţii şi păduri-parc, spaţiile verzi de pe lângă unele edificii administrative şi socioculturale. Mai afectate au fost spaţiile verzi din Bucureşti şi unele oraşe reşedinţă de judeţ (Braşov, Giurgiu, Craiova ş.a.). Grădinile şi parcurile din centrele populate ale oraşelor au fost asaltate şi au devent locuri de întâlniri şi manifestări politice şi alte confruntări în primii ani după evenimentele din decembrie 1989, după cum prezintă Gh. Glaman şi M.N. Vlăduţ (2003).

Unităţile specializate în întreţinerea parcurilor, grădinilor şi a altor spaţii verzi şi-au restrâns activitatea, unităţile specializate s-au privatizat, iar altele şi-au pierdut autoritatea. Rămân în funcţiune capacităţi reduse pentru producerea de plante ornamentale şi floricole. După 1990, producţia de flori decorative cultivate sub geam a scăzut continuu, la circa 115 hecatre, iar producţia de flori de la 269 hectare la 120 hectare, în anul 2000. Producţia de flori a ajuns de la 247.236 mii fire de flori la 44.390 mii, în sere, şi de la 21.156 mii la 15.200 mii fire de flori de câmp, la nivelul anului 2000. Ca urmare a scăderii producţiei interne, s-a extins importul de flori tăiate, astfel încât astăzi acesta reprezintă peste 80% din piaţa florilor tăiate.

În perioada care s-a scurs din 1989 şi până în prezent, pentru floricultura şi arta perisagistică sunt mai frecvente numai iniţiative locale, susţinute sau nu de către primării. Ca urmare, au existat situaţii în care a fost pusă în pericol chiar şi baza dendrologică, colecţiile exotice şi floricole din rezervaţii, parcuri dendrologice şi chiar din grădinile botanice. Grădinile şi parcurile publice, spaţiile verzi din interiorul oraşelor nu beneficiază de o nouă reglementare unitară, eventual prin care o parte din acestea să fie date în administraţia societăţii civile, colectivităţilor de localnici, care beneficiază şi folosesc această arhitectură peisagistică.

Un început de redresare în ultimii ani se constată prin măsurile de privatizare şi concesionare iniţiate şi prin acţiunile întreprinse de administraţiile domenilor publice de pe lângă primăriile orăşeneşti. S-au luat măsuri după anul 2000 de degajare a spaţiilor verzi ocupate abuziv de buticuri şi de berării amenajate în aer liber în parcuri, au fost reamenajate unele suprafeţe sub grija primăriilor, s-au refăcut şi completat dotările din parcurile şi grădinile existente etc. Mişcarea de redresare a arhitecturii peisagistice din centrele orăşeneşti populate are un sens încă restrâns, nu face obiectul unor programe de sistematizare şi nu poate fi susţinută, întrucât baza logistică, distrusă între timp, nu este deocamdată completată, mai ales pentru spaţiile verzi de utilitate publică.

Suprafaţa spaţiilor verzi construite astăzi a depăşit, după unele date, 100.000 de hectare (având în vedere şi rezervaţiile existente) şi credem că poate beneficia de o atenţie mai mare. Acest interes este cu atât mai necesar cu cât asistăm, în aceşti ani, la o expansiune a construcţiilor civile particulare, atât în mediul urban, cât şi în cel rural. Apariţia acestor nou construcţii civile a impulsionat şi dezvoltarea unor unităţi private specializate în amenajarea spaţiilor verzi. Avem astăzi întreprinderi specializate în amenajarea parcurilor, grădinilor, spaţiilor verzi din domeniul privat. Astfel, întâlnim unităţi complexe de tipul „Grădina de pe lângă casa noastră”, care oferă în incintă „modele de amenajări de spaţii verzi”, pe baza cărora contractează realizarea acestora.

De asemenea, există unităţi specializate care elaborează planuri de grădini individuale în diferite variante, simple şi uşor de citit atît de către clienţi, cât şi de unităţi specializate în aranjamente arhitecturale. În multe oraşe de reşedinţă sunt organizate şi funcţionează servicii de consultanţă şi asistenţă tehnică, specializate în amenajarea de parcuri şi scuaruri. Fostele întreprinderi specializate, unele falimentare, iar altele privatizate, continuă să asigure baza materială şi să susţină întreţinerea spaţiilor verzi existente în multe oraşe. Sectorul privat s-a implicat şi în producerea de plante ornamentale şi decoraţiuni floricole, precum şi flori tăiate, obţinute prin culturi protejate. Pe baza unor proiecte ieftine de sere încălzite tehnologic, în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării se produc plante floricole în sere particulare, în adăposturi uşoare, demontabile, construite special pentru a proteja şi forţa unele culturi, cum ar fi: lalele, zambile, stânjenei, gladiole, crizanteme ş.a.

Primăriile oraşelor reşedinţă de judeţ au organizat sectoarele administraţiei domeniului public şi, prin bugetele locale, au alocat în ultimii ani sume corespunzătoare refacerii şi întreţinerii arhitecturii spaţiilor verzi orăşeneşti. Prin noi dotări şi îmbunătăţirea tehnologiilor, şi-au reluat activitatea parţială sau totală de producere a plantelor floricole chiar şi unele sere mai vechi, precum serele Popeşti-Leordeni, Codlea, Braşov, Galaţi, Bârlad etc. A luat naştere în mai multe oraşe un sector care are preocupări şi în domeniul locuinţelor şi decorarea lor exterioară, aranjarea plantelor în camere şi în grădini interioare. S-a dezvoltat, totodată, o largă reţea particulară de desfacere a plantelor floricole cultivate în ghivece sau a florilor tăiate.

Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură de la Vidra a reluat lucrările pentru îmbogăţirea sortimentului de flori de câmp şi de producere a seminţelor de flori pe care le valorifică prin reţeaua de magazine specializate ale UNISEM. În cadrul lucrărilor de sistematizare a centrelor populate, s-au reluat normele de urbanizare şi aplicarea lor, conform cărora, o dată cu acceptarea unor construcţii, se aprobă şi amenajarea zonei verzi în care acestea se încadrează. Societatea Română a Horticultorilor, refondată în anul 1991, a creat în structura sa organizatorică un departament floricol, cu scopul atragerii unor specialişti care să fie purtătorii de cuvânt ai societăţii civile în apărarea şi dezvoltarea arhitecturii peisagistice în oraşele ţării, dar şi la sate.

Incursiunea făcută prin interesanta evoluţie a floriculturii şi a artei grădinăritului ne ajută să cunoaştem experienţa acumulată. Se poate considera că perioada de după 1989 este cu mult mai favorabilă valorificării iniţiativelor particulare, a stimulării şi sponsorizării cercetării şi a producerii de plante ornamentale şi decorative, pentru organizarea de expoziţii floricole. Arhitectura spaţiilor verzi cu specific românesc are mari şanse de a se impune. După cum se ştie, „arta nu este decât căutarea frumosului în viaţă” şi asta au făcut înaintaşii noştri, adevăr ce ne obligă să prezentăm experienţa câştigată. Cu gândul la dezvoltarea turismului în România, este necesar ca eforturile să fie îndreptate către înfrumuseţarea nu numai a oraşelor, dar şi a aşezărilor rurale, a cadrului local din jurul locuinţelor individuale etc.

Întrucât suprafaţa totală a spaţiilor verzi de folosinţă generală amenajate în localităţi rurale este normată, este util şi se impune ca, o dată cu modernizarea acestor localităţi, să se elaboreze şi programe de amenajări de spaţii verzi în stil peisagistic şi care să se integreze în mediul natural înconjurător.

Victor VĂTĂMANU