«Arta de a avea grijă de o livadă», la Forumul Optitech Syngenta

Ediţia a 11-a a acestui eveniment dedicat pomicultorilor a avut ca subiecte principale rapănul şi răritul chimic, tehnologie puţin cunoscută pe la noi dar foarte răspândită în vest. Mihai Coman, director general INCDP Piteşti- Mărăcineni, a vorbit despre schimbările de manifestare ale unor boli şi comportamentul dăunătorilor în ultimii 10 ani.

Rapănul, una dintre cele mai păgubitoare boli ale seminţoaselor

Merele rămân printre fructele cele mai consumate de români, iar ponderea perelor şi gutuilor creşte în livezi, ceea ce face ca acest agent patogen să se manifeste din ce în ce mai agresiv. Chiar şi pe soiuri care conţin gena Vf, considerate până acum rezistente la boală, aşa cum afirma şi directorul Institutului de la Mărărcineni. Motivul este apariţia de noi rase. Marieta Larion, reprezentant vânzări culturi horticole, a arătat cât de rapid se poate instala boala dacă nu se intervine preventiv. Ciuperca iernează ca miceliu de rezistenţă pe frunze căzute sau pe ramuri. Primăvara, începând cu jumătatea a doua a lunii martie şi până în iunie se poate produce infecţia primară, cea mai periculoasă. În acest interval planta este foarte sensibilă. Infecţia are loc în mai multe valuri, în funcţie de condiţiile climatice şi maturarea ascelor cu ascospori: umectare mai mult de 9-10 ore, temperatura peste 7°C. Durata este de circa 7 zile dacă este mai cald şi până la 18 zile dacă temperaturile sunt mai scăzute. Frunzele puternic afectate cad, iar defolierea prematură influenţează calitatea fructelor din cauza hrănirii deficitare, iar diferenţierea mugurilor roditori pentru anul următor nu va fi optimă. Atacul pe fructe duce la deformări, uscarea fructelor, crăpare în zona petelor, rezistenţă redusă la depozitare. Infecţia de toamnă nu se observă la momentul depozitării şi continuă dezvoltarea bolii, cu pierderi mari pe perioada păstrării. Printre măsurile preventive de combatere, Syngenta pune la dispoziţie un sistem meteo de alerte gratuit, cu 10 staţii meteo din diferite bazine pomicole. Ca soluţii chimice, înainte de apariţia bolii se recomandă fungicidul de contact Coprantrol Duo 2,5 kg/ha (omologat şi la plante ornamentale şi cartof). Are două substanţe pe bază de cupru cu acţiune sinergică: hidroxidul de Cu (acţiune rapidă) şi oxiclorura de Cu (persistenţă). Are efect secundar şi împotriva altor boli. După confirmarea bolii/a intensificării, se intervine cu Chorus (când temperatura este sub 10°C, foarte eficient pe frunze şi flori) şi Score (la temperatură peste 10°C, mai eficient pe fructe). În caz de presiune ridicată, tratamentul se poate aplica la 5-7 zile. Ideală în combaterea rapănului este aplicarea preventivă.

De ce să alegem răritul chimic?

Alternanţa de rodire poate implica variaţii mari de producţie, de calitate. De multe ori se obţin mere multe, dar mici, cu repercusiuni asupra preţului. NU se doresc însă nici mere foarte mari. De aceea pomicultorii vestici au introdus de mult în tehnologie răritul chimic pentru obţinerea unor dimensiuni optime ale fructelor şi evitarea alternanţelor de rodire, mai ales la mere. Ronald Damme consultant pomicultură Syngenta Olanda, cu o bogată experienţă, a prezentat avantajele acestei tehnici, precum şi câteva principii de aplicare a substanţelor specifice. Momentul aplicării nu este precis, variază în funcţie de foarte mulţi factori pentru că nu există o dimensiune standard a fructelor pentru toţi. Depinde de istoricul livezii (nivelul producţiei, dacă este un nivel scăzut sau de creştere), de varietate (Jonagold nu necesită rărire), de densitate (în Olanda este necesar 1 măr/cm). Trebuie ţinut cont şi de condiţiile de climă, care diferă de la an la an. Dar există câteva strategii, explică specialistul Syngenta. Se poate face o rărire manuală, de obicei după a doua cădere (înainte este prea riscant). Chimic, se poate interveni la înflorit, la legarea fructelor şi după prima cădere.

La rărirea manuală în faza de înflorit se merge pe o „ghicire“ mai degrabă, nu se ştie sigur cum va fi legarea. Abia după prima cădere avem mai multe indici despre numărul fructelor. Dacă şi după a doua cădere numărul fructelor este prea mare, se poate alege răritul manual. Dar pomul a consumat deja energie să producă şi să crească acele fructe care au căzut, deci se pierde şi în dimensiunea fructelor rămase. În cazul răririi chimice, avem aceeaşi situaţie la înflorit şi vedem că putem avea o cădere mai masivă a fructelor la primul val. Fructele rămase cresc mai mari şi, dacă este nevoie de o adoua rărire, se poate aplica un tratament de corecţie. Dacă merele în plus sunt eliminate mai devreme, rămâne o cantitate optimă, dar cresc mai mari. De aceea, un beneficiu al răritului chimic ar fi o producţie mai timpurie şi mai echilibrată. Aşadar, o rărire la înflorit poate fi necesară când este excesivă, datorită vremii. La căderea fructelor, cu etephon se poate induce un stres suplimentar care produce căderea unei cantităţi în plus de fructe. Dar o soluţie mai previzibilă este Brevis, care conţine metamitron 150 g/kg şi calciu 830 g/kg, granulat. Acţionează prin reducerea luminii care ajunge la plante, ceea ce creează stres şi reduce sinteza de carbohidraţi. Neavând suficientă hrană, pomul elimină din fructe. Este ca şi cum ar „stinge lumina“. Specialistul Syngenta a subliniat respectarea recomandărilor de pe eticheta produsului şi mai ales sfaptul că nu există o metodă unică, valabilă peste tot. Fiecare tratament trebuie adaptat specificului livezii. Cantitatea şi momentul aplicării sunt în funcţie de condiţiile de temperatură şi lumină înainte şi după aplicare (atât de zi, cât şi de noapte), în funcţie de legare. De aceea cel mai recomandat este să contactaţi consultantul Syngenta pentru a decide împreună când şi cum se aplică Brevis. De reţinut sunt trei reguli de bază: nu se combină cu alte substanţe, temperatura este bine să fie între 10 şi 25°C şi nu se aplică timp de 5 zile de la îngheţ.

A crescut agresivitatea atacurilor în livezi

În ultimii 10 ani s-a constatat că ciclul biologic al patogenilor şi dăunătorilor s-a modificat în raport cu evoluţia lor din ultimii 50 de ani, ceea ce e foarte mult, atrage atenţia Mihail Coman, directorul de la Institutul de Pomicultură. Dintre acestea, el a subliniat câteva:

• Apariţia unei generaţii în plus la viermele merelor şi la moliile minatoare;
• Creşterea ponderei generaţiei a doua la viermele prunelor;
• Creşterea numărului de generaţii şi a agresivităţii la păduchele lânos, puricii meliferi, afide şi acarieni;
• Apariţia rapănului la unele soiuri de măr considerate rezistente, purtătoare ale genei Vf, din cauza apariţiei altor rase ale patogenului;
• Creşeterea riscului, a frecvenţei, intensităţii şi duratei la focul bacterian;
• Creşterea intensităţii şi frecvenţei atacului bacteriozelor la speciile de sâmburoase şi nucifere (cu atât mai periculos cu cât livezile de nuci plantate au fost foarte multe pe submăsura 4.1a din PNDR—5.476 ha din aproape 9.000 ha total în ultimii 7 ani);
• Creşterea riscului, a frecvenţei şi intensităţii atacului moniliozelor şi ciuruirilor micotice la sâmburoase (cireşul este o specie în creştere ca suprafaţă).

​
În aceste condiţii, precticarea sistemelor ecologice, şi nu doar în pomicultură, presupune un risc uriaş şi necesită multă ştiinţă din partea fermierilor, chiar dacă se dezvoltă noi substanţe.

Roxana DRĂGHICI