«Ascensiunea unei ferme de familie, de la bunic la nepot»

1/5/2020

Agricultura din România se bucură şi astăzi, la fel cum se bucura şi ieri, de tinerii săi dezvoltatori. Tineri care, pe lângă puterea de muncă şi spiritul întreprinzător şi inovator al acestei generaţii, au deprins şi pasiunea de a face această industrie să fie productivă. Acesta este şi cazul lui Valentin Plătică, un tânăr fermier din comuna Glodeanu Sărat, sat Pitulicea, din judeţul Buzău, care la vârsta de 35 de ani administrează cu succes ferma preluată de la bunicul său.

BOGDAN CONSTANTIN, PR & Communication Specialist Titan Machinery România

Echipa de comunicare a Titan Machinery România a ajuns de curând în ferma Glia Prest Simion SRL, pentru a discuta deschis cu domnul Valentin Plătică despre povestea acestei ferme de circa 700 ha. Absolvent al Facultăţii de Management în agricultură din cadrul USAMV Bucureşti, Valentin a decis să se întoarcă acasă lângă bunicul său pentru a nu lăsa ferma de familie să se stingă.

Sunteţi un fermier foarte tânăr, reprezentaţi noua generaţie de femieri ai României. Ce vă atrage
în agricultură?

Pasiunea s-a născut în familie. Începuturile acestei ferme sunt legate de bunicul meu. Tataia a fost mereu un întreprinzător, chiar şi înainte de revoluţie avea sere cu flori şi solarii cu roşii, acestea fiind primele astfel de sisteme din comună. După 1990 a avut curajul nebunesc să facă un împrumut la bancă pentru a înfiinţa o moară care să producă făină şi mălai. La fel ca serele din perioada comunistă, şi această moară era unică în zona noastră. Totodată, a făcut şi o brutărie şi s-a dedicat şi culturii mari, făcând prestări servicii prin sat cu tractorul românesc pe care îl avea. Fiind priceput, a avut succes şi a mai achiziţionat două tractoare U650 şi o combină cu care a continuat să lucreze terenurile tuturor celor din zonă.

În ce perioadă a făcut aceste achiziţii?

Aceste lucruri se întâmplau prin anii 1992-1993. În acea vreme cei mai mulţi începeau, rând pe rând, să lase pământurile pârlaogă. Astfel, i-au cerut bunicului meu să le preia pământul în arendă. Bunicul meu a fost sceptic la început, nedorind să se lege la cap. A continuat cu prestarea de servicii până în 1994, înfiinţând o firmă de prestări servicii. A mai achiziţionat câteva tractoare, ajungând la patru tractoare româneşti U650, angajase şi doi operatori şi a continuat să lucreze pamântul celor care încă mai făceau ceva. Inevitabil, a început să ia şi pământ în arendă, iar prin 1997 a mai cumpărat o combină SEMA. A continuat şi astfel până în 2000 a ajuns să aibă zece tractoare româneşti U650, cu care lucra aproximativ 600 ha.

Ce a urmat în anii 2000?

Au venit câţiva ani dificili - 2001-2002, cu secetă mare, lucru care a dăunat destul de mult fermei, pentru că am acumulat datorii mari. Apoi am tras aşa cum s-a putut de această afacere până în 2005-2006. În acest timp am început să mă implic şi eu ca tânăr student. În 2007, împreună cu bunicul am achiziţionat două tractoare şi un plug în leasing şi ne-am propus să mai cumpărăm utilaje prin proiect european.

Dincolo de provocarea de a vă implica în afacerea de familie, ce anume v-a făcut să lăsaţi Bucureştiul, un oraş mare şi foarte dinamic, mai ales că sunteţi tânăr?

Îmi doream foarte mult să pot să-l ajut pe bunicul meu, mai ales că situaţia ajunsese să-l depăşească. Din această dorinţă am ales acest domeniu de studiu (n.r. - studii agronomice), pe care l-am parcurs timp de 7 ani. În această perioadă veneam şi-l ajutam pe tataia la lucrările pe care le avea. Cu toate acestea, nu-mi plăcea deloc situaţia, tractoarele fiind vechi, activitatea deosebit de îngreunată. În 2007, după ce am terminat facultatea, am făcut acel proiect pentru câteva utilaje pe FEADR: o combină cu hedere, un disc de 4 metri, o semănătoare de prăşitoare şi una de păioase. Din această cauză tataia a fost nevoit să treacă ferma pe numele meu şi s-a lăsat destul de greu convins, pentru că eram lipsit de experienţă, fiind foarte tânăr. Prima dată mi-a trecut 50%, iar după ce am fost să depun actele mi-au spus că este nevoie să am 100%, apoi, mai mult de nevoie decât de voie, mi-a trecut ferma integral pe numele meu.

A riscat cu această decizie?

A riscat mult. E adevărat că eram un tânăr absolvent care preluam o întreagă activitate. La început am făcut proiectul şi, spre surprinderea noastră, a fost aprobat. Am început foarte greu cu finanţarea pentru că atunci firma era într-o situaţie grea, cu datorii. Băncile m-au refuzat din prima, mi-au spus să vin peste un an, în funcţie de cum evoluează firma. Am fost la vreo trei bănci în acea perioadă. Am vorbit cu contabila, am văzut ce este de făcut, iar într-un final am reuşit să o scoatem pe profit în anul următor. M-am întors la bancă şi am obţinut un împrumut în euro, dar cu dobândă mai mare, respectiv 9%. Am început să plătim utilajele luate în leasing şi să dezvoltăm activitatea.

Ce mărime avea în acel moment ferma şi ce tip de cultură aveaţi?

Vorbim de aproximativ 700 ha şi cultivam grâu, porumb şi floare. Cu utilajele noi achiziţionate până în 2010, s-au văzut imediat rezultatele în productivitatea de lucru şi mai ales la recoltă. Acela a fost momentul când am devenit din ce în ce mai determinat să dezvolt această fermă, să pun şi mai mult suflet.

Şi lucrurile nu s-au oprit aici. Din contră, au avut o traiectorie ascendentă de atunci şi până în prezent.

Da, deşi suprafaţa agricolă a rămas aceeaşi, am continuat să ne dezvoltăm constant pe verticală, să exploatăm la maximum toate instrumentele de lucru. Am cumpărat în continuare utilaje şi am încercat să modernizez ferma cât de mult am putut. Pe atunci aveam aproximativ zece angajaţi, iar acum am cinci angajaţi, care reuşesc să facă totul în fermă fără probleme.

Când a început colaborarea dumneavoastră cu Titan Machinery România? Cu ce utilaje a început acest parteneriat şi câte aveţi în momentul de faţă?

Aveam nevoie de nişte roţi înguste pentru unul dintre tractoarele pe care le aveam în fermă şi l-am contactat pe Vali (n.r. - Valentin Albu, manager de vânzări regional), cerându-i o ofertă. Acesta a fost practic începutul colaborării noastre. Un an mai târziu am început discuţiile pentru achiziţionarea unui tractor Case IH Magnum 340, model pe care l-am luat în 2018. Tot atunci, am discutat şi despre o combină Case IH Axial-Flow 6140 cu un heder de opt rânduri pentru prăşitoare - Olimac Drago GT şi unul pentru păioase Case IH de 7,6 metri. Am mai cumpărat şi un plug cu opt trupiţe lamelar Gregoire Besson, un cultivator Väderstad Top Down de 3 metri şi un scarificator de la Gaspardo de 3 metri cu şapte ancore. În primăvara anului trecut am decis să cumpăr şi un tractor mai mic, de 115 CP - Case IH Farmall 115 C.

De ce Case IH şi nu alţi producători?

Am fost şi m-am interesat peste tot, dar raportul calitate-preţ a fost factorul determinant pentru care am ales să cumpăr Case IH. M-am gândit că, decât să plătesc câteva zeci de mii de euro în plus pentru un tractor de altă marcă, mai bine cumpăr şi un agregat pe care să-l folosesc la tractorul Case IH ales. Bineînţeles, a contat şi faptul că aveţi un vânzător bun pe zonă - Vali (n.r. - Valentin Albu, manager de vânzări regional), care m-a ajutat foarte mult.

Ce v-a plăcut la aceste utilaje? Cum au reuşit acestea să vă ajute?

Înainte să cumpăr combinatorul Top Down, intram de două ori cu discul şi apoi semănam, acum intru o singură dată cu Top Down şi-mi pregătesc terenul pentru semănat. Consumul este, de asemenea, redus. În ceea ce priveşte tractorul Case IH Magnum 340, timpul de lucru la semănat a devenit foarte scurt, acest tractor este suficient pentru cele două semănători de precizie pentru plante prăşitoare.

Cum vă simţiţi lucrând cu acest tractor?

Tractorul l-am luat „hight specs“ (n.r. - dotat cu toate opţiunile disponibile), pentru a nu întâmpina vreo nevoie apărută pe parcurs. Prin comparaţie cu alte tractoare de aceeaşi putere, am constatat un consum mai redus la Magnum. La lucrările de cultivat din primăvară, la care am folosit Väderstad Top Down, am avut un consum de 17 l/ha, iar la arat 20-22 l/ha.

Cum descrieţi combina de recoltat pe care o aveţi?

La combină mă impresionează şi azi sistemul de rotor cu flux axial, deşi la început am fost reticient, iar Vali Albu a avut răbdare cu mine pentru a mă convinge. Pot să spun că am riscat puţin, dar imediat cum am intrat cu ea în lucru recolta a fost impecabilă, fără boabe sparte/fisurate, fără pierderi, totul foarte curat. Bineînteles că sunt importante şi reglajele pe care le faci.

În ce proporţie sunt distribuite culturile dumneavoastră? Descrieţi anul agricol care a trecut?

Anul trecut am avut grâu pe 130 ha. Deşi a fost secetă, a avut o ieşire spectaculoasă în primăvară. Am avut o producţie de vreo 6 tone/ha. Am fost mulţumit raportat la seceta din toamnă şi la problemele legate de înfrăţirea insuficientă. Pe de altă parte, am cultivat floarea-soarelui pe 170 ha, am obţinut 3 tone şi ceva la hectar. Am avut ploi şi frig în primăvară, apoi vara a fost uscată. Am cultivat porumb pe 400 ha şi am obţinut o producţie de vreo 8 tone. Ne-am plătit datoriile şi am avut, una peste alta, un an bun.

Cum staţi cu forţa de muncă în această zonă?

Eu am reuşit să fidelizez cinci angajaţi, am reuşit să cultiv în ei această pasiune, pregătindu-i să folosească la potenţial maxim toate instrumentele de lucru din fermă.

Cum descrieţi colaborarea cu departamentele de service şi piese de schimb din cadrul Titan Machinery România?

În principiu, am o relaţie bună cu echipa de service de la Brăila, iar Vali Albu a avut un rol important în această relaţie. M-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie, iar această relaţie bună m-a încurajat să mai cumpăr atât piese, cât şi utilaje.

Cum descrieţi relaţia pe care o aveţi cu reprezentantul nostru local, Valentin Albu?

O consider, în primul rând, o relaţie de prietenie, chiar dacă sunt afaceri la mijloc, s-a legat o relaţie destul de strânsă şi ne ajutăm reciproc cum putem.

Ce planuri de viitor aveţi?

Intenţionez să mai achiziţionez câteva utilaje, dacă vremea va fi bună, o semănătoare de păioase şi una de prăşitoare de la Väderstad, care să fie echipate cu toate sistemele de ultimă generaţie. Este posibil să diminuez lucrările în câmp şi să maximizez profitul, pentru că acum vedem că apa din sol este foarte preţioasă şi, cel puţin în vară, nu mai vreau să intru cu plugul, iar în toamnă doar ar sau scarific. Cât pot, o să încerc să reduc lucrările de pregătire.

Încurajaţi şi alţi tineri să îmbrăţişeze acestă meserie?

Agricultura este o meserie frumoasă astăzi, mai ales atunci când ai toate instrumentele necesare s-o faci productivă. Nu ştiu dacă pot să-i încurajez. În ziua de azi este greu să te apuci de agricultură de la zero, să devii fermier, pentru că sunt investiţii mari. În schimb, îi încurajez pe toţi tinerii care au oportunitatea de a prelua agricultura de la parinţi sau bunici să ducă mai departe ceea ce au făcut dumnealor.

0 Comments

articole

«Ascensiunea unei ferme de familie, de la bunic la nepot»

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT