Bani si prioritati

Şi chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge
Şi dacă nu voi fi nici o candelă, tot ajunge
Căci m-am străduit să aprind o lumină!”

NICOLAE TITULESCU

---

Dă-i Doamne mintea românului de pe urmă! În sfârşit factorii de decizie care administrează această ţară au hotărât, după multiple ezitări, dar şi în baza unor analize pertinente, ca în programul de priorităţi din agricultură pentru perioada 2014-2016, pe lângă creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, asigurarea securităţii alimentare etc., să cuprindă şi măsuri tehnico-economice pentru reabilitarea sistemului de îmbunătăţiri funciare. În acest context, specialiştii apreciază că irigaţiile, factor determinant în obţinerea unor producţii agricole ridicate şi stabile, cu implicaţii directe în securitatea alimentară, dar şi a echilibrelor macroeconomice ale ţării, ar trebui să reprezinte principalul obiectiv din acest program multianual. Este adevărat că reabilitarea sistemului de irigaţii reprezintă un efort financiar major, însă trebuie totuşi realizată, mai ales că există fonduri europene şi extracomunitare ce pot fi accesate. Urmează ca voinţa politică să acţioneze eficient. După cum am mai remarcat în paginile revistei noastre, finalizarea lucrărilor la canalul magistral Siret-Bărăgan-Dunare, la canalul multifuncţional Bucureşti-Dunăre şi reabilitarea marilor sisteme de irigaţii din sudul şi vestul ţării, fără de care procesul de deşertificare este în plină ofensivă, vor justifica pe deplin efortul tehnic şi financiar.

Un mare hidrotehnician al ţării, dl dr. ing. Chiriac Avădanei, proiectantul celor mai importante lucrări hidrotehnice ale României, pe care încă le folosim, aprecia recent necesitatea vitală pentru economia ţării de a se finaliza cele două canale.
Este de salutat intenţia Guvernului ca în cadrul aceluiaşi program 2014-2016 să se realizeze şi acţiuni care să conducă la conservarea calităţii fondului funciar agricol (şi silvic, am aprecia noi) pentru păstrarea echilibrului ecologic al acestei adevărate şi inepuizabile comori de care dispunem. Apărarea de influenţele nefaste ale poluanţilor, dar şi de agresiunea deseori cu efecte ireversibile a unor investiţii mai puţin convenţionale şi insuficient fundamentate, care sunt în desfăşurare sau se preconizează a fi realizate în viitor, este o obligaţie a factorilor de decizie faţă de generaţiile viitoare. Faptul că pentru exerciţiul financiar 2014-2020 România poate accesa, numai pentru Strategia Naţională de Dezvoltare Rurală care va include şi proiecte aferente Măsurilor 123, 112, 313 şi 312, peste 7 miliarde de euro este un motiv de speranţă şi pentru dezvoltarea unei agriculturi ecologice. În acelaşi sens, pe fondul apropiatei liberalizări a pieţei funciare, pentru protejarea acestei avuţii naţionale care este pământul, Guvernul promite să promoveze un cadru legislativ corespunzător, prin care să impună anumite condiţii în ceea ce priveşte comercializarea terenurilor cu destinaţie agricolă. Astfel, de exemplu, cumpărătorii persoane fizice nu vor putea achiziţiona terenuri dacă nu dovedesc cu documente că au studii şi experienţă în domeniul agricol. Aceştia nu vor putea înstrăina terenul respectiv o perioadă de 10 ani şi nu-i vor putea schimba destinaţia decât după 20 ani de la cumpărare.

Reglementarea legală va avea în vedere şi înfiinţarea unei agenţii guvernamentale cu atribuţii concrete în domeniul avizării achiziţiei de terenuri, dar şi în ceea ce priveşte gestionarea şi monitorizarea terenurilor tranzacţionate atât sub aspectul mărimii suprafeţelor cumpărate, a păstrării destinaţiei acestora, cât şi a impiedicării speculei cu aceste bunuri. Stimularea financiară din surse europene a proprietarilor care acceptă să-şi arendeze terenul avut în proprietate, pe care din motive obiective nu pot să-l mai cultive, este o iniţiativă benefică. Mai puţin fundamentată se pare că a fost iniţiativa impozitării venitului realizat din activităţi agricole, care a declanşat la sfârşitul lunii mai greva fiscală a peste 200.000 de crescători de animale.

Aceştia nu critică justeţea impozitului instituit, care în fapt este o măsură echitabilă pentru toţi cei care realizează un venit, ci legislaţia care reglementează aceste obligaţii şi care, potrivit aprecierii greviştilor, ar fi ambiguă şi nu ar avea la data protestului norme de aplicare accesibile contribuabililor. Sperăm într-o clarificare operativă a deficienţelor semnalate. Complexă, grea, dar frumoasă este activitatea agricultorilor, ca însăşi viaţa cotidiană a tuturor românilor! De aceea avem speranţa că cei chemaţi să ia decizii în domeniul agriculturii şi în folosul românilor, în această eră a globalizării, îşi vor face treaba numai sprijinindu-i financiar şi logistic pe cei care muncesc cu dăruire să ne asigure bunul trai de toate zilele. Doar astfel vor demonstra că-şi îndeplinesc menirea, străduindu-se atât pentru bunăstarea noastră, cât şi indirect, pentru liniştea şi bunăstarea Comunităţii Europene.

Simona MUNTEANU

revista, agricultura, editorial, bani si prioritati