Batalia din jurul platilor directe acordate in viitoarea PAC

La data de 26 aprilie a.c., Institutul European din România (IER) a organizat o conferinţă cu tema „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013”. Punctul de plecare al discuţiilor a fost rezultatul cercetărilor întreprinse în cadrul studiului privind reforma PAC. Coordonatorul studiului, doamna dr. Daniela Giurcă, cercetător, consultant pentru politici agricole şi dezvoltare rurală, a susţinut o prezentare amplă pe marginea cercetării desfăşurate.

---

În cadrul studiului sunt prezentate sintetic poziţiile preliminare ale statelor membre UE privind evoluţia PAC la orizontul anilor 2020. Majoritatea ţărilor doresc o politică agricolă puternică şi integrată, cu un buget semnificativ, care să poată asigura securitatea alimentară, veniturile fermierilor şi dezvoltarea zonelor rurale. Există totodată anumite interese de grup, care pun alături state cu anumite concepţii privind viitorul PAC, comunitatea de interese fiind generată fie de motive financiare coroborate cu o concepţie mai liberală privind politicile agricole etc., care a produs grupul statelor europene mai conservatoare. Statele nou aderate vor dori un pilon I foarte puternic, cu plăţi directe care să crească semnificativ după 2013. Aceste state vor dori o redistribuire a plăţilor directe între ţări, dar este greu de crezut că statele net contribuitoare vor accepta această situaţie. Dacă statele nou aderate vor forţa pentru o redistribuire majoră a plăţilor directe, atunci suportul politic pentru ajustarea PAC se va diminua, se arată în studiul realizat de IER. Statele net contribuitoare la bugetul UE nu sunt dispuse să accepte mari modificări în redistribuirea fondurilor între ţări şi mai ales către ţările nou aderate, iar această reţinere, care s-a manifestat Încă din anul 2007, este acum cu atât mai justificată de actuala criză financiară.

Subvenţiile - cea mai importantă formă de spijin
Studiile de impact, lucrările de cercetare şi diversitatea opiniilor exprimate în ultimii doi ani conduc la concluzia că plăţile directe sunt percepute ca fiind cea mai importantă formă de sprijin pentru fermieri şi de fapt „bătălia” se dă în jurul modului în care se vor impărţi sumele alocate pentru acestea. Principala concluzie care se desprinde din studiul realizat de IER este aceea că statele cu o agricultură competitivă, cu ferme mari şi eficiente, în care forţa de muncă ocupată în agricultură este relativ redusă, se situează pe poziţii liberale şi sunt dominate de preocupările privind calitatea mediului şi dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale. Amintim aici statele nordice, dar şi Marea Britanie. Statele mai puţin dezvoltate, cu ferme mici şi numeroase, dar mai ales cu o populaţie importantă ocupată în agricultură, doresc menţinerea unei politici agricole care să subvenţioneze într-o formă sau alta fermele, pentru a putea face faţă concurenţei pe piaţa agricolă comunitară. Pe poziţia aceasta se situează multe dintre statele nou aderate, inclusiv  România , dar şi cele cu un sector agricol important, cum sunt Italia, Portugalia şi Franţa. Comisia Europeană propune ca distribuţia plăţilor directe să se facă într-un mod mai „echitabil” între statele membre, şi anume: decalajul plăţilor la hectar se va reduce gradual cu cate o treime faţă de media plăţilor directe din UE-27.

„Pentru  România , care este până  în 2016 în procesul de ≪phasing-in≫ în ceea ce priveşte convergenţa plăţilor directe, va rămane valabilă completarea plăţilor directe din bugetul naţional. Considerăm că această opţiune se inscrie în filozofia anterioară a PAC şi nu reflectă, practic, unul dintre principiile acestei reforme, şi anume eliminarea referinţelor istorice”, a afirmat dna Daniela Giurcă, coordonatorul studiului. Există posibilitatea transferului de sume între cei doi piloni ai PAC, iar  România  ar putea să profite de această opţiune. „Deoarece decalajul în ceea ce priveşte plăţile directe între statele membre se va menţine,  România  ar putea solicita un procent de 10% din fondurile pentru dezvoltare rurală pentru completarea plăţilor directe”, a mai precizat consultantul pentru politici agricole. În privinţa propunerii CE de a acorda 30% din plăţile directe pentru aplicarea unor practici benefice pentru climă şi mediu, cercetătorii Institutului European din  România  consideră ca aceste plăţi să fie egale pentru toate statele membre: „Având în vedere că cerinţele legate de aceste practici sunt aceleaşi pentru toţi fermierii din UE, ar fi necesar ca aceste plăţi să fie egale la nivelul Uniunii Europene, de exemplu 25% din media UE 27”, a spus dna Giurcă. Referitor la plafonarea plăţilor pentru fermele mari, studiul arată că fermele de peste 5.000 ha vor fi cel mai puternic afectate de această măsură, dar că procentul acestora reprezintă numai 4% din suprafaţa eligibilă pentru plăţile directe. Vor fi afectate de plafonare, într-o măsură mai mică, şi fermele între 2.000 şi 5.000 hectare. Analizele realizate de IER în cadrul studiului „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013” relevă că fermele mici ar primi cei mai mulţi bani în situaţia în care segmentul 1-2,5 ha ar opta pentru plata unică per fermă (500 euro), iar fermele din clasa 2,5-3 ha pentru plata la hectar.

„Considerăm că, în ţările în care segmentul fermelor mici este semnificativ, procentul stipulat în propunerea legislativă a Comisiei ar trebui extins la 15%, pentru că poate exista situaţia în care şi ferme din clase de mărime mai mari, de 4,5 ha, să adopte această formulă simplificată, mai ales în situaţia unor fermieri bătrani, care nu-şi mai pot lucra corespunzător terenurile.  România  ar trebui să militeze pentru a obţine acest lucru şi să-şi găsească aliaţi printre ţările membre cu probleme structurale similare”, a afirmat coordonatorul studiului.

Ana MUSTĂŢEA