În numărul trecut al revistei noastre vă sfătuiam, îndrumați de doamna doctor Irina Topoleanu – medic veterinar în cadrul Asociației Naționale a Crescătorilor de Capre din România, despre bolile la caprine cu etiologie bacteriană. Revenim în numărul de luna aceasta cu informații suplimentare despre ce trebuie să știm în această perioadă și cum putem preveni bolile de sezon care afectează sănătatea animalelor noastre.
… Continuare din numărul anterior: Boli de sezon ale caprinelor (I)
Bolile infecțioase de natură virală
Ectima contagioasă este o boală infectocontagioasă de natură virală (virus din familia Poxviridae) ce afectează tineretul caprin, producând pierderi, prin nerealizarea sporului în greutate, prin mortalitate. Boala are caracter sezonier, fiind mai frecvent semnalată la sfârșitul verii (lunile iulie-august). Clinic, se poate observa erupția, pe tegumentul buzelor, a unor vezicule care se sparg rapid, lăsând în loc cruste maronii-negricioase, care se rup ușor și care sângerează, erupții pe tegumentul mamelonar, care prin suprainfecții produc mamite, și la extremitățile membrelor (pot apărea pododermatite). Tratamentul în erupțiile peribucale, mamare și podale constă în aplicații locale de soluții antiseptice (albastrul de metil 1%), unguente cu antibiotice pentru a preveni complicațiile bacteriene. Există și un vaccin (viu liofilizat) care poate fi folosit pentru prevenirea apariției bolii la iezii sănătoși.
Artrita encefalita caprină este o boală virală produsă de un lentivirus din familia Retroviridae, cu o evoluție cronică și ireversibilă. Afecțiunea se transmite prin colostru, lapte, aerosoli și sânge. Morbiditatea este crescută, putând ajunge până la 85%, în timp ce mortalitatea este redusă la 2-5% din efectivul afectat. Manifestarea bolii constă în inflamații articulare, durere, rigiditate, postură anormală, pierdere în greutate, pareze, paralizii, mai ales la tineret. În general, în România se aplică măsuri de profilaxie nespecifică, ce vizează dezinfecția aparatelor de muls și igiena mulsului, în timp ce în țările cu incidență crescută a acestei boli se practică imunoprofilaxia specifică. Boala limbii albastre (Blue-tongue) sau febra catarală malignă este o maladie virală necontagioasă, produsă de virusul Bluetongue din genul Orbivirus, transmisă de insectele din genul Culicoides. Semnele bolii constă în hipersalivație, edem bucal și cianoza limbii, de unde și aspectul de „limbă albastră”, respirație stertoroasă. Nu există un tratament eficient care să combată această boală, singurele măsuri fiind carantina și vaccinarea de necesitate cu tulpini virale specifice. Măsurile nespecifice de prevenire se bazează pe controlul vectorilor (țânțarii), care au un rol foarte important în transmiterea acestei boli.
Febra aftoasă este cea mai contagioasă maladie virală întâlnită în general la rumegătoare. Este produsă de un virus din familia Picornaviridae, care acționează prin ARN-ul viral asupra codului genetic celular. Se transmite prin contactul cu secrețiile și excrețiile animalelor bolnave sau purtătoare ale acestui virus. Simptomatologia bolii este reprezentată de stare febrilă, inapetență, ptialism, inflamația mucoasei bucale, cu apariția de vezicule și ulterior a unor ulcerații caracteristice. Aceste leziuni pot fi prezente și la nivelul ugerului și în regiunea copitei. În funcție de forma evolutivă a bolii (supraacut, acut, subacut), precum și de categoria de vârstă afectată de starea de întreținere, mortalitatea poate varia de la 5 la 85-90%. În România, această boală este carantinabilă de gradul I, din cauza caracterului foarte crescut de răspândire a bolii și a pierderilor consecutive, iar măsurile care se pot lua în caz de apariție a bolii vizează eliminarea întregului efectiv afectat (culling).
Bolile parazitare interne
Coccidioza iezilor este o protozooză, provocată de sporozoare din genul Eimeria. Afectează iezii de 1-4 luni, la care apare diareea hemoragică, lipsa poftei de mâncare, adinamie, deshidratare. Evoluția este spre hipotrepsie și anemie. Curativ, tratamentul se bazează pe sulfonamide (Sulfaquinoxalina), iar chimioprofilactic, cu anticoccidiostatice.
Toxoplasmoza este o zoonoză cu o mare putere de răspândire, produsă de protozorul numit Toxoplasma gondii. Semnele clinice sunt șterse, caprele comportându-se normal înainte de avort. Fetușii sunt mumificați. După o invazie inițială în intestinul subțire, organismul T. gondii ajunge în mușchi, în creier și în ficat, prin sânge, unde parazitul rămâne închistat câteva luni sau pentru toată viața animalului. Un mare rol în transmitere îl au pisicile, care se infestează de la păsări sau de la rozătoare și ulterior elimină oocite prin fecale, contaminând hrana sau apa consumată de capre. Administrarea profilactică a preparatelor gen Toxovax înainte de montă limitează avorturile și reduce pierderea mieilor datorată toxoplasmozei. Vaccinarea se realizează la 3 săptămâni de la inseminarea artificială sau ovulație și în unele cazuri la femelele gestante.
Helmintozele sunt boli produse de trematode (Fascioloza sau gălbeaza mare, Dicrocelioza, Paramfistomonoza), cestode (Moniezioza, Cenuroza sau capiala, echinococcoza) și nematode (strongilatoze gastrointestinale, dictiocauloza). Toate aceste parazitoze apar în general în vară-toamnă și au în comun consecințe precum anemia, adinamia, slăbire. Fiecare dintre paraziții enumerați au localizări în diverse țesuturi și organe, tabloul clinic fiind polimorf.
Cea mai mare incidență o au:
– Fascioloza (Fasciola hepatică) apare după consum de furaje mucegăite, după pășunatul pe terenuri umede cu biotopi de gasteropode și evolează adesea cronic, cu sindrom de miastenie, slăbire, edeme. Certitudinea acestei parazitoze se face prin examen ovohelmintoscopic al fecalelor, iar pentru tratament se utilizează Douvistome.
– Dicrocelioza (Dicrocelium lanceolatum) se manifestă prin slăbire, scăderea producției de lapte, leziuni interne hepatice, iar confirmarea diagnosticului se face prin examen helmintoscopic al fecalelor. Profilactic, se fac dehelmintizări periodice, mai ales primăvara, înainte de ieșirea la pășune, și toamna, înainte de intrarea în stabulație, cu produse specifice. Curativ, se utilizează derivații benzimidazolici (Albendazol).
– Moniezioza (Moniezia expansa) sau panglica iezilor afectează mai ales tineretul până la 1 an și provoacă tulburări intestinale și nervoase. Are o evoluție lungă, ceea ce duce la cahexia animalului. Profilaxia constă în dehelmintizarea caprelor adulte, purtătoare de tenii, atât primăvara, cât și toamna.
– Gastroenterita vierminoasă sau trichostrongiloidoza caprelor este o parazitoză produsă de Haemonchus contortus, Ostertagia circumcincta, Trichostrongylus axei, T. Colubriformis, Nematodirus spathiger. Tulburările digestive cu diaree urât mirositoare sunt semne ale parazitozei, însă examenul coproscopic confirmă diagnosticul. Terapia constă în medicație antidiareică și antihelmintică cu spectru larg (ivermectine).
– Strongiloza pulmonară produsă de viermi rotunzi denumiți Dyctiocaulus apare mai ales în anii ploioși. Semnele clinice sunt evidente la tineret, și anume: diaree urât mirositoare, sete exagerată, urmată de tuse chintoasă seacă și respirație accelerată. Tratamentul se bazează pe derivații benzimidazolici la tot efectivul de capre.
Boli parazitare externe
Parazitozele externe sunt reprezentate de scabie, miază, malofagoză, ectoparazitismul cu pulicide. Scabia sau râia poate fi sarcoptică (Sarcoptes scabiei) sau râia capului, râia psoroptică sau râia corpului (Psoroptes communis) și râia corioptică sau râia picioarelor (Chorioptes ovis). Semnele comune sunt pruritul, depilațiile zonale, papule și vezile locale și cruste. Pentru prevenire și terapie se fac îmbăieri cu soluții antiscabioase de genul Diazinolului.
Miaza cutanată apare mai ales vara și toamna și se manifestă prin eroziuni și plăgi cutanate produse de formele larvare ale unor diptere din familia Tachinidae. Are evoluție enzootică, mai ales la tineret după codotomie și afectează mai ales rasele ameliorate. Pielea prezintă plăgi, cu secreții abundente în care se pot observa larvele mobile. Tratamentul constă în aspersarea plagilor cu Diazinon 0,2- 0,5% spray-uri cu antibiotice timp de 3-4 zile. În miazele prepuțiale și vulvo-vaginale se fac spălături locale cu soluții de Neguvon, apoi unguent sulfamidat. Profilactic, se recomandă igienizarea spațiilor și a saivanelor.
Ectoparazitoza dată de purici se combate prin aspersiuni în adăposturi cu soluții gen Lindavet, Clorofos, și bineînțeles deparazitarea animalelor.
Boli de nutriție și metabolism
Alcaloza ruminală este determinată de furajele bogate în proteine din rația caprelor, care conduc la creșterea pH-ului ruminal și hipermotricitate intestinală, diaree, tetanii. Terapia constă în reechilibrarea rațiilor și scoaterea furajelor bogate în proteine, acidifierea ruminală cu soluție de acid acetic, acid propionic, metionină.
Acidoza ruminală este o indigestie acută a prestomacelor, care apare după administrarea unei rații hiperglucidice. Simptomatologia este de natură nervoasă (bruxism, tremurături), deshidratare, scăderea producției de lapte, cetoză. Spre deosebire de alcaloză, acidoza este o urgență medicală, moartea survenind în 24 de ore de la debutul bolii în stadiul acut. Tratamentul constă în administrarea orală de substanțe antiacide (bicarbonat de sodiu) și antibiotice.
Toxiemia de gestație, denumită și acetonemia caprelor, are o pluralitate de manifestări anatomo-clinice ca urmare a complexității factorilor etiologici care induc această afecțiune. Apare mai ales la caprele peste 4 ani și la rase ameliorate, la gestațiile duble sau triple. De asemenea, boala nu apare la pășune, ci este mai ales o afecțiune a stabulației și apare în cea de-a doua parte a perioadei gestaționale. Se manifestă prin paralizii sau pareze, eclamsia antepartum, imobilitate, bruxism, opistotonus (capul pe spate). Tratamentul este dietetic, cu administrarea de fierturi de sfeclă, morcovi, melasă etc., și injectabil, cu seruri glucozate hipertonice și vitamina E și A.
Ataxia enzootică a iezilor reprezintă o afecțiune cauzată de hipocuproză și lipsa de fier, mangan, iod. Iezii sunt slabi, mici, cu semne nervoase și hidrocefalie. Cu cât tratamentele sunt aplicate mai precoce, cu atât recuperarea poate fi posibilă.
Avorturile secundare unor afecțiuni cu etiologie diversă: alimentație dezechilibrată energetic și proteic; tratamente cu albendazol, cu lavamisol, cu steroizi, cu prostaglandine etc.; parazitism; stres indus de îngheț, de câini, de supraaglomerare etc.; deficiențe în asigurarea unor minerale, precum iodul, manganul și cuprul (sursele de apă și de hrană pot conține în exces sulf, fier, zinc sau molibden, acestea reducând disponibilitatea absorbției cuprului). Alți factori de natură noninfecțioasă sunt generați de neasigurarea bulgărilor de sare pentru lins, de hrănirea cu plante care au acumulat substanțe toxice (nitrați și nitriți) și de suprafertilizarea în perioada vegetativă (fân de trifoi sau paie de ovăz, sorg, floarea-soarelui etc.).
Sfatul medicului
Principalele acțiuni sanitar-veterinare de profilaxie specifică la capre în România:
- Vaccinarea anticărbunoasă (contra antraxului) se efectuează primăvara, înainte de ieșirea la pășunat, o singură dată pe an sau cu rapel la 6 luni.
- Vaccinarea antiagalactică la caprele gestante în ultimele 3 luni de gestație (nu în ultima lună), iar în cazul evoluției bolii în teritoriu se vaccinează și tineretul, și masculii.
- Tratamente profilactice coccidiostatice la iezii tineri de 1-4 luni, cu administrarea în furaj a unor preparate pe bază de sulfonamide (Sulfacoccidin).
- Dehelmintizarea pentru combaterea parazitozelor se face de două ori pe an, înainte de scoaterea la pășune și înainte de intrarea în stabulație. Se recomandă soluții gen Rombendazol 2,5% sau cu ivermectine.
- Îmbăierea antiscabioasă se efectuează de două ori pe an, primăvara și toamna, și are efect și asupra miazelor și insectelor diverse. Se foloseste Romparasect, Scabizol.
Iulian ANDREI
