Boli de sezon ale caprinelor (II)

În numărul trecut al revistei noastre vă sfătuiam, îndrumaţi de doamna doctor Irina Topoleanu - medic veterinar în cadrul Asociaţiei Naţionale a Crescătorilor de Capre din România, despre bolile la caprine cu etiologie bacteriană. Revenim în numărul de luna aceasta cu informaţii suplimentare despre ce trebuie să ştim în această perioadă şi cum putem preveni bolile de sezon care afectează sănătatea animalelor noastre.

... Continuare din numărul anterior: Boli de sezon ale caprinelor (I)

---

Bolile infecţioase de natură virală

Ectima contagioasă este o boală infectocontagioasă de natură virală (virus din familia Poxviridae) ce afectează tineretul caprin, producând pierderi, prin nerealizarea sporului în greutate, prin mortalitate. Boala are caracter sezonier, fiind mai frecvent semnalată la sfârşitul verii (lunile iulie-august). Clinic, se poate observa erupţia, pe tegumentul buzelor, a unor vezicule care se sparg rapid, lăsând în loc cruste maronii-negricioase, care se rup uşor şi care sângerează, erupţii pe tegumentul mamelonar, care prin suprainfecţii produc mamite, şi la extremităţile membrelor (pot apărea pododermatite). Tratamentul în erupţiile peribucale, mamare şi podale constă în aplicaţii locale de soluţii antiseptice (albastrul de metil 1%), unguente cu antibiotice pentru a preveni complicaţiile bacteriene. Există şi un vaccin (viu liofilizat) care poate fi folosit pentru prevenirea apariţiei bolii la iezii sănătoşi.

Artrita encefalita caprină este o boală virală produsă de un lentivirus din familia Retroviridae, cu o evoluţie cronică şi ireversibilă. Afecţiunea se transmite prin colostru, lapte, aerosoli şi sânge. Morbiditatea este crescută, putând ajunge până la 85%, în timp ce mortalitatea este redusă la 2-5% din efectivul afectat. Manifestarea bolii constă în inflamaţii articulare, durere, rigiditate, postură anormală, pierdere în greutate, pareze, paralizii, mai ales la tineret. În general, în România se aplică măsuri de profilaxie nespecifică, ce vizează dezinfecţia aparatelor de muls şi igiena mulsului, în timp ce în ţările cu incidenţă crescută a acestei boli se practică imunoprofilaxia specifică. Boala limbii albastre (Blue-tongue) sau febra catarală malignă este o maladie virală necontagioasă, produsă de virusul Bluetongue din genul Orbivirus, transmisă de insectele din genul Culicoides. Semnele bolii constă în hipersalivaţie, edem bucal şi cianoza limbii, de unde şi aspectul de „limbă albastră”, respiraţie stertoroasă. Nu există un tratament eficient care să combată această boală, singurele măsuri fiind carantina şi vaccinarea de necesitate cu tulpini virale specifice. Măsurile nespecifice de prevenire se bazează pe controlul vectorilor (ţânţarii), care au un rol foarte important în transmiterea acestei boli.

Febra aftoasă este cea mai contagioasă maladie virală întâlnită în general la rumegătoare. Este produsă de un virus din familia Picornaviridae, care acţionează prin ARN-ul viral asupra codului genetic celular. Se transmite prin contactul cu secreţiile şi excreţiile animalelor bolnave sau purtătoare ale acestui virus. Simptomatologia bolii este reprezentată de stare febrilă, inapetenţă, ptialism, inflamaţia mucoasei bucale, cu apariţia de vezicule şi ulterior a unor ulceraţii caracteristice. Aceste leziuni pot fi prezente şi la nivelul ugerului şi în regiunea copitei. În funcţie de forma evolutivă a bolii (supraacut, acut, subacut), precum şi de categoria de vârstă afectată de starea de întreţinere, mortalitatea poate varia de la 5 la 85-90%. În România, această boală este carantinabilă de gradul I, din cauza caracterului foarte crescut de răspândire a bolii şi a pierderilor consecutive, iar măsurile care se pot lua în caz de apariţie a bolii vizează eliminarea întregului efectiv afectat (culling).

Bolile parazitare interne

Coccidioza iezilor este o protozooză, provocată de sporozoare din genul Eimeria. Afectează iezii de 1-4 luni, la care apare diareea hemoragică, lipsa poftei de mâncare, adinamie, deshidratare. Evoluţia este spre hipotrepsie şi anemie. Curativ, tratamentul se bazează pe sulfonamide (Sulfaquinoxalina), iar chimioprofilactic, cu anticoccidiostatice.

Toxoplasmoza este o zoonoză cu o mare putere de răspândire, produsă de protozorul numit Toxoplasma gondii. Semnele clinice sunt şterse, caprele comportându-se normal înainte de avort. Fetuşii sunt mumificaţi. După o invazie iniţială în intestinul subţire, organismul T. gondii ajunge în muşchi, în creier şi în ficat, prin sânge, unde parazitul rămâne închistat câteva luni sau pentru toată viaţa animalului. Un mare rol în transmitere îl au pisicile, care se infestează de la păsări sau de la rozătoare şi ulterior elimină oocite prin fecale, contaminând hrana sau apa consumată de capre. Administrarea profilactică a preparatelor gen Toxovax înainte de montă limitează avorturile şi reduce pierderea mieilor datorată toxoplasmozei. Vaccinarea se realizează la 3 săptămâni de la inseminarea artificială sau ovulaţie şi în unele cazuri la femelele gestante.

Helmintozele sunt boli produse de trematode (Fascioloza sau gălbeaza mare, Dicrocelioza, Paramfistomonoza), cestode (Moniezioza, Cenuroza sau capiala, echinococcoza) şi nematode (strongilatoze gastrointestinale, dictiocauloza). Toate aceste parazitoze apar în general în vară-toamnă şi au în comun consecinţe precum anemia, adinamia, slăbire. Fiecare dintre paraziţii enumeraţi au localizări în diverse ţesuturi şi organe, tabloul clinic fiind polimorf.

Cea mai mare incidenţă o au:
- Fascioloza (Fasciola hepatică) apare după consum de furaje mucegăite, după păşunatul pe terenuri umede cu biotopi de gasteropode şi evolează adesea cronic, cu sindrom de miastenie, slăbire, edeme. Certitudinea acestei parazitoze se face prin examen ovohelmintoscopic al fecalelor, iar pentru tratament se utilizează Douvistome.
- Dicrocelioza (Dicrocelium lanceolatum) se manifestă prin slăbire, scăderea producţiei de lapte, leziuni interne hepatice, iar confirmarea diagnosticului se face prin examen helmintoscopic al fecalelor. Profilactic, se fac dehelmintizări periodice, mai ales primăvara, înainte de ieşirea la păşune, şi toamna, înainte de intrarea în stabulaţie, cu produse specifice. Curativ, se utilizează derivaţii benzimidazolici (Albendazol).
- Moniezioza (Moniezia expansa) sau panglica iezilor afectează mai ales tineretul până la 1 an şi provoacă tulburări intestinale şi nervoase. Are o evoluţie lungă, ceea ce duce la cahexia animalului. Profilaxia constă în dehelmintizarea caprelor adulte, purtătoare de tenii, atât primăvara, cât şi toamna.
- Gastroenterita vierminoasă sau trichostrongiloidoza caprelor este o parazitoză produsă de Haemonchus contortus, Ostertagia circumcincta, Trichostrongylus axei, T. Colubriformis, Nematodirus spathiger. Tulburările digestive cu diaree urât mirositoare sunt semne ale parazitozei, însă examenul coproscopic confirmă diagnosticul. Terapia constă în medicaţie antidiareică şi antihelmintică cu spectru larg (ivermectine).
- Strongiloza pulmonară produsă de viermi rotunzi denumiţi Dyctiocaulus apare mai ales în anii ploioşi. Semnele clinice sunt evidente la tineret, şi anume: diaree urât mirositoare, sete exagerată, urmată de tuse chintoasă seacă şi respiraţie accelerată. Tratamentul se bazează pe derivaţii benzimidazolici la tot efectivul de capre.

Boli parazitare externe

Parazitozele externe sunt reprezentate de scabie, miază, malofagoză, ectoparazitismul cu pulicide. Scabia sau râia poate fi sarcoptică (Sarcoptes scabiei) sau râia capului, râia psoroptică sau râia corpului (Psoroptes communis) şi râia corioptică sau râia picioarelor (Chorioptes ovis). Semnele comune sunt pruritul, depilaţiile zonale, papule şi vezile locale şi cruste. Pentru prevenire şi terapie se fac îmbăieri cu soluţii antiscabioase de genul Diazinolului.

Miaza cutanată apare mai ales vara şi toamna şi se manifestă prin eroziuni şi plăgi cutanate produse de formele larvare ale unor diptere din familia Tachinidae. Are evoluţie enzootică, mai ales la tineret după codotomie şi afectează mai ales rasele ameliorate. Pielea prezintă plăgi, cu secreţii abundente în care se pot observa larvele mobile. Tratamentul constă în aspersarea plagilor cu Diazinon 0,2- 0,5% spray-uri cu antibiotice timp de 3-4 zile. În miazele prepuţiale şi vulvo-vaginale se fac spălături locale cu soluţii de Neguvon, apoi unguent sulfamidat. Profilactic, se recomandă igienizarea spaţiilor şi a saivanelor.

Ectoparazitoza dată de purici se combate prin aspersiuni în adăposturi cu soluţii gen Lindavet, Clorofos, şi bineînţeles deparazitarea animalelor.

Boli de nutriţie şi metabolism

Alcaloza ruminală este determinată de furajele bogate în proteine din raţia caprelor, care conduc la creşterea pH-ului ruminal şi hipermotricitate intestinală, diaree, tetanii. Terapia constă în reechilibrarea raţiilor şi scoaterea furajelor bogate în proteine, acidifierea ruminală cu soluţie de acid acetic, acid propionic, metionină.

Acidoza ruminală este o indigestie acută a prestomacelor, care apare după administrarea unei raţii hiperglucidice. Simptomatologia este de natură nervoasă (bruxism, tremurături), deshidratare, scăderea producţiei de lapte, cetoză. Spre deosebire de alcaloză, acidoza este o urgenţă medicală, moartea survenind în 24 de ore de la debutul bolii în stadiul acut. Tratamentul constă în administrarea orală de substanţe antiacide (bicarbonat de sodiu) şi antibiotice.

Toxiemia de gestaţie, denumită şi acetonemia caprelor, are o pluralitate de manifestări anatomo-clinice ca urmare a complexităţii factorilor etiologici care induc această afecţiune. Apare mai ales la caprele peste 4 ani şi la rase ameliorate, la gestaţiile duble sau triple. De asemenea, boala nu apare la păşune, ci este mai ales o afecţiune a stabulaţiei şi apare în cea de-a doua parte a perioadei gestaţionale. Se manifestă prin paralizii sau pareze, eclamsia antepartum, imobilitate, bruxism, opistotonus (capul pe spate). Tratamentul este dietetic, cu administrarea de fierturi de sfeclă, morcovi, melasă etc., şi injectabil, cu seruri glucozate hipertonice şi vitamina E şi A.

Ataxia enzootică a iezilor reprezintă o afecţiune cauzată de hipocuproză şi lipsa de fier, mangan, iod. Iezii sunt slabi, mici, cu semne nervoase şi hidrocefalie. Cu cât tratamentele sunt aplicate mai precoce, cu atât recuperarea poate fi posibilă.

Avorturile secundare unor afecţiuni cu etiologie diversă: alimentaţie dezechilibrată energetic şi proteic; tratamente cu albendazol, cu lavamisol, cu steroizi, cu prostaglandine etc.; parazitism; stres indus de îngheţ, de câini, de supraaglomerare etc.; deficienţe în asigurarea unor minerale, precum iodul, manganul şi cuprul (sursele de apă şi de hrană pot conţine în exces sulf, fier, zinc sau molibden, acestea reducând disponibilitatea absorbţiei cuprului). Alţi factori de natură noninfecţioasă sunt generaţi de neasigurarea bulgărilor de sare pentru lins, de hrănirea cu plante care au acumulat substanţe toxice (nitraţi şi nitriţi) şi de suprafertilizarea în perioada vegetativă (fân de trifoi sau paie de ovăz, sorg, floarea-soarelui etc.).

Sfatul medicului

Principalele acţiuni sanitar-veterinare de profilaxie specifică la capre în România:

• Vaccinarea anticărbunoasă (contra antraxului) se efectuează primăvara, înainte de ieşirea la păşunat, o singură dată pe an sau cu rapel la 6 luni.

• Vaccinarea antiagalactică la caprele gestante în ultimele 3 luni de gestaţie (nu în ultima lună), iar în cazul evoluţiei bolii în teritoriu se vaccinează şi tineretul, şi masculii.

• Tratamente profilactice coccidiostatice la iezii tineri de 1-4 luni, cu administrarea în furaj a unor preparate pe bază de sulfonamide (Sulfacoccidin).

• Dehelmintizarea pentru combaterea parazitozelor se face de două ori pe an, înainte de scoaterea la păşune şi înainte de intrarea în stabulaţie. Se recomandă soluţii gen Rombendazol 2,5% sau cu ivermectine.

• Îmbăierea antiscabioasă se efectuează de două ori pe an, primăvara şi toamna, şi are efect şi asupra miazelor şi insectelor diverse. Se foloseste Romparasect, Scabizol.

Iulian ANDREI