Boli de sezon ale tomatelor şi programul tehnologic pentru cultura de tomate

Boli de sezon ale tomatelor şi programul tehnologic pentru cultura de tomate

Alternarioza solanaceelor - Alternaria solani

Condiţii de infecţie - intervalul de temperatură de la care începe atacul este larg, pornind de la 2-3 grade Celsius şi oprindu-se la 36-37 de grade Celsius, cu temperatura optimă de dezvoltare de aproximativ 28 de grade Celsius. La trei zile de la producrerea infecţiei, în condiţii de mediu favorabile bolii, pot apărea primele simptome. Simptome - la baza răsadurilor pot să apară pete brune, tulpiniţa se ofileşte de jur-împrejur, iar planta moare. Pe frunze apar pete caracteristice, brune, apoi cenuşii, prevăzute cu zonalităţi concentrice (dungi de culoare mai închisă) şi pulbere negricioasă. Frunzele se deformează, se ofilesc şi se usucă, începând cu cele de la baza plantei. Pe tulpini, peţiol şi peduncul apar pete ovale, bine conturate şi uşor adâncite. Atacul pe fructe se manifestă fie sub forma unor pete rotunde, puţin adâncite, cu zonalităţi şi pulbere neagră pe suprafaţă, fie sub forma unor fâşii care urmăresc crăpăturile, apărute mai ales în zona apropiată pedunculului. Atacul poate începe de la vârful fructului. Combaterea bolii se poate face prin stropiri cu produsele Bravo, în doză de 1,5-2 litri/hectar, Pergado MZ în doză de 0,2-0,25% (2,0-2,5 kilograme/hectar, în funcţie de presiunea infecţiei), Ortiva - în doză de 0,075% (0,75 litri/hectar), Ridomil Gold - în doză de 0,25% (2,5 kilograme/hectar), Score 250 EC - în doză de 0,05% (0,5 litri/hectar).

Căderea plăntuţelor - Pythium ultimum

Condiţii de infecţie - infecţia şi evoluţia procesului parazitar sunt favorizate de o temperatură de 18-30 grade Celsius şi umiditate de peste 90%. Udarea în exces, asociată cu lipsa aerisirii, poate duce la pierderea rapidă a plăntuţelor din răsadniţă. Simptome - în faza de cotiledoane, până la apariţia a 2-3 frunze adevărate, ţesuturile tulpiniţei de la nivelul solului se înnegresc, se înmoaie, devin apoase şi se descompun. Ca urmare, din tulpiniţă rămân numai firişoare albe, ceea ce atrage după sine căderea plantelor pe sol. Plăntuţa căzută se îngălbeneşte şi apoi putrezeşte, astfel încât în răsadniţă apar goluri, vetre de atac, care în condiţii favorabile se extind cu rapiditate dacă nu se iau măsuri de combatere la timp. Prevenirea atacului se face prin acordarea unei mari atenţii măsurilor menite să prevină infecţiile în cursul răsăririi şi în primele faze de creştere. Pentru aceasta, amestecul de pământ va fi dezinfectat termic sau chimic şi se va trata sămânţa. Udarea se face cu măsură, evitându-se excesul de apă.

Făinarea tomatelor - Leveilulla taurica

Condiţii de infecţie - făinarea este favorizată de vremea uscată, cu temperaturi de peste 26 de grade Celsius. Irigarea prin aspersie stânjeneşte evoluţia bolii, aceasta fiind mai frecventă în serele şi solariile cu udare la sol. Simptome - făinarea endofilă se manifestă prin pete galben-aurii, cu contur poligonal, vizibile pe faţa superioară a frunzei şi cu un puf alb pe faţa inferioară. Petele se extind şi se unesc, determinând căderea funzelor. Făinarea epifită apare ca un puf alb, răspândit pe toate organele verzi, dar mai ales pe faţa superioară a frunzelor. Frunzele atacate se deformează, se îngălbenesc şi se necrozează lent. Pentru combaterea acestei boli se poate folosi produsul Ortiva, în doză de 0,075 (0,75 litri/hectar).

Mana tomatelor - Phytophthora infestans

Condiţii de infecţie - condiţiile favorizante pentru infecţie sunt temperatura 15-18 grade Celsius şi prezenţa picăturilor de apă pe frunze. Simptome - sunt atacate toate organele aeriene. Pe frunze apar pete mari, de culoare verde-cenuşie, cu puf albicios pe faţa inferioară a frunzei. Ţesuturile atacate se brunifică şi se usucă. La inflorescenţe, infecţia apare pe părţile verzi (pedunculi şi sepale), ducând la brunificarea şi căderea florilor. Atacul pe fructe este, de asemenea, frecvent şi grav. Se manifestă de la legarea fructului şi până la coacere. De obicei, în jurul pedunculului apar pete mari de culoare verde-galbuie, care apoi devin brun-cenuşii. Suprafaţa este denivelată, tare şi uscată (prezintă „brazde“ concentrice). Petele se extind, brunificarea cuprinde pulpa fructului, infecţia putând ajunge până la seminţe, care, de asemenea, se brunifică. O bună parte din fructele atacate se desprind şi cad. Pentru combatere se folosesc produsele: Ridomil Gold, în doză de 0,3% (3 kilograme/hectar), Bravo - în doză de 0,2% (1,5-2 litri/hectar), Pergado MZ - în doză de 0,2-0,25% (2,0-2,5 kilograme/hectar, în funcţie de presiunea de infecţie), Ortiva - în doză de 0,75% (0,75 litri/hectar), aplicate preventiv.

Ofilirea (ulceraţia) bacteriană - Corynebacterium michiganense (clavibacter michiganensis)

Condiţii de infecţie - condiţiile optime pentru infecţie şi evoluţia bolii sunt: temperatura de 24-28 grade Celsius ziua, 16-18 grade Celsius în cursul nopţii şi umiditatea de 85-100%. Simptome - sunt atacate atât rădăcinile, cât şi partea aeriană a plantei, în toate fazele de dezvoltare. La plăntuţe apar pe frunze pete rotunde, albicioase, de 1-3 mm diametru. Ţesuturile se necrozează în dreptul petelor, iar frunzele atacate puternic se usucă. La plantele dezvoltate, în special în timpul înfloritului, ca urmare a infecţiei sistemice (prezenţa bacteriilor în vasele conducătoare) apare fenomenul de ofilire, care începe cu frunzele bazale şi cuprinde, treptat, întreaga plantă. La început ofilirea este reversibilă, plantele revenindu-şi pe timpul nopţii, apoi devine definitivă şi plantele se usucă, fapt care duce la declanşarea şi chiar compromiterea fructelor. Fructele infectate sistemic (prin vasele lemnoase) prezintă fascicule brunificate, seminţe gălbui sau brune, cu facultate germinativă scăzută. În urma infecţiilor locale (externe), pe suprafaţa fructelor apar pete circulare, de 1-3 diametru, de culoare albicioasă, apoi gălbuie, cu un punct crustos în centru (pete „ochi de pasăre“), care rămân supeficial la nivelul pieliţei, fără să afecteze seminţele. Prevenirea bolii - în câmp, se va evita cultivarea tomatelor timp de 4 ani în locurile unde s-a manifestat atacul. Resturile de plante infectate (inclusiv rădăcinile) vor fi scoase şi arse. Plantele atacate se scot din cultură şi se distrug prin ardere. Sămânţa trebuie să provină din culturi neinfectate.

Ofilirea fuzariană - Fusarium oxysporum

Condiţii de infecţie - infecţia este favorizată de temperatura ridicată (optimă fiind de 27-28 grade Celsius), umiditatea mare a solului şi pH-ul acestuia de 5-5,6. Leziunile provocate rădăcinilor, cu ocazia repicatului sau de către nematozi sau alţi dăunători, constituie porţi de intrare ale infecţiei. Simptome - la plantele infectate de Fusarium oxysporum se instalează veştejirea treptată (mai rar acută), care apare de obicei în faza de înflorire sau fructificare. La ofilirea acută, în condiţii de temperaturi ridicate, plantele pier în câteva zile, uscânduse, fără să îşi piardă culoarea verde. În general, fenomenul de ofilire durează 1-2 luni, iar plantele atacate stagnează din creştere, se îngălbenesc, se ofilesc şi se usucă, acoperindu-se mai apoi, pe vreme umedă, cu un mucegai albicios. La plantele dezvoltate, manifestarea poate începe odată cu deschiderea primelor flori. La început se observă îngălbenirea frunzelor bazale, urmate de o ofilire lentă, la început reversibilă (plantele îşi revin în timpul nopţii şi în zilele răcoroase), apoi definitivă. Ca urmare, fructele rămân mici şi se coc timpuriu sau nu ajung la maturitate, seminţele din interiuorul fructelor sunt brunificate sau îngălbenite. Vasele lemnoase din interiorul tulpiilor şi peţiolurilor sunt brunificate. Prevenirea bolii - ce mai mare importanţă în controlul acestei boli o au măsurile preventive, cultivarea de hibrizi rezistenţi, dezinfecţia solului, adunarea şi distrugerea prin ardere a resturilor de plante infectate etc. Se va evita folosirea permanentă a îngrăşămintelor chimice care duce la acidifierea solului (azotat de amoniu, superfosfat etc.).

Pătarea albă a frunzelor - Septoria lycopersici

Condiţii de infecţie - condiţiile optime pentru evoluţia bolii sunt temperaturile în jur de 25 de grade Celsius şi prezenţa picăturilor de apă pe plantă, irigarea excesivă, prin aspersiune, fertilizarea unilaterală cu azot şi îmburuienarea culturilor, care pot favoriza atacuri puternice. Simptome - boala se manifestă în toate fazele de vegetaţie. Sunt atacate frunzele, tulpinile, pedunculii, sepalele şi mai rar fructele. Pe frunze, atacul poate să apară începând din faza de răsad, pe ambele feţe ale limbului foliar, sub forma unor pete albe cu bordură bună şi punctişoare brun-negricioase induse în ţesuturi, dar vizibile cu ochiul liber la suprafaţa petelor. Atacul evoluează de obicei începând cu funzele de bază şi urcă treptat spre vârful plantei. Pe frunze apar pete brune, de dimensiuni mici (1-4 mm diametru) cu centrul albicios şi puncte negre în porţiunea centrală. În dreptul petelor, ţesuturile se necrozează, frunza se deformează, se răsuceşte şi se usucă. Pe tulpini apar pete cenuşii, cu puncte negre pe suprafaţă. În condiţii foarte favorabile, tulpina poate fi strangulată, fapt ce duce la uscarea vârfului plantei. Pentru combaterea acestei boli se poate folosi produsul Bravo, în doză de 0,4%, aplicat preventiv, înainte de instalarea infecţiei, cu timp de pauză de 3 zile.

Pătarea cafenie a tomatelor - Cladosporium fulvum (Fulvia fulva)

Condiţii de infecţie - infecţiile sunt favorizate de temperatura ridicată, umiditatea peste 95%, nebulozitatea persistentă, lipsa aerisirii şi prezenţa picăturilor de apă pe frunze. Simptome - ciuperca atacă frunzele plantelor dezvoltate, simptomele manifestându-se prin pete galbene pe faţa superioară a frunzei, cărora le corespunde pe faţa inferioară un puf alb (în prima zi), apoi cafeniu şi, în cele din urmă, brun-violaceu. Ţesuturile atacate se necrozează, frunzele se usucă timpuriu, începând cu cele de la bază, având drept consecinţă o recoltă mică, cu fructe de calitate inferioară. Pentru combatere se pot folosi următoarele produse Bravo, în doză de 1,5-2 litri/hectar şi Ortiva, în doză de 0,075% (0,75 litri/hectar), aplicate preventiv, în partea a doua a vegetaţiei, în perioada formării fructelor. Intervalul dintre tratamente se adaptează în funcţie de condiţiile climatice, evoluţia bolii şi a culturii.

Putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea

Condiţii de infecţie - atacul ciupercii Botrytis cinerea este favorizat de umiditatea ridicată (peste 95%, mai multe zile la rând), lipsa aerisirii, nebulozitatea persistentă, fertilizare şi udare excesive, precum şi prezenţa leziunilor pe plante (provocate de grindină sau prin lucrări de copilit, cârnit, defoliere etc.). Prezenţa polenului scuturat din flori, pe tulpini şi funze, favorizează germinarea sporilor şi producerea infecţiilor. Simptome - apare mai întâi pe frunzele bazale, senescente, uscate, formând un mucegai cenuşiu. De aici ciuperca trece pe tulpini, frunze, pedunculi, flori şi fructe. Pe toate organele verzi apar porţiuni verzi-gălbui, decolorate, care devin brune sau cenuşii, fiind acoperite de un mucegai cenuşiu. Ţesuturile acoperite de mucegai se înmoaie şi putrezesc. Atacul pe tulpină duce la ofilirea şi uscarea întregii plante. Frunzele atacate se ofilesc şi putrezesc, iar florile infectate cad. Cel mai păgubitor este atacul care se extinde de la pedunculul infectat pe fructele verzi, sub forma unor pete cenuşii. Pentru combaterea acestei boli se pot folosi produsele Bravo, în doză de 0,2% (1,5-2 litri/hectar), aplicat preventiv, înainte de instalarea infecţiei sau Switch, în doză de 0,08-0,1 % (0,8-1 kilogram/hectar), în funcţie de presiunea infecţiei, aplicând două tratamente, de la apariţia primelor simptome sau de la înflorit până la începutul coacerii, la un interval de 7 zile între tratamente.

Victor VĂTĂMANU