Boli şi dăunători ai tomatelor

Boli şi dăunători ai tomatelor

Pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor - Xanthomonas vesicatoria 

Boala începe să se manifeste prin apariţia unor pete mici (1-2 mm diametru) rotunde sau cu o formă neregulată, mai întâi pe frunze, iar apoi pe tulpini şi pe fructe. Petele au culoarea galben- verzuie sau albicioasă, iar în exteriorul conturului prezintă o zonă traslucidă. După debutul atacului, lăstarii şi frunzele încep să se ofilească, pornind de la bază către vârful plantei. Cu timpul, frunzele ofilite se îngălbenesc pe margine, se răsucesc şi se usucă. Pe suprafaţa fructelor apar nişte pete aproximativ circulare, cu diametrul de 2-4 mm. Petele sunt uşor proeminente, zemoase, la început de culoare verde-închis. Ulterior, suprafaţa acestor pete creşte, se usucă, se brunifică şi crapă, dând naştere la nişte excavaţii pe suprafaţa fructului. Dezvoltarea fructelor atacate este afectată atât în ceea ce priveşte mărimea lor, cât şi a calităţii pulpei. Manifestările bolii sunt foarte asemănătoare cu cele ale pătării frunzelor, dar confuziile sunt păgubitoare, deoarece tratamentele pentru combaterea celor două boli sunt aproximativ identice. Una dintre micile diferenţe între manifestările celor două boli este aceea că, în cazul pătării pustulare, petele ce apar pe fructe sunt punctiforme, proeminente, lucioase şi mai mici (aproximativ 1 mm) decât cele care apar în cazul pătării frunzelor.

Alternarioza - Alternaria porri

Boala poate ataca chiar şi răsadul, după cum poate apărea în oricare fază de dezvoltare a plantei. Atacul pe răsad se manifestă prin apariţia unor pete brune cu contur imprecis, la baza tulpinii. Suprafaţa petelor creşte şi acestea se unesc formând un fel de guler la baza plantei. În câmp, boala determină apariţia unor pete brune aproximativ circulare. Cu timpul, petele se măresc în suprafaţă, iar numărul lor creşte, ajungând să se unească unele cu celelalte. Următoarea fază este uscarea frunzelor de la bază spre vârf. Pe tulpini şi sepale apar pete brune, alungite. Pe fructe apar pete, la început mici, adâncite, care cu timpul se înnegresc. Densitatea lor este mai mare în jurul codiţei. Fructele atacate timpuriu, în cursul formării, se înnegresc şi cad. Dacă atacul se produce când frunzele sunt dezvoltate, pe ele apar pete circulare, negre, adâncite în zona pedunculară.

Pătarea albă - (Septorioza) - Septoria lycopersici

Boala atacă cu predilecţie lăstarii şi frunzele, mai rar tulpinile şi fuctele. La început, pe frunze apar pete mici (0,5-1 mm diametru) circulare, brun-cenuşii, având marginea mai închisă la culoare. În evoluţie, petele se extind până la 3-4 mm diametru, iar centrul lor devine albicios, cu multe puncte negre pe faţa opusă. Efectul final al bolii este uscarea frunzelor şi deci compromiterea plantei.

Pătarea cafenie - Fulvia fulva

Boala are două caracteristici oarecum specifice şi anume atacă cu predilecţie plantele în sere şi solarii şi mai puţin pe cele din câmp, iar debutul bolii are loc atunci când planta este deja bine dezvoltată. Frunzele atacate la început sunt cele de la baza plantei, dar atacul evoluează treptat către vârf. Frunzele atacate au, pe suprafaţa superioară, pete galbene care apoi devin brun-roşiatice. Pe dosul frunzei, în dreptul petelor, se distinge un puf de culoare maronie la început şi violacee în faza finală. Fructele suferă în dezvoltare din cauza pierderii frunzelor

Antracnoza - Colletotrichum coccodes

La debutul bolii, pe frunze apar pete galben-verzui care, cu timpul, devin roz. Uneori ele pot apărea şi pe tulpina plantei. Pe fructe apar pete mici, găbui la început şi brun-cenuşii după evoluţie. Petele sunt uşor adâncite, umede şi moi. Petele capătă apoi o culoare negricioasă şi produc adâncituri pe suprafaţa fructului. Uneori petele negricioase se pot acoperi cu un mucegai de culoare roz-portocalie.

Mana tomatelor - Phttophtora infestans

Boala apare cu predilecţie la sfârşitul primăverii şi începutul verii şi este favorizată de precipitaţii abundente şi temperatura ridicată. Manifestările bolii sunt prezente pe toate organele plantei. Pe faţa frunzelor atacate se observă pete decolorate, gălbui, cu margini imprecise şi cu suprafeţe mai mici sau mai mari. Pe dosul frunzei, în corespondenţa cu petele observate pe faţă apare un puf albicios, mai intens către conturul petei. Zonele atacate se necrozează, iar frunza se usucă treptat în întregime. Pe tulpini şi peţioluri apar pete alungite, brune. Dacă atacul s-a declanşat timpuriu, este posibil ca fructele să nu se mai fromeze. Fructele atacate de mană prezintă pete mari de culoare brun-oliv, care se extind destul de rapid pornind din zona pedunculară a fructului. Roşiile atacate pot cădea pe pământ, situaţie în care pe suprafaţa lor se dezvoltă un mucegai abundent.

Cancerul bacterian (Ofilirea bacteriană) - Clavibacter michiganense

Boala atacă tomatele în câmp, dar mai ales în sere şi solarii. Atacă vasele conducătoare ale plantei, determinând ofilirea şi apoi uscarea acesteia. Solul şi seminţele constituie principalele surse de infecţie. Este o boală de carantină. Primele manifestări apar pe răsaduri, când pe cotiledoane apar pete circulare, mici, verzi în centru şi decolorate înspre margini. O dată cu dezvoltarea plantelor, unele dintre ele se ofilesc parţial sau total, iar la altele apar pete pe frunze şi pe fructe. Când condiţiile de mediu sunt propice, traseele vaselor de conducere necrozate se pot observa pe tulpini, frunze, peţioluri, sub forma unor dungi închise la culoare. Secţionări transversale sau longitudinale ale tulpinii sau ale altui organ evidenţiază şi mai bine vasele necrozate. Daunele provin din faptul că florile plantelor bolnave avortează, iar din cele rămase se dezvoltă fructe anormale. Pe suprafaţa lor se observă pete rotunde de culoare albă atunci când fructele sunt încă verzi şi de culoare brună cu o aureolă albă sau gălbuie („ochi de pasăre“) mai târziu. Tot o caracteristică a cancerului bacterian este apariţia în zona pedunculară a unor pete brune cu margini închise la culoare şi având diametre de 3-10 mm.

Căderea plantulelor - Pythium debaryanum

Atacul este deosebit de periculos în faza de germinare-răsărire a plantelor. Multe dintre ele nu reuşesc să străbată scoarţa pentru a răsări. Cele care au reuşit totuşi să răsară au coletul şi tulpina firave, de culoare închisă. Ele se ofilesc destul de repede, cad şi se usucă.

Putregaiul cenuşiu - Botryotinia fuckeliana

Planta atacată se acoperă treptat cu pete de mucegai, având o culoare cenuşie. Petele apar şi se dezvoltă pe tulpini, frunze şi fructe. Sub suprafaţa petelor ţesuturile putrezesc. Pe fructe apar mai întâi nişte pete cenuşii, zemoase, în zona codiţei. Infecţia se extinde acoperind toată suprafaţa fructului pe care se dezvoltă un mucegai gros de culoare cenuşie.

Făinarea - Leveillula taurica

Boala atacă atât culturile din sere şi solarii, cât şi pe cele din câmp. Irigarea prin rigole favorizează răspândirea bolii. Primele semne de îmbolnăvire apar pe frunzele de la baza plantei, boala atacând cu predilecţie ţesuturile mai mature. Pe faţa frunzelor apar pete de culoare galben-deschisă, având o formă particulară (cu multe colţuri). Pe dosul frunzei, în dreptul petelor, apare o eflorescenţă cenuşie. Frunzele atacate se usucă şi cad, în final planta rămânând doar cu frunzele de la vârf, mai tinere. Pe suprafaţa fructelor apare o pâslă alb-cenuşie, acestea stagnează în dezvoltare, se înnegresc şi cad.

Fuzarioza - Fusarium oxysporum

Primele manifestări constau în ofiliri ale frunzelor de la baza plantei, dar procesul de ofilire se extinde, cuprinzând planta în întregime. Ciuperca atacă sistematic, instalându-se în vasele conducătoare, pe care le distruge. În secţiuni, efectele sunt vizibile uşor. La exterior pot apărea micelii albicioase
în condiţii excesive de umiditate.

Uscarea vasculară - Verticillium dahliae

Sunt atacate în special culturile din zona sudică a ţării. Boala îşi face apariţia preponderent în a doua jumătate a verii şi se manifestă printr-o debilizare treptată a plantelor. Ca semn de debut al verticiliozei, pe foliolele frunzelor de la baza plantei încep să apară pete gălbui, neuniforme ca suprafaţă, după care încep necrozarea nervurilor şi ofilirea plantei. Pe secţiunile în lungime ale tulpinii se pot observa brunificările pereţilor vaselor conducătoare, dar şi nişte excrescenţe
ale ţesuturilor care apar pentru a opri răspândirea ciupercii la toate nivelurile.

Rizoctonioza - Rhizoctonia solani

Este o boală care se manifestă mai ales în cazul culturilor de tomate nepalisate deoarece agentul patogen care se află în sol este adus în contact cu planta prin intermediul picăturilor de apă ce se împroşcă de pe suprafaţa solului în timpul precipitaţiilor sau la irigarea prin aspersiune. Pe fructe, manifestările îmbolnăvirii apar încă în faza când acestea sunt verzi. Acum apar la suprafaţa fructelor pete rotunde, brune, de dimensiuni reduse. Ele sunt situate pe partea aflată înspre sol sau în contact cu aceasta. Iniţial, aceste pete nu depăşesc 5-6 mm în diametru şi conţin nişte inele concentrice mai deschise la culoare decât restul care le înconjoară, de culoare brun închis. O dată cu maturarea fructelor, petele se extind ca suprafaţă, striaţia poate să dispară, iar culoarea de ansamblu devine brun-roşcată. Pe suprafaţa petelor apar crăpături ale epidermei mai mult sau mai puţin dense. Boala se manifestă şi pe rădăcini şi tulpini, dar semnele sunt uşor confundabile.

Putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor - Phytophtora parasitica

Deşi boala atacă toate organele plantei, manifestările sunt mai uşor vizibile pe fructe. Pe fructele verzi apar pete destul de mari care diferă de culoarea normală a fructului, având tendinţa de brunificare. În timp, petele devin zemoase, moi şi se acoperă cu un mucegai brun-închis.

Păduchele solanaceelor - Macrosiphum euphorbiae

Mai ales în anii secetoşi şi călduroşi, formează colonii pe dosul frunzelor, dar şi pe flori. Lăstarii şi bobocii atacaţi nu se mai deschid. La un atac masiv, dezvoltarea generală a plantei are de suferit deoarece, prin înţepare, absorb hrana din ţesuturi. Dăunătorul are opt până la 12 generaţii pe an şi, pe lângă pagubele provocate culturilor, este un vector important de transmitere a unor viruşi. Intervalele mai-iunie şi august-septembrie pot înregistra cele mai severe atacuri.

Gândacul din Colorado - Lepttinotarsa decemlineata 

Dăunătorul este atât de răspândit şi cunoscut încât nu mai insistăm cu descrierea sa exterioară. Adulţii care au hibernat în sol atacă răsadurile imediat după ce au fost plantate. Au loc ulterior mai multe etape de depunere a ouălor şi de apariţie a larvelor, care de asemenea devorează culturile. Importantă este supravegherea atentă a culturilor şi intervenţia rapidă în cazul apariţiei primilor indivizi (adulţi sau larve).

Omida fructelor - Heliotis armigera
​
Atacă preponderent roşiile şi ardeiul. Larvele se dezvoltă pe frunze şi flori (acolo unde au fost depuse ouăle) şi pătrund în fructe, pe care le compromit. Au culoare variabilă, de la verde-gălbui la brun-închis cu trei dungi închise pe spate. Are două-trei generaţii pe an şi iernează în sol în stadiul de pupă. Adulţii (fluturii) zboară noaptea şi au anvergura aripilor de 30-40 mm.

Victor VĂTĂMANU