Bolile culturii de tomate

Bolile culturii de tomate

Ofilirea bacteriană a tomatelor - Clavibacter michiganense pv. michiganense

Simptome - boala se manifestă diferit, în funcţie de organul afectat al plantei. Principalul simptom al plantelor atacate este ofilirea. Tulpinile atacate prezintă local dungi cenuşii negricioase, în dreptul cărora ţesuturile crapă şi se formează răni (cancere) deschise. La nivelul tulpinilor atacate, vasele conducătoare se brunifică, iar în măduvă se formează cavităţi. Infecţia fructelor se produce local (la suprafaţă) sau prin sistemul vascular al pedunculului. În cazul infecţiei sistemice, fructele atacate au mezocarpul galben, vase conducătoare brunificate, seminţe mici şi brune, cu putere germinativă redusă. Infecţia locală determină apariţia pe fructe a unor pete circulare albe (1-3 mm), care devin gălbui şi au un punct brun în mijloc. Acest simptom este cunoscut sub denumirea de „ochi de pasăre“. Agentul patogen - Clavibacter michiganense pv. michiganense (san. Corynebacterium michiganense) are formă de bastonaş (0,8-1,0 x 0,3-0,5 microni) curbat, imobil. Celulele sunt solitare sau în perechi. Pe mediul cartof - dextroză - agar creşte abundent şi coloniile au culoare galbenă deschisă. Temperatura optimă de dezvoltare este de 28 de grade Celsius, iar pH-ul optim este de 7,6. Transmiterea agentului patogen se face prin seminţe (aderent sau endofil) şi prin resturile vegetale infectate, care rămân în sol. Infecţia plantei-gazdă se produce prin răni şi prin perişorii foliari lezaţi. Pe lângă tomate (Solanum lycopersicum), bacteria infectează şi alte Solanaceae: ardei, tutun, zarnă etc. Profilaxie şi terapie - dintre măsurile preventive, deosebit de importante sunt respectarea carantinei fitosanitare (internă şi externă), folosirea de sămânţă sănătoasă, adunarea şi distrugerea plantelor atacate, rotaţia culturii şi altele. În timpul perioadei de vegetaţie, se aplică tratamente chimice cu produsele recomandate de specialiştii fitosanitari din zonă.

Mana tomatelor - Phytophthora infestans

Simptome - atacul la tomate se manifestă pe frunze, tulpini şi fructe şi este foarte păgubitor. Iniţial, sunt atacate frunzele bazale. Pe acestea apar pete gălbui situate la vârful foliolelor. Din cauza necrozei tesuturilor, petele foliare devin brun-negricioase şi sunt înconjurate de o bordură gălbuie. Pe faţa interioară a frunzelor, în dreptul petelor, pe vreme umedă se observă un puf albicios format din sporangiofori şi sporangi. De asemenea, pe tulpini apar pete brune, izolate sau confluente. Forma de atac cea mai păgubitoare şi cea mai caracteristică este cea de pe fructe. Pe tomate apar pete brune-violacee, mai mari sau mai mici, care iniţial se formează în jurul pedunculului şi apoi cuprind întregul fruct. Pe suprafaţa fructelor atacate se formează, în condiţii favorabile, sporulaţia alcătuită din sporangiofori şi sporangi. Agentul patogen - Phytophthora infestans (fam. Pythiaceae; ord. Peronosporales ) prezintă aceleaşi caracteristici, precum cea care atacă cartoful şi determină mana. Profilaxie şi terapie - pentru prevenirea şi combaterea acestei boli, se recomandă măsuri agrofitotehnice şi măsuri chimice. Dintre măsurile agrofitotehnice, deosebit de importante sunt: adunarea şi distrugerea resturilor vegetale, prin ardere, după recoltare, folosirea de răsad sănătos, utilizarea de soiuri rezistente; irigarea prin rigole sau brazdă etc. Combaterea chimică - se realizează la avertizare cu diferite produse  ale marilor companii agrofitosanitare, de tipul: Bravo 500 SC 0,20%; zeamă bordeleză 1%; Ridomil cupru 45 WP 0,25% Polyram combi 0,20% etc.

Pătarea albă a frunzelor de tomate - Septoria lycopersici

Simptome - boala (septorioza) se manifestă pe frunze şi pe tulpini, pe care apar pete (de 2-3 mm în diametru) aproape circulare, de culoare brună-cenuşie, delimitate de o margine mai închisă. După un timp, petele devin albicioase şi prezintă pe suprafaţa lor numeroase puncte negre, care reprezintă picnidiile ciupercii. Ţesuturile atacate se necrozează, iar frunzele afectate se usucă, începând cu cele bazale. Atacul pe tulpină se manifestă prin apariţia unor pete cenuşii adâncite în ţesuturi, care au pe suprafaţa lor puncte brune-negricioase. Aceste puncte reprezintă picnidiile ciupercii. Agentul patogen - Septoria lycopersici (fam. Spheropsidaceae, ord. Sphaerrropsidales) prezintă un miceliu intercelular pe care se formează picnidii globuloase, brune, de 96-150 microni. Picnidiile conţin picnospori filamentoşi, septaţi, hialini, uşor curbaţi, de 70-100 x 2-3 microni. Picnosporii eliberaţi din picnidie, propagă boala, în tot cursul perioadei de vegetaţie. De la un an la altul, agentul fitopatogen se transmite prin miceliul din resturile de plante atacate. În afară de tomate (Lycopersicum esculentum), Septoria lycopersici ataca şi alte plante (specii de Datura, Petunia, Physalis) din familia Solanaceae. Profilaxie şi terapie - ca măsuri preventive, se recomandă adunarea şi strângerea resturilor de plante infectate, folosirea de răsad sănătos; rotaţia culturilor cu revenirea pe acelaşi teren după 2-3 ani de zile. Pentru combaterea chimică a agentului patogen se pot folosi produse de tipul Polyram combi 0,20%; Bravo 500 SC 0,20% şi altele recomandate de specialiştii fitosanitari.

Pătarea cafenie a frunzelor de tomate - Cladosporium fulvum

Simptome - atacul caracteristic este pe frunze. Pe faţa superioară a frunzelor apar pete galbene, în dreptul cărora pe faţa inferoară se formează un puf alb, care devine cafeniu şi în final brun-violaceu. Acesta reprezintă sporulaţia ciupercii, care este alcătuită din conidiofori şi conidii. Ţesuturile atacate se necrozează. În cazul unui atac puternic, frunzele se usucă, ceea ce detrmină debilitatea plantelor. Mai rar, atacul se întâlneşte pe tulpina şi pe mugurii florali. Agentul patogen - Cladosporium julvum (fam. Demitiaceae; ord. Moniliales) are conidiofori bruni, septaţi, cu ramificaţii mici laterale (noduri) pe care se formează conidii unicelulare, bicelulare sau tricelulare, de 10-28 x 4-7 microni. Conidiile sunt ovale sau cilindrice, galbene-brune. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenţă din organele afectate şi prin conidiile care rezistă în condiţiile din seră. Această specie creşte şi sporulează pe diferite medii de cultură, precum Czapek - agar, malţ - agrar, cartof - dextroză - agar etc. Profilaxie şi terapie - pentru combaterea agentului patogen, se recomandă o serie de măsuri preventive, precum dezinfecţia serelor, adunarea, strângerea şi distrugerea ţesuturilor vegetale, cultivarea de soiuri de tomate rezistente. În timpul perioadei de vegetaţie, se vor aplica tratamente la apariţia bolii cu diferite fungicide recomandate de către specialiştii fitosanitari.

Putregaiul (mucegaiul) cenuşiu - Botrytis cinerea

Această specie polifagă atacă plante din diferite familii (Solanaceae, Asteraceae, Fabaceae, Apiaceae, Rosaceae etc.) la care produce putregaiul cenuşiu. Simptome - atacul se manifestă pe toate organele supraterane ale plantelor. Cel mai  păgubitor este atacul pe fructele coapte, după cules, în timpul transportului sau al depozitării. Organele atacate de agentul patogen se brunifică şi treptat sunt acoperite de sporulaţia formată din conidiofori şi conidii. Agentul patogen - Botrytis cinerea (fa,. Moniliaceae; ord. Moniliales) are miceliul alcătuit din hife septate şi ramificate, brune. Acest miceliu este ectofit, dar poate pătrunde în ţesuturile gazdei până la vasele conducătoare. Pe miceliu se diferenţiază conidiofori lungi, bruni, septaţi şi ramificaţi monopodial la partea superioară. Ultimele ramificaţii ale conidioforului prezintă sterigme, pe care se formează conidii ovoide, unicelulare, colorate în brun, de 9-12 x 6,5-10 microni. Această specie poate fi cultivată in vitro pe diferite medii de cultură (Czapekagar, cartof - dextroză - agar, malţ - agar, must de bere - agar etc.). Pe aceste medii se formează miceliu, sporulaţie şi scleroţi. În afară de forma conidiană, ciuperca prezintă scleroţi, care se formează în anumite condiţii de mediu. Scleroţii sunt mici (1-3 mm) şi au formă ovală. Iniţial, ei sunt albi, apoi bruni şi în cele din urmă devin negri. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin miceliul de rezistenţă şi scleroţii de pe organele plantelor atacate. În timpul perioadei de vegetaţie, agentul  patogen se propagă prin conidii. Profilaxie şi terapie - pentru combaterea agentului patogen se recomandă o serie de măsuri preventive, precum: adunarea şi distrugerea plantelor atacate; folosirea de soiuri rezistente în cultură; utilizarea la semănat numai a materialului sănătos. În timpul perioadei de vegetaţie, se aplică tratamente foliare cu diferite fungicide recomandate de specialiştii fitosanitari.

Putregaiul sau căderea plăntuţelor din răsadniţă şi sere - Pythium debaryanum

Ciuperca este o specie polifagă, care atacă plantele de tomate (Lycopersicum esculentum), ardei (Capsicum annuum), sfecla (Beta spp.), castravete (Cucumis stivus), varză (Brassica oleracea var. capitata), plante ornamentale şi altele. Simptome - la primele zile după răsărirea plantelor, în regiunea coletului apar pete brune, care se întind la baza tulpinii şi pe rădăcini. Ţesuturile afectate putrezesc, frunzele se ofilesc, iar plantele cad la pământ. În condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, boala are un caracter acut, astfel că în două-trei zile pot fi distruse toate plăntuţele din răsadniţă. Atacul cel mai periculos al ciupercii este pe seminţe în curs de germinaţie, care putrezesc în scurt timp. Agentul patogen - Ciuperca fitopaqtogena Pythium debaryanum (fam. Pythiaceae;ord. Peronosporales) are miceliul reprezentat de un sifonoplast, care se dezvoltă intercelular şi intracelular în ţesuturile plantelor-gazdă. Ciuperca iernează sub formă de oospori, care, în condiţii prielnice, primăvara, germinează şi pune în libertate zoospori ce produc noi infecţii. Pe hifele miceliului se formează terminal zoosporangi sfecrici de 22-25 microni în diametru. (Webster). Profilaxie şi terapie - prevenirea bolii în răsadniţe se poate realiza prin dezinfecţia pământului, geamurilor, ramelor şi uneltelor de lucru pe cale chimică (formalina 2,5%) sau pe cale termică (tratament la 90-95°C, 30 de minute). De asemenea, se vor înlătura şi distruge plantele atacate. În combaterea chimică a agentului fitopatogen, s-au obţinut rezultate bune prin folosirea produselor chimice, de tip Previcur 607 ŞL 0,15-0,25%.

Victor VĂTĂMANU