Bolile nespecifice ale cerealelor

Până de curând la cereale se vorbea de câteva tratamente fitosanitare, mai ales pentru partea aeriană. Dar modificările bruşte de temperatură şi umiditate, cu oscilaţii mari între zi şi noapte, determină creşterea sensibilităţii plantelor. Încă din primele faze ele sunt foarte expuse şi altor patogeni de sol care nu fac parte în mod obişnuit din spectrul de boli specific, ceea ce le face uşor de trecut cu vederea.

Este vorba de patogeni din genul Fusarium sau Verticillium, descrişi de regulă la legumicultură, mai puţin la cultura de cereale. La atacul tot mai frecvent al acestora contribuie mai mulţi factori, atât de natură climatică, cât şi de natură agrotehnică. Ioan Enoiu, fondatorul Naturevo, a adus recent în discuţie aceste boli nespecifice la cereale, pe care le-a întâlnit pe teren. „Cele mai vulnerabile sunt primele fenofaze, mai ales în condiţiile actuale de variaţii mari de temperaturi de la zi la noapte. Dacă au şi carenţe nutriţionale, viteza lor de creştere şi dezvoltare normală este mult încetinită, lăsându-le mai mult timp expuse atacului“, subliniază el. Problema este şi că ele apar de regulă în perioada în care fermierul nu are preocuparea să combată boala. La apariţia pe plantă, este prea târziu. În acest moment se poate interveni cu tratamente curative. Cele care se fac în mod obişnuit la începutul vegetaţiei pot proteja plantele, cu condiţia să se aplice la timp. Un alt factor care favorizează atacul acestor boli nespecifice este utilizarea neraţională a îngrăşămintelor cu azot care pot debilita plantele printr-o creştere excesivă (mai ales în condiţii de umiditate ridicată), dar permit şi o dezvoltare intensă a populaţiei de patogeni din sol. Este vorba despre un principiu simplu: în sol se găsesc atât microorganisme dăunătoare, cât şi folositoare. Când cele din prima categorie predomină şi au la dispoziţie plante debilitate/sensibilizate, se produce atacul, explică Ioan Enoiu. De aceea în ţările cu o tehnologie agricolă mai avansată, balanţa înclină mult către îngrăşăminte cu eliberare lentă sau controlată. Perioadele lungi de ploi urmate de zile însorite mai pot expune tinerele plante sensibilizate arsurilor solare (chiar la temperaturi care depăşesc cu puţin 20 de grade Celsius), iar un ţesut ars este extrem de uşor atacat de patogenii de la suprafaţă. La acesta, o contribuţie semnificativă o au şi resturile vegetale rămase pe sol, nedescompuse corespunzător. Aceşti patogeni devin apoi periculoşi pentru toate culturile următoare. Atât Fusarium, cât şi Verticillium populează la un moment dat şi vasele conducătoare. Chiar dacă o specie de Fusarium nu se manifestă la suprafaţa spicului, ea poate produce efecte negative din interior (dacă este umiditate, dar nu atât de mare încât să se manifeste la exterior).  Efectele: diminuează producţia şi calitatea ei, riscând să fie declasată. Aşadar, combaterea, nu numai a bolilor nespecifice, trebuie gândită în sistem. Dacă la tratamentul seminţei, pe lângă produsele de combatere, se adaugă şi alte produse de nutritiţie sau stimulatoare care să susţină tânăra plantă imediat după răsărire, se previne atacul unei bune părţi din bolile ce pot fi contractate de la suprafaţa solului. „Noi introducem de obicei în reţete încă trei produse (un stimulator de înrădăcinare, un stimulator pentru partea aeriană şi unul de metabolism) care se aplică la tratamentul seminţei şi au efect deosebit în depăşirea primelor faze fără probleme. Apariţia bolilor se face două-trei săptămâni mai târziu, când plantele pot avea un avans considerabil“, a mai adăugat Ioan Enoiu. Este bine ca primul tratament să fie mai complex, ca să ajute planta să plece mai repede şi să se dezvolte corect.

Roxana DRĂGHICI