|
|
Până de curând la cereale se vorbea de câteva tratamente fitosanitare, mai ales pentru partea aeriană. Dar modificările bruște de temperatură și umiditate, cu oscilații mari între zi și noapte, determină creșterea sensibilității plantelor. Încă din primele faze ele sunt foarte expuse și altor patogeni de sol care nu fac parte în mod obișnuit din spectrul de boli specific, ceea ce le face ușor de trecut cu vederea. |
Este vorba de patogeni din genul Fusarium sau Verticillium, descriși de regulă la legumicultură, mai puțin la cultura de cereale. La atacul tot mai frecvent al acestora contribuie mai mulți factori, atât de natură climatică, cât și de natură agrotehnică. Ioan Enoiu, fondatorul Naturevo, a adus recent în discuție aceste boli nespecifice la cereale, pe care le-a întâlnit pe teren. „Cele mai vulnerabile sunt primele fenofaze, mai ales în condițiile actuale de variații mari de temperaturi de la zi la noapte. Dacă au și carențe nutriționale, viteza lor de creștere și dezvoltare normală este mult încetinită, lăsându-le mai mult timp expuse atacului“, subliniază el. Problema este și că ele apar de regulă în perioada în care fermierul nu are preocuparea să combată boala. La apariția pe plantă, este prea târziu. În acest moment se poate interveni cu tratamente curative. Cele care se fac în mod obișnuit la începutul vegetației pot proteja plantele, cu condiția să se aplice la timp. Un alt factor care favorizează atacul acestor boli nespecifice este utilizarea nerațională a îngrășămintelor cu azot care pot debilita plantele printr-o creștere excesivă (mai ales în condiții de umiditate ridicată), dar permit și o dezvoltare intensă a populației de patogeni din sol. Este vorba despre un principiu simplu: în sol se găsesc atât microorganisme dăunătoare, cât și folositoare. Când cele din prima categorie predomină și au la dispoziție plante debilitate/sensibilizate, se produce atacul, explică Ioan Enoiu. De aceea în țările cu o tehnologie agricolă mai avansată, balanța înclină mult către îngrășăminte cu eliberare lentă sau controlată. Perioadele lungi de ploi urmate de zile însorite mai pot expune tinerele plante sensibilizate arsurilor solare (chiar la temperaturi care depășesc cu puțin 20 de grade Celsius), iar un țesut ars este extrem de ușor atacat de patogenii de la suprafață. La acesta, o contribuție semnificativă o au și resturile vegetale rămase pe sol, nedescompuse corespunzător. Acești patogeni devin apoi periculoși pentru toate culturile următoare. Atât Fusarium, cât și Verticillium populează la un moment dat și vasele conducătoare. Chiar dacă o specie de Fusarium nu se manifestă la suprafața spicului, ea poate produce efecte negative din interior (dacă este umiditate, dar nu atât de mare încât să se manifeste la exterior). Efectele: diminuează producția și calitatea ei, riscând să fie declasată. Așadar, combaterea, nu numai a bolilor nespecifice, trebuie gândită în sistem. Dacă la tratamentul seminței, pe lângă produsele de combatere, se adaugă și alte produse de nutritiție sau stimulatoare care să susțină tânăra plantă imediat după răsărire, se previne atacul unei bune părți din bolile ce pot fi contractate de la suprafața solului. „Noi introducem de obicei în rețete încă trei produse (un stimulator de înrădăcinare, un stimulator pentru partea aeriană și unul de metabolism) care se aplică la tratamentul seminței și au efect deosebit în depășirea primelor faze fără probleme. Apariția bolilor se face două-trei săptămâni mai târziu, când plantele pot avea un avans considerabil“, a mai adăugat Ioan Enoiu. Este bine ca primul tratament să fie mai complex, ca să ajute planta să plece mai repede și să se dezvolte corect.
Roxana DRĂGHICI
