Bolile şi dăunătorii porumbului pentru siloz

Bolile şi dăunătorii porumbului pentru siloz

Bolile porumbului pentru siloz

Helminthosporium turcicum Pass. (pătarea cenuşie a frunzelor de porumb)
Miceliul ciupercii se dezvoltă, după cum prezintă I. Moga şi colaboratorii, în parenchimul foliar. Conidioforii apar la suprafaţă prin stomate, sunt grupaţi, iar la capătul fiecăruia se formează câte o conidie mare, septată. Infecţiile succesive în vegetaţie se fac prin conidii. Agentul patogen rezistă peste iarnă sub formă de micelii pe resturile de frunze bolnave. Boala se manifestă pe frunze, întâi în etajul inferior, apoi urcă şi în etajul superior. La început apar pete ovale, alungite pe direcţia nervurilor, de culoare galben-cenuşiu, pentru ca mai târziu aceste pete să se extindă, ocupând o mare parte din suprafaţa limbului. În final, frunzele se usucă şi se sfâşie, culturile puternic atacate luând aspect de arsură. Factor favorizant este excesul de umiditate. În funcţie de momentul apariţiei simptomelor şi de numărul infecţiilor secundare, se apreciază gravitatea bolii. Pierderile se produc prin reducerea cantităţii şi calităţii masei foliare, debilitatea plantelor şi reducerea proteinei totale.

Ustilago maydis (D.C.) Cda. (tăciunele cu pungi)
Clamidosporii patogenului, care sunt sferici, îşi păstrează viabilitatea în sol mai mulţi ani şi germinează (după o perioadă de repaus peste iarnă) în primăvară, asigurând transmiterea bolii de la un an la altul. Infecţia primară se produce la baza tulpinii, prin apariţia de pungi mici, şi poate trece neobservată. Clamidosporii eliberaţi din aceste pungi asigură infecţiile secundare (fiind răspândiţi prin vânt sau insecte) pe organele aeriene ale plantei. Pungile cu clamidospori au diferite dimensiuni: la început, fiind umede, moi şi cărnoase, de culoare argintiu-verzuie. Când membrana pungilor se usucă şi crapă, apare la vedere o masă negricioasă, pulverulentă, de clamidospori. Aceste formaţiuni sunt prezente la baza tulpinii, internoduri, panicul şi ştiulete. În urma atacului timpuriu şi repetat productivitatea plantelor este redusă, pierderi considerabile fiind înregistrate şi prin acţiunea directă la nivelul ştiuletelui.

Sorosporium holci-sorghi (Riv.) Moesz (tăciunele prăfos al inflorescenţelor)
Ciuperca prezintă clamidospori grupaţi în glomerule de culoare brun-neagră. Ei îşi păstrează viabilitatea 5-7 ani. Infecţia este germinală şi se face prin clamidosporii din sol sau prin cei de pe suprafaţa boabelor de porumb. O dată cu germinarea boabelor, germinează şi clamidosporii, miceliul ciupercii pătrunzând prin coleeoptil în plantulă. Infecţia este germinală, creşterea miceliului făcându-se pe cale sistemică, fructificarea având loc în inflorescenţă. Atacul se observă în perioada înfloritului şi fructificării pe ştiulete şi panicul, pe care le poate afecta parţial sau în totalitate. Ştiuleţii atacaţi au formă conică (umflaţi la bază şi alungiţi la vârf) şi uneori sunt lipsiţi de mătase. Ei sunt la început acoperiţi de pănuşi, apoi, când planta se apropie de maturitate, pănuşile se desfac şi tăciunele este pus în evidenţă. Infecţiile sunt favorizate de timpul călduros şi de precipitaţii reduse.

Dăunătorii porumbului pentru siloz

Agriotes spp. (viermele-sârmă)
Dintre viermii-sârmă, speciile aparţinând genului Agriotes (Agriotes ustulatus Schall., Agriotes obscuus L., Agriotes sputator L., Agriotes lineatus L.) sunt considerate cele mai periculoase. Adulţii au 7-12 mm lungime şi culoare brună. Larvele au corpul alungit, cilindric, acoperit cu un tegument chitinizat de culoare galbenă. La maturitate completă măsoară 20-26 mm lungime. Hibernarea are loc în sol ca adult, apariţia la suprafaţă fiind înregistrată în aprilie-mai. Ouăle sunt depuse în stratul superficial al solului, izolat sau grupat, fiind preferate terenurile înierbate. Ecloziunea larvelor se petrece după aproximativ 40 de zile. Perioada de dezvoltre larvară durează 3-4 ani, timp în care trece prin 10-12 vârste. Stadiul de pupă este de 2-3 săptămâni. Dăunătorii prezintă o generaţie la 4-5 ani. Factorul umiditate a solului este esenţial în procesul de dezvoltare şi înmulţire a viermilor-sârmă, atât ouăle, cât şi larvele fiind foarte sensibile la uscăciune. Adulţii nu produc pagube, larvele fiind polifage şi preferând porumbul. Atacul se petrece în perioada de germinare a boabelor şi răsărire a plantelor, prin consumul endospermului şi roaderea plantulelor răsărite la nivelul coletului. Astfel, în culturi apar goluri, iar plantele care supravieţuiesc atacului au vegetaţia întârziată.

Tanymecus dilaticollis Gill. (gărgăriţa frunzelor de porumb)
Adultul are corpul de culoare cenuşie, cu solzi albicioşi dispuşi în patru rânduri longitudinale pe fiecare hemielitră. Are o lungime de 5-9 mm. Larva este albă, cu capul cafeniu. Hibernarea se petrece într-o lojă pupală, la 40-60 cm în sol. Apariţia lor se observă încă de la începutul lunii martie. Până la răsărirea porumbului, ei se hrănesc cu cereale păioase şi cu plante spontane (în special pălămidă), pentru ca apoi să se concentreze în culturile de porumb. Ponta este depusă în crăpăturile solului şi sub bulgări, începând din a doua jumătate a lunii aprilie, şi se eşalonează până în iunie, cu un maximum între începutul lunii mai şi începutul lunii iunie. Incubaţia durează 9-25 de zile, în funcţie de temperatura solului, iar perioada larvară - 40-50 de zile. Întreaga dezvoltare a plantelor, ca şi impuparea, se petrece în sol. Noii adulţi apar la 20 de zile de la impupare şi rămân în loja pupală (în diapauză) până în primăvara următoare. Are o singură generaţie pe an. Larvele se hrănesc, în principal, cu ramificaţiile secundare ale rădăcinilor de porumb, fără să producă pagube. Pagube foarte mari produc adulţii în culturile de porumb din zonele de est, sud-est şi sud ale ţării. Atacul începe în perioda răsăritului şi se prelungeşte până în faza de 3-4 frunze. Gărgăriţele rod plantulele în curs de răsărire sau abia răsărite la nivelul solului, distrugându-le. Această perioadă, de aproximativ 10 zile, este cea mai periculoasă, mai ales când temperatura medie diurnă depăşeşte 20 de grade Celsius pe fond secetos (insecta este prin excelenţă termofilă). Pe măsură ce plantele cresc şi îşi desfac frunzele, periculozitatea atacului se diminuează. Plantele care supravieţuiesc se refac, dar se dezvoltă încet şi dau producţii mai reduse. Pierderile de producţie înregistrate în al doilea an de monocultură pot ajunge la 20%.

Ostrinia nubilalis Hbn. (sfredelitorul porumbului)
Anvergura adultului este de 20-30 mm, culoarea de fond a aripilor fiind galbenă-brună cu reflexe roşcate. Larva este de culoare albă-cenuşie cu nuanţe de roz şi are capsula cefalică brună. Când este dezvoltată complet măsoară 20-25 mm. Hibernarea se petrece ca larvă matură în tulpinile de porumb. După apariţie, maturarea gonadelor şi copulare, ponta este depusă pe frunzele de porumb. O pontă, în mod obişnuit, conţine 10-20 de ouă. Incubaţia durează 7-10 zile, ecloziunea larvelor fiind diferenţiată în funcţie de data depunerii pontei. Prezenţa masivă a larvelor în câmp este condiţionată de zona geografică. După Bărbulescu şi colaboratorii, aceasta se întâmplă în primele două decade ale lunii iunie pentru sudul ţării şi Banat şi în ultimele două decade ale lunii iulie pentru Transilvania şi nordul Moldovei. Sfredelitorul are o generaţie anuală, însă la o mică parte a populaţiilor din zonele de sud ale ţării se poate dezvolta şi o a doua generaţie. Temperaturile ridicate şi seceta influenţează negativ procesul de depunere a pontelor, putând duce şi la distrugerea prin uscare a ouălor. Larvele rod galerii în tulpina şi în pedunculul ştiuleţilor. Pagubele se produc prin frângerea acestora, ca urmare a galeriilor apărute. Se înregistrează pierderi de producţie atât prin efectul atacului, cât şi la recoltatul mecanic, care este mult îngreunat.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor porumbului pentru siloz

Principalul mod de a preîntâmpina apariţia bolilor în culturile de porumb este evitarea monoculturii. Printre alte metode de prevenire a îmbolnăvirii plantelor se recomandă eliminarea şi distrugerea prin ardere a plantelor bolnave imediat ce apar primele simptome, precum şi cultivrea de hibrizi toleranţi sau rezistenţi la îmbolnăviri. Ca metodă chimică pentru prevenirea infecţiilor cu tăciuni, se poate face tratamentul seminţelor de porumb cu substanţele indicate de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean, în doza necesară cantităţilor necesare pentru semănat. În vederea prevenirii atacului de viermi-sârmă, la însămânţat se vor prefera sole ce în anul anterior nu au fost ocupate de culturi care să lase în urmă resturi vegetale ce pot întreţine o umiditate prelungită (teren îmburuienat, samulastră, mirişte). În cazul gărgăriţei frunzelor, trebuie evitatată monocultura, ca plantă premergătoare, fiind preferate leguminoasele perene pentru boabe, inul, rapiţa etc. Tratamentul seminţelor este o măsură eficientă, economică şi practic nepoluantă în prevenirea atacului de viermi-sârmă şi gărgăriţe. La recoltarea porumbului pentru siloz, substanţa activă utilizată la tratamentele seminţelor nu se mai regăseşte în plante. În ceea ce priveşte combaterea sfredelitorului porumbului, este foarte importantă diminuarea rezervei dăunătorului prin acţiuni preventive (distrugerea în primăvară a cocenilor neutilizaţi), dar şi cultivarea de hibrizi de porumb toleranţi la atac.

Victor VĂTĂMANU