Bugetare orientată pe rezultate şi obligaţii la nivel naţional - elemente-cheie în viitoarea PAC

La dezbaterea iniţiată de Europuls privind perspectivele României în UE la 10 ani de la aderare, desfăşurată la Bucureşti la data de 28 aprilie a.c., am avut ocazia să-l intervievez pe dl Mihail Dumitru, director general adjunct al Direcţiei Generale Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene şi fost ministru al Agriculturii. Discuţia s-a conturat în jurul viitoarei Politici Agricole Comune post-2020 şi a oportunităţii oferite de Planul Junker pentru infrastructura de irigaţii din România.

Cum se vede agricultura românească de la Bruxelles?

Se văd progrese! Dacă ne uităm la nivelul producţiilor, la randamentele obţinute de fermierii români, există, fără îndoială, o evoluţie pozitivă. Există sectoare din agricultură care prin intervenţia Politicii Agricole Comune s-au dezvoltat şi rezultatele sunt evidente, cum sunt, de exemplu, sectoarele vitivinicol şi apicol, unde am avut programe naţionale sprijinite la nivel european. Cred că România ocupă locul 1 sau 2 la producţia de miere din Europa şi locul 6 la producţia de vin. S-au reînnoit multe plantaţii de viţă-de-vie, s-a îmbunătăţit sistemul de vinificaţie, fiind orientat spre calitate, şi s-a reuşit exportul pe alte pieţe. Dacă nu mă înşel, anul trecut România a avut o producţie-record la porumb, deci a devenit un jucător important pe piaţa cerealelor. Există un buletin al pieţelor agricole şi o să vedeţi că, în materie de cereale, România este din nou în lista cu locurile unde se cotează preţurile, ceea ce înseamnă că a redevenit un jucător important pe piaţa cerealelor din Europa. Nouă ne place să spunem că am fost grânarul Europei. Din fericire, am reuşit să fim din nou prezenţi şi vizibili pe această piaţă. Pe de altă parte, există, fără îndoială, şi sectoare unde lucrurile nu merg bine şi unde trebuie să facem în continuare eforturi pentru a reuşi.

Cum va arăta Politica Agricolă Comună după 2020? Se vor plafona plăţile, se vor acorda pe exploataţii agricole? Ce provocări va aduce?

Este foarte dificil să vă spun la momentul acesta cum se va contura. Noi (Comisia Europeană) vrem acum să ascultăm toate punctele de vedere, toate propunerile şi de aceea am lansat această consultare pentru că vrem să vedem ce ne vine de la bază, ce vor fermierii, ce vor organizaţiile de protecţia mediului, consumatorii, ministerele, politicienii şi, în momentul în care vom avea toate aceste elemente, le vom pune pe masă, le vom analiza şi vom trage concluziile. În acest moment este prematur să vă spun cum va arăta Politica Agricolă Comună, dar sunt câteva elemente de bază pe care le vom lua în calcul, ca de exemplu bugetare orientată pe rezultate, simplificare, obligaţii la nivel naţional - sunt elemente pe care noi le avem ca borne în programul nostru. Acum suntem abia la jumătatea perioadei de implementare a actualei politici şi mai avem câţiva ani înainte pentru a o pune în aplicare. Pentru plăţile directe, cel puţin, suntem încă la început. Avem plăţile cuplate, unde avem încă dificultăţi în a evalua ce s-a obţinut. Va trebui să facem anumite analize, evaluări, să vedem ce a mers sau ce nu a mers bine în politica actuală, să obţinem mai multe păreri de la partenerii sociali, astfel încât să avem totul pe masă ca să putem face o propunere.

Se discuta la un moment dat despre posibilitatea finanţării sistemului de irigaţii din România din Planul Junker. Care mai este situaţia actuală a acestui demers?

În perioada 2014-2020 am alocat României aproximativ 400 milioane de euro pentru infrastructura secundară în irigaţii în România. În plus, există posibilitatea investiţiilor în echipamente de udat la nivelul fermelor. Dacă vă uitaţi la un sistem de irigaţii, există infrastructura primară cu marile baraje, staţii de pompare etc., apoi este infrastructura secundară, urmată de cea de la sfârşitul lanţului, unde se udă efectiv plantele. Discuţia care a existat la începutul acestui program între Comisia Europeană şi Guvernul României a fost că va trebui să avem acest lanţ funcţional, de la un capăt la altul. O condiţie a finanţării care a fost ridicată a fost aceea de a exista în amonte infrastructura primară funcţională. Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală nu putea fi folosit în acest sens, dar există şi alte surse, cum ar fi Planul Junker. România nu a utilizat această facilitate în prima fază a planului, însă avem speranţa şi i-am sfătuit să fie folosită faza a II-a a acestui plan, dacă există interes, şi să fie pregătite proiectele pentru a fi depuse. Există, în primul rând, o responsabilitate la nivel de Guvern, pentru că banii din Planul Junker vin sub formă de creditare, dar condiţiile sunt mai avantajoase decât cele de la BER/BEI, în mod normal. Recomandarea noastră este să se aplice pe acest plan pentru că este o oportunitate, iar proiectul privind refacerea sistemelor de irigaţii se pretează la Planul Junker.

Ana IONIŢĂ