Bujorul - Floarea Națională și Simbol Floral al României

​Ideea ca România să aibă o floare națională nu este nouă. Ea s-a conturat încă din timpul domniei Regelui Carol I, fiind făcute, de-a lungul timpului, mai multe propuneri: măceșul, floarea de colț, bujorul "românesc" – Paeonia peregrina, var. romanica etc. Nici una dintre aceste propuneri nu a fost însă legiferată vreodată, astfel încât țara noastră nu are nici până acum o floare națională.

De aceea, Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV București a lansat, în iunie 2013, propunerea ca bujorul să fie proclamat Floarea Națională a României. Demersul s-a bucurat, încă din momentul lansării, de o foarte largă susținere din partea mediului academic și a societății civile din țară și din diaspora deopotrivă, concretizată atunci prin peste 5.000 de semnături. Doar că nu s-a ajuns și la o legiferare a acestei propuneri. De aceea, luna acesta proiectul a fost reluat și se bucură de susținerea mai multor oficialități. Pentru acest lucru, pe 21 mai, USAMV București a organizat un eveniment de popularizare a proiectului în parcul dendrologic din cadrul campusului universității, în mijlocul a nu mai puțin de 70 de tufe de bujori înfloriți. Colecția din Agronomie conține atât soiuri, cât și hibrizi, precum și varietăți sălbatice, cu o diversitate de forme culori și parfumuri impresionantă.
Foarte multe țări au acest element al identității lor, strâns legat de spațiul geografic, cultural și economic în care acestea se află. Floarea se regăsește în simbolurile statale ca steag, stemă etc. De exemplu laleaua este simbol în Olanda, Turcia și Ungaria, crizantema în familia imperială a Japoniei, trandafirul pentru SUA, Marea Britanie și Bulgaria etc. Bujorul românesc include toate cele cinci specii care cresc spontan pe teritoriul României din Banat până în Dobrogea și din Oltenia până în Transilvania și Moldova: Paeonia peregrina, Paeonia tenuifolia, Paeonia triternata, Paeonia mascula, Paeonia officinalis, ssp. Banatica, precum și trei specii cultivate: Paeonia officinalis, Paeonia lactyflora, Paeonia suffruticosa.
 
Argumentele aduse în favoarea acestei propuneri, stabilite pe baza unor cercetări îndelungate sunt: 1. cinci specii cresc spontan în România în rezervații naturale protejate prin lege, având un mare potențial biologic și ornamental; 2. pe lângă speciile spontane, în țară există și 3 specii cultivate cu peste 100 de varietăți și soiuri; 3. în mai multe regiuni ale țării sunt organizate anual în luna mai, sărbători și festivaluri; 4. Plantele de bujor au un mare potențial decorativ . 5. Datorită adaptabilității sale ecologice foarte ridicate, poate fi cultivat pe aproape întreg teritoriul țării, de la câmpie până la regiunile muntoase; g) Floarea de bujor este prezentă în  folclor, muzică, literatura și arta poporului român, constituind sursă de inspirație, iar în conștiința populară, ideea de sănătate, frumusețe fizică și spirituală este asociată adesea cu floarea de bujor, fiind apreciat din timpuri străvechi și ca plantă cu însușiri terapeutice în medicina populară. De menționat și faptul că peste 100.000 de români poartă prenumele sau numele de Bujor.

​Roxana Drăghici