Calendarul lucrarilor agricole la culturile de camp

_Principalele activități din agricultura culturilor de câmp sunt reprezentate de: alegerea celor mai bune plante premergătoare pentru culturile de grâu și orz, în condiții specifice ale toamnei acestui an agricol: fertilizarea și pregătirea terenului pentru semănatul cerealelor de toamnă; alegerea judicioasă a soiurilor ce urmează a fi cultivate; semănatul culturilor de orz, orzoaică de toamnă, ovăz de toamnă și al grâului

---

_Pentru cerealele de toamnă sunt bune premergătoare plantele care eliberează terenul devreme, fără boli și dăunători comuni, după care solul poate fi arat în bune condiții; în aceste arături, până la data semănatului, se vor acumula apă și nitrați, iar buruienile vor fi distruse prin lucrări repetate cu grapele cu discuri. În această grupă intră leguminoasele pentru boabe (mazărea, fasolea, borceagul, trifoiul) și alte plante cum sunt: rapița de toamnă, inul, porumbul masă verde, cânepa ș.a.

Dar aceste suprafețe, în general, nu asigură nici jumătate din totalul necesar, diferența urmând a fi asigurată de premergătoare cum sunt: floarea-soarelui, cartoful timpuriu, sfecla de zahăr, soia. Deoarece porumbul și grâul depășesc 60% din suprafața fiecărei gospodării țărănești, această rotație este foarte frecventă. În anul agricol anterior, vremea călduroasă a permis coacerea timpurie a porumbului pentru boabe, ceea ce a creat condiții bune pentru eliberarea terenului de resturi vegetale și pregătirea în timp optim a patului germinativ pentru semănăturile de toamnă (în cazul amintit, grâul de toamnă). Este necesar de știut că, deși este posibilă cultivarea grâului în cultură repetată (monocultură), timp de 2-3 ani consecutiv, se impun anumite măsuri speciale pentru combaterea bolilor și dăunătorilor, folosirea de îngrășăminte organice și chimice, combaterea energică pe cale chimică a buruienilor; în caz contrar, recoltele de grâu vor fi mici, putând coborî sub nivelul cheltuielilor. În condițiile tehnologiilor pe care le pot aplica în prezent majoritatea țăranilor, nu-i posibilă cultivarea grâului după grâu decât un singur an.

Pregătirea patului germinativ pentru cerealele de toamnă se execută diferit, în funcție de data când planta premergătoare părăsește terenul, de gradul de aprovizionare cu apă etc. (în condițiile noului an agricol, lipsa de apă din sol a întârziat pregătirea patului germinativ în condiții optime, lucrările de bază făcându-se chiar în perioada optimă de semănat).

Este bine să se cunoască faptul că pentru culturile de toamnă nu adâncimea de executare a arăturii contează, ci calitatea acesteia. La data semănatului, arătura trebuie să fie nivelată, mărunțită, curată de buruieni și suficient de așezată. Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se introduc în sol sub arătura de bază sau, cel mai târziu, sub formă de îngrășăminte complexe, la pregătirea terenului.

Pe terenurile sărace, nefertilizate cu gunoi de grajd de mai mulți ani, este necesar a se aplica, încă de la pregătirea patului germinativ, 40-50 de kilograme de azot substanță activă, pentru ca plantele să beneficieze de toate elementele chimice și să intre în iarnă bine înfrățite și bine înrădăcinate. Soiurile ce urmează a fi cultivate, pentru fiecare specie în parte, sunt cele recomandate de către specialiștii agronomi, pe baza Listei Oficiale a soiurilor și hibrizilor ce se cultivă în România, ținând cont de specificitatea proprie a fiecărui soi ce urmează a fi cultivat. Indiferent de soi, în primul rând, cultivatorii sunt obligați să semene sămânță certificată, din categorii biologice superioare, produsă de unitățile de cercetare-dezvoltare aparținâd Academiei de Știinte Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești” din București sau de către unitățile agricole specializate în producerea de sămânță.

Există și cazuri (din ce în ce mai dese) când producătorii agricoli folosesc sămânță produsă de ei (împropriu termenul de sămânță) pentru semănat. Pentru aceasta este nevoie ca o probă din aceste semințe să fie trimisă către Laboratoarele Județene pentru controlul semințelor și numai dacă obține buletin tipărit în culoarea roșie poate să o folosească la semănat. Dacă buletinul este tipărit în culoarea neagră, se impune o analiză a motivului pentru care a fost respinsă proba. În caz că respingerea se datorează germinației scăzute, nu rămâne decât soluția de a cumpăra sămânță nouă (produsă în anul în curs). Dacă respingerea se datorează purității prea mici, se poate încerca și condiționarea din nou a cantităților de sămânță și trimiterea către unitatea specializată a unei alte probe la analiză.

Perioada optimă de semănat trebuie astfel aleasă încât între data răsăritului și data intrării în iarnă plantele să beneficieze de 40-50 de zile, perioadă în care plantele pot să înrădăcineze și să înfrățească. Rezistența cea mai bună la iernare se realizează dacă plantele au format 2-3 frați și 3-5 frunze.

Semănatul în cadrul epocii optime se va efectua, în primă parte, în zonele deluroase, iar în cea de-a doua parte a intervalului specificat se vor semăna suprafețele din zonele de câmpie. Densitatea la semănat va fi cuprinsă între 400 și 500 de boabe germinabile la metrul pătrat la orz, orzoaică și ovăzul de toamnă și între 500 și 600 de boabe germinabile la metrul pătrat la grâul de toamnă.

Pentru realizarea acestor densități se va folosi o cantitate de sămânță de 130-140 de kilograme la hectar la ovăzul de toamnă, 160-200 de kilograme la hectar la orzul și orzoaica de toamnă și 200-250 de kilograme la hectar pentru grâul de toamnă, în funcție de parametrii biologici ai seminței folosite. Distanța între rânduri la aceste culturi este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat va fi de 3-5 cm pentru culturile de orz și ovăz de toamnă și 4-5 cm pentru culturile de grâu de toamnă.

Tratarea semințelor de cereale păioase este una dintre verigile cele mai importante ale unei tehnologii moderne. Printr-un tratament bine efectuat sunt combătute toate bolile care se transmit prin semințe. În cazul cerealelor păioase, bolile care se transmit prin semințe sunt produse de ciuperci care infestează cariopsele atât epifit (la suprafața semințelor) cât și endofit (în interiorul semințelor, în endosperm și embrion). Pentru combaterea ciupercilor care infectează semințele epifit este suficientă folosirea unui fungicid de contact, în timp ce pentru ciupercile care infectează sămânța endofit este necesar un fungicid sistemic a cărui substanță activă să pătrundă în interiorul seminței.

Un alt avantaj major al semințelor tratate îl reprezintă faptul că substanțele folosite protejează plăntuțele până în momentul răsăririi, contribuind astfel la o răsărire uniformă și cât mai aproape de desimea proiectată și indicii calitativi din buletinul de analiză al semințelor.

Datorită importanței deosebite a acestei verigi tehnologice, firmele agricole importante care se ocupă cu comercializarea semințelor pun în vânzare doar semințe tratate. Cei care înființează culturi de cereale păioase cu sămânță provenită din propria cultură, mai ales în acest an, care a fost deosebit de favorabil atacului de boli (malură, tăciuni, fuzarioză, septorioză), sunt obligați să trateze sămânța dacă doresc ca la intrarea în iarnă culturile să aibă desimea dorită.

Tratarea semințelor se poate face cu produse recomandate de specialiștii Laboratorului Județean Fitosanitar, în strânsă legătură cu specialiștii firmelor producătoare. Cea mai bună metodă de tratare pentru producătorii agricoli individuali este folosirea mașinii de tratat MTS - 1, care asigură uniformitatea unui tratament corect executat. Foarte importantă este însă respectarea tuturor normelor de igienă și sanitare prevăzute de protecția muncii în ceea ce privește păstrarea substanțelor fungicide și manipularea lor de către agricultori.

Victor VĂTĂMANU