Calendarul principalelor lucrari agricole din luna iulie

Culturile de câmp
Principalele lucrări agricole la culturile de câmp din luna iulie sunt: recoltarea grâului, recoltarea ovăzului, semănatul meiului în cultură succesivă, dezmiriștirea și efectuarea ogoarelor de vară și încorporarea sub brazdă a gunoiului de grajd, a îngrășămintelor cu fosfor și potasiu, iar în zona solurilor acide, încorporarea amendamentelor cu calciu.

---

Recoltarea grâului
În fiecare lună a anului, undeva pe glob se recoltează grâu. În România, grâul se coace începând cu a doua decadă a lunii iunie - în sudul țării - și până la sfârșitul lunii iulie - în nordul țării și în zonele premontane. Alegerea momentului de recoltare trebuie să asigure, pe de o parte, reducerea pierderilor, fie datorate treieratului incomplet - dacă treieratul se face prea devreme -, fie prin scuturare - dacă treieratul se face la supracoacere, iar pe de altă parte, să asigure condiții bune de păstrare. Recoltarea grâului pentru consum cu combina poate să înceapă când umiditatea boabelor scade sub 18%, dar cele mai bune  rezultate se obțin când umiditatea este între 14 și 15%. De remarcat că la umiditatea de 15%, grâul nu poate fi păstrat decât foarte puțin timp, pentru a preveni deprecierea calității de panificație și a germinației.

Grâul pentru sămânță nu se recoltează decât când umiditatea a scăzut sub 15%. Întârzierea recoltării duce la pierderi de recoltă, prin scuturarea boabelor, și la îmburuienarea lanurilor.

Reglarea combinelor trebuie făcută de mai multe ori de-a lungul unei zile de lucru, numai astfel se pot reduce pierderile de recoltă și se previne spargerea boabelor. O combină bine reglată trebuie să aibă în buncăr boabe curate și întregi, proporția de pierderi putând să fie sub 2%.

Grâul cultivat pe terenurile în pantă, dar și culturile de grâu puternic îmburuienate se pot recolta cu combinele de mare productivitate numai după ce în prima fază se taie plantele, iar în faza a doua se treieră. Recoltarea în aceste cazuri se face la coacerea în pârgă, când umiditatea boabelor este de aproximativ 20-25%. Plantele de grâu se taieră cu coasa sau vindroverul, la înălțimea de 10-15 cm.  După tăiere, plantele de grâu se leagă în snopi și se așază în clăi, unde în 7-10 zile se coace. Treieratul se poate efectua și direct din brazdă, caz în care miriștea se lasă mai înaltă în așa fel încât combina echipată cu ridicator de brazdă să poată lucra mai bine. Din recolta obținută, paiele reprezintă între 55 și 65%.

Recoltatul ovăzului
Ovăzul are coacerea neuniformă și este foarte sensibil la scuturare, motiv pentru care recoltarea este mai grea. Dacă se recoltează prea devreme, când tulpinile de ovăz nu sunt uscate, combina se înfundă imediat, deoarece se înfășoară pe tobă. Dacă se întârzie recoltarea până când se coc toate boabele din panicul, la treieratul cu combina, boabele din vârful paniculului se scutură. Din aceste motive, recoltarea la ovăz se face când boabele din vârful paniculului au ajuns la maturitate, iar celelalte boabe au consistența făinoasă. Ovăzul pentru sămânță se recoltează când umiditatea boabelor a scăzut la 14-15%, după care sămânța se expune la soare și se lopătează pentru uscare. Raportul boabe-paie, în cazul culturii de ovăz, este de 1:1,5 până la 1:2.

Semănatul meiului în cultura succesivă pentru  boabe se poate realiza până la data de 15 iulie pe tot cuprinsul țării. În zonele de deal, lucrarea trebuie executată în primele zile ale lunii iulie. Terenul se pregătește printr-o arătură superficială sau printr-o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți. Fertilizarea se realizează în special cu îngrășăminte pe bază de azot, în doză de 50-80 kilograme la hectar. Se seamănă o cantitate de 25 de kilograme de sămânță, la distanță între rânduri de 12,5 cm și la o adâncime de 1,5-2 cm. După semănat, este necesară o tăvălugire a terenului pentru a grăbi răsărirea plantelor.

Dezmiriștirea este lucrarea prin care se combat buruienile, se păstrează apa în sol și se îmbunătățesc condițiile de hrană pentru cultura care va urma. Pe măsură ce se eliberează tractoarele de la lucrările de recoltare, se trece la efectuarea arăturilor de vară la adâncimi cuprinse între 20 și 40 cm. Prin aceste arături, care sunt efectuate la vremea și adâncimea potrivite, în corelație cu condițiile de sol, se realizează păstrarea mai bună a apei în sol și se distruge o bună parte din entomofauna solului, dăunătoare plantelor agricole. Pentru toate culturile de toamnă sau de primavară, arăturile de vară sunt aducătoare de sporuri economice de recoltă. În paralel cu executarea arăturii de vară, se pot încorpora îngrășăminte organice (gunoiul de grajd fermentat), amendamente calcaroase pentru solurile acide și îngrășăminte pe bază de fosfor și potasiu.

Culturile legumicole
Luna iulie - luna zilelor fierbinți, cu ploi răzlețe și cu cel mai încărcat program de lucrări legumicole. Acum se trece la semănatul culturilor de legume timpurii, aflate la ultimele recolte, la cel al culturilor care aduc producție masivă pentru consumul de iarnă, în care se aplică un vast program de lucrări de întreținere și neîntreruptă recoltare, alături de grija însămânțării și plantării legumelor care continuă să vegeteze până în toamnă.

În câmp, se încheie recoltatul verzei, conopidei timpurii și a gulioarelor, eliberând terenul care se pregătește neîntârziat pentru culturile succesive. Fără a depăși prima decadă a lunii, se termină plantarea culturii de varză și conopidă de toamnă, la distanța de 70 cm/30-35 cm. Se seamănă fasolea pentru păstăi de toamnă, la distanță de 40/8 cm și castraveciorii pentru murat, la distanță de 100/10 cm. Înființarea acestor culturi se poate face numai cu asigurarea udatului (irigatului) înainte și după plantat și semănat. La primele semne de maturare a cepei și a usturoiului, la care începe să se înmoaie tulpina și plantele cad, acestea se recoltează neîntârziat, cu expunere la soare a bulbilor, pentru maturarea definitivă a acestora, în vederea unei bune păstrări peste iarnă.
Arpagicul se recoltează când frunzele se îngălbenesc în treimea superioară. Arșița distruge planta, mana rotunjește și maturează bulbii. Arpagicul se ține în câmp, în brazde, cu bulbii în mănunchi, acoperiți de frunzele mănunchiului următor. Castraveții și dovleceii din culturile înființate cu răsad plantat la începutul lunii mai fructifică din plin și se recoltează tot la 2-3 zile, evitând călcarea și mișcarea din loc a vrejilor. Fructele de pepeni galbeni și verzi se marchează pe măsura formării, pentru a stabili cu ușurință momentul recoltăriii, care, se știe, este la 4-6 săptămâni, în funcție de soiul cultivat. În toate culturile de bostănoase se veghează la starea de sănătate a plantelor, aplicând tratamente preventive și curative contra păduchilor de frunză și a bolilor foliare (mană, făinare, pătarea unghiulară etc.) cu produsele indicate de specialiștii Laboratoarelor Fitosanitare Județene. La tomatele timpurii se ajunge cu recoltatul la etajul 2-3 și chiar al 4-lea.

Irigarea cu regularitate la 5-7 zile a culturii și prașila care urmează fiecărei udări devin o necesitate. Protecția culturilor de cele mai frecvente boli (mană, septorioză și putregaiul fructelor) se face prin tratamente repetate cu substanțe de tipul Dithane 0,2% sau Sumilex 0,05%, iar dăunătorii, cu substanțe de tipul Decis 0,05%, produse care au o perioadă de pauză scurtă. La ardei și vinete, de asemenea, în plină fructificare, se fac aceleași lucrări.

Petele negre din vârful fructelor de tomate și ardei nu sunt cauzate de agenți patogeni. Acestea reprezintă o boală fiziologică a plantelor supuse unui regim defectuos de irigare, cu alternanță accentuată a stării de uscăciune și umiditate a solului.

Fertilizarea prin serbetare cu must de grajd diluat 1/10 părți apă și gunoi de păsări, 1/25 gunoi de cornute sau chiar de porci 1/10 stimulează o fructificare abundentă.

În solarii, cultura de tomate mai durează două decade, în care plantele sunt lăsate sub cerul liber, folia fiind înlăturată încă de la sfârșitul lunii iunie.

Pentru refolosire, folia trebuie păstrată îngrijit, la loc răcoros sau la umbră. După defrișarea culturii, terenul se pregătește cât mai repede și se însămânțează castraveții cornișon.

Castraveții timpurii din solar se mențin în continuare acoperiți cu folie, care se rulează pe marginile laterale pentru asigurarea zborului albinelor, care asigură polenizarea, dar și pentru evitarea temperaturilor mai mari de 35 de grade Celsius în orele de arșiță. Serbetarea și tratamentele fitosanitare pentru ardeii și vinetele din câmp se aplică cu rigurozitate și în solarii. Aceste două culturi legumicole pot fi descoperite definitiv de folie.

Culturile pomicole

Tăierile în verde după recoltarea fructelor la cireș și vișin
Acest sistem de tăiere se aplică la pomii intrați pe rod și se bazează pe aceleași principii ca la tăierile din perioada de repaos vegetativ. Cea mai potrivită perioada pentru această lucrare este sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august. Această tăiere nu urmărește provocarea apariției de noi creșteri vegetative, ci doar substitue tăierea în uscat, obținându-se o cicatrice mai bună a rănilor și, prin aceasta, evitarea scurgerilor de gome, care apar după tăierile în uscat la cireș și vișin. Tehnica de tăiere este simplă și se face în funcție de vârsta pomilor, starea fiziologică a pomilor și obiectivele urmărite prin tăieri. Se urmărește, în general, ca prin tăieri să se limiteze creșterea coroanei încât să se poată realiza cât mai bine și economic lucrările de întreținere.

Modelarea coroanei și dimensiunea ei trebuie să mențină pomul în spațiul acordat. Coroana, după tăieri, trebuie să fie simplă, echilibrată și suficient de rezistentă pentru a menține recolta. De asemenea, trebuie regenerate, prin scurtări, șarpantele îmbătrânite, degarnisite și semischeletul arcuit, epuizat. Cu ocazia tăierilor în verde, după recoltare, se elimină ramurile rupte, rănite, uscate care rezultă după recolatare și ramurile bolnave, în special vârfurile atacate de monilioză și afide.

Pentru că în această perioadă coroana pomilor este acoperită cu frunze și orientarea celui ce face tăierea se face dificil, este bine ca prima dată să se elimine ramurile mai groase și după aceea să se efectueze tăierile mai amănunțite. Efectul tăierilor în verde efectuate după recolarea cireșelor și a vișinelor constă în slăbirea vigoriii de creștere și dezvoltare, în ansamblu, a copilor, pentru că diminuează suprafața foliară. În schimb, viața pomilor este mai echilibrată, mai bine aerisită și luminată, încât mugurii care își desăvârșesc diferențierea sunt mai numeroși și, prin aceasta, producția este mai bună în anul următor, atât cantitativ, cât și calitativ. Prin eliminarea focarelor de infecții cu boli și dăunători se poate reduce numărul de tratamente. Pomii tăiați în verde beneficiază de un regim mai bun de apă, mai ales în perioadele secetoase, iar elementele minerale sunt mai bine utilizate în procesele biologice.

Pentru ca efectul tăierilor în verde să fie la cote maxime, este bine ca după tăiere să se aplice o fertilizare la pom cu îngrășăminte chimice pe bază de azot. Lucrările în verde la pomi sunt criticate de unii pomicultori, pentru că tăierile în uscat sunt mai expeditive și mai economice. Dar nu se ține seama de faptul că strânsul ramurilor nu mai trebuie efectuat, pentru ca ele rămân pe sol și se degradează până anul următor. De asemenea, lucrarea de taieri efectuată vara utilizează mai bine timpul de lucru al muncitorilor, aceștia putându-se ocupa cu lucrări în perioada până la recoltarea prunelor și a merelor, iar efectul tăierilor de vară este superior tăierilor în uscat. Extinderea în marea producție, dar și în curți și grădini a tăierilor în verde după recoltare la cireș și vișin se impune cu atât mai mult cu cât în livezile moderne de mare densitate controlul asupra creșterii și fructificării pomilor asigură condițiile necesare în vederea obținerii unor rezultate economice favorabile.

Victor VĂTĂMANU

revista, agricultura, evenimente, vegetal, calendar, lucrari agricole, cereale, legumicultura, culturi de camp, recoltat, pomicultura