Calendarul principalelor lucrari agricole din luna iunie

Culturile de câmp
Suprafețele foarte mari rămase nearate din toamnă, forța mecanică din dotare insuficientă și vremea nu tocmai favorabilă din această primăvară le-au adus agricultorilor multe probleme care se impun a fi rezolvate. Un teren nelucrat este o pagubă sigură de două ori: în primul rând, fiindcă nu obținem nimic și în al doilea rând, ar crea mari probleme pentru viitor, deoarece se înmulțesc fără control buruienile și dăunătorii.

---

 În primele zile din iunie, timpul nu este pierdut pentru a putea semăna și a spera la obținerea de recolte bune pentru o serie de culturi, cum ar fi: porumbul (hibrizi extratimpurii), fasolea, meiul. Pentru a câștiga timp și pentru a menține în sol umiditatea existentă este necesar să înlocuim lucrarea de arat cu discuitul energic al terenului. În urma a două, trei treceri cu grapele cu discuri, în agregat cu grape cu colți, se poate realiza un strat afânat la 12-15 cm, în care se poate semăna foarte bine.

Semănâd porumbul în prima decadă a lunii iunie, acesta va beneficia de o sumă chiar de peste 1.200 de grade Celsius până la venirea brumelor, fapt care le permite cultivatorilor din zonă să semene hibrizi extratimpurii și chiar timpurii fără risc. Și în zona de dealuri, acolo unde se pot acumula 1.000-1.300 de grade Celsius, se pot semăna hibrizi de porumb extratimpurii, cu o perioadă de vegetație de până la 110 zile. Semănatul în luna iunie permite fertilizarea culturii de porumb numai cu îngrășăminte azotoase, în doze de 60-80-100 kilograme/hectar substanță activă, sau cu îngrășăminte complexe cu doze diferite, în funcție de tipul îngrășământului. Densitatea acestor culturi de porumb trebuie să fie de 60-70 mii plante la hectar, la o distanță între rânduri de 0,70 m. Până la sfârșitul lunii octombrie, se poate obține o recoltă normală de porumb boabe ajunsă la maturitate.

Meiul este o altă cultură valoroasă, care conține peste 10% proteine și peste 61% extractive neazotate, deci cu o valoare foarte apropiată de cea a porumbului, care poate fi semanat atât în zonele de câmpie, cât și în cele de deal, fără a avea cel mai mic risc de nerealizare a recoltei. Soiurile actuale de mei ajung la maturitate în circa 70-90 de zile, interval în care meiul are nevoie de numai 800-850 de grade Celsius. Cultura reusește foarte bine pe solurile mijlocii de câmpie, dar se poate cultiva cu succes și pe solurile aride, cu un pH de 5,5-5,8. Terenul pregătit numai cu grapele cu discuri se fertilizează cu îngrășăminte complexe, înainte de semănat. Este necesară tratarea semințelor înainte de semănat cu substanțe de tip Vitavax, în doză de 200 g la 100 kg sămânță. Semănatul se execută la 12,5 sau 25 de cm între rânduri, la adâncimea de 2-2,5 cm, cu o cantitate de sămânță de 15-25 kilograme la hectar, după care urmează obligatoriu lucrarea de tăvălugit, lucrare care ajută la răsărirea mai rapidă a plantelor, dacă terenul este uscat. Combaterea buruienilor se realizează prin aplicarea unor erbicide de tipul SDMA, folosindu-se 1,0-1,5 l/ha. Aplicarea erbicidului trebuie făcută înainte de începerea împăierii meiului. Recoltele care se pot obține sunt cuprinse între 1.500 și 4.000 kg de boabe la hectar.

Pentru fasolea boabe, dacă terenul este prea tasat și prezintă buruieni și resturi vegetale, trebuie executată imediat arătura la 15-18 cm, cu plugul în agregat cu grapa stelată. Imediat se pregătește patul germinativ cu combinatorul. Dacă terenul nu este tasat, pregătirea patului germinativ se poate face direct cu grapele cu discuri, în agregat cu grapele cu colți. Înainte de semănat, se fertilizează cu 40-80 kilograme de azot la hectar substanță activă sau, în lipsa acestora, se pot aplica îngrășăminte complexe. Semănatul se poate realiza în benzi a câte trei rânduri, distanțate la 45 cm și lăsând 70 cm între benzi sau la distanță de 50 cm. Adâncimea de semănat va fi de 4-5 cm pe solurile mijlocii și reavăne și de 5-6 cm pe solurile mai nisipoase și uscate. Se seamănă 40-50 de boabe germinabile la metrul pătrat în cultura neirigată și 50-55 de boabe germinabile la metrul pătrat în cultura irigată, revenind, în funcție de mărimea semintelor, o cantitate de 80-200 de kilograme la hectar. Lucrările de îngrijire la culturile prășitoare se definitivează în această lună. Cele mai importante lucrări de îngrijire sunt cele de combatere a buruienilor, care pot produce pagube și pierderi de recoltă între 30 și 90%. La culturile de porumb, floarea-soarelui, fasole etc., sunt motivate economic 3 prașile mecanice și 2-3 prașile manuale, iar la sfecla de zahăr este pe deplin justificată efectuarea a 3-4 prașile mecanice și manuale. Lucrările de prășit trebuiesc executate cu viteze mari, de 10-12 km/h, asigurând astfel, pe lângă un bun randament de lucru, și aruncarea de către cutițele cultivatorului de pământ, acoperind și înăbușind astfel buruienile dintre plante. Pentru a nu răni sau tăia rădăcinile plantelor, adâncimea de lucru nu trebuie să fie mai mare decât este necesar pentru a distruge buruienile. Lucrarea de mușuroit este motivată numai în zonele mai umede și nu se recomandă în zonele cu deficit de umiditate, unde conduce la uscarea și mai accentuată a solului. Prășitul culturilor semănate la distanță mare între rânduri (porumb, floarea-soarelui, sfeclă, cartofi etc.) urmărește, pe lângă distrugerea buruienilor, și afânarea solului, prin care se va asigura înmagazinarea apei în folosul plantelor cultivate. Prin prășit se aduc la suprafață și se expun acțiunii razelor solare ouăle, larvele și nimfele insectelor vătămătoare, contribuind prin aceasta și la combaterea dăunătorilor. Aerisirea pământului ajută viața microorganismelor aerobe din sol, în primul rând a celor nitrificatoare, care vor pune la dispoziția viitoarelor plantele mai multe zeci de kilograme de azot. Prin prășit, în caz de secetă, se închid crăpăturile care se formează în sol, mai frecvent pe solurile mai grele și mai bogate în materie organică, împiedicând pierderea apei din sol. Din cele relatate se desprinde ideea că, și în cazul folosirii erbicidelor pentru combaterea buruienilor, aplicarea a 2-3 prașile între rânduri, bune și la timpul potrivit, rămâne o lucrare utilă, care asigură sporuri de recoltă agricultorilor. În paralel cu lucrările de îngrijire, se vor observa culturile și sub aspectul apariției atacului de boli și dăunători. În cazul în care apar necazuri sub acest aspect, este indicat a se consulta specialistul pe probleme fitosanitare aparținând laboratorului județean de profil, pentru a stabili măsurile care se impun.

Recoltarea rapiței este dificilă din cauza scuturării ușoare a semințelor. Recoltarea se execută mecanizat, direct din lan, cu combina, sau în două faze. Recoltarea în două faze se face când plantele au culoarea galbenă, iar semințele au început să se brunifice și au umiditatea de 20-30%. Tăierea se face înaltă, pe miriște, de 20-25 cm. După câteva zile, când semințele își desăvârșesc maturitatea și umiditatea scade la 12-14%, rapița se treieră din mers cu combina, tăind miriștea sub brazda de rapiță. Recoltarea directă este mai dificilă, deoarece presupune aplicarea desicanților cu 5-7 zile înainte de recoltare. Semințele recoltate se supun unei precurățiri și se usucă la soare până când umiditatea ajunge la 9, maximum 10%.

Recoltarea mazării este cea mai dificilă lucrare din tehnologia de cultivare a acestei plante, deoarece coacerea este eșalonată, păstăile plesnesc și astfel boabele de mazăre se scutură, plantele sunt culcate și prinse între ele prin cârcei, boabele se sparg ușor la treierat. Recoltarea trebuie făcută când plantele s-au îngălbenit și 75% din păstăi sunt coapte (galbene, cu boabe tari). Mazărea se recoltează divizat: în primă fază se smulg sau se taie plantele manual sau cu mașina de recoltat mazăre, apoi sunt lăsate în brazdă câteva zile pentru uniformizarea coacerii, iar în faza a doua se treieră cu combina de cereale, prevăzută cu ridicător de brazdă. La combină se reduce turația la 600 rotații/minut și se mărește distanța între bătător și contrabătător, pentru ca boabele de mazăre să nu se spargă. Treieratul se desfășoară bine la umiditate cuprinsă între 18 și 20%, deoarece la umidități mai mici boabele se sparg ușor. Dacă păstăile ajung la supracoacere, atât recoltarea, cât și treieratul este necesar să se execute numai noaptea. Păstrarea în bune condiții se realizează când umiditatea boabelor de mazăre este sub 13%.

Recoltarea orzului se face la maturitate deplină, când umiditatea boabelor este de 16-17%. Orzoaica pentru bere se recoltează la umiditatea de 15%. Trecerea orzului la răscoacere se produce rapid, în câteva zile, fapt care mărește pierderile la recoltare, prin ruperea și căderea spicelor. După recoltare, boabele se usucă până la umiditatea de 14%, în vederea păstrării, condiționării și valorificării producției. În situații deosebite, recoltarea orzului pentru furaj cu combina se poate și devansa, adică poate începe la 18-20% umiditate, situație în care uscarea boabelor se va face pe solarii, prin lopătări repetate, până când umiditatea se reduce sub 14%. Pentru cultivatorii care nu au în gospodăriile lor suficient gunoi  de grajd, după recoltarea orzului, terenul se poate ara superficial, grăpa pentru mărunțire și semăna cu lupin alb, care în toamnă se va tăvălugi și încorpora în sol o dată cu arătura. O cultură de lupin folosită ca îngrășământ verde acumulează în sol până la 200 kilograme de azot, aducând importante economii de bani și asigurând un sol fertil pentru recolta anului viitor. Semănatul acestei plante se realizează în rânduri, la 12,5-25 cm, cu semănătorile pentru cereale. Cantitatea de sămânță este de 200-240 kilograme la hectar, iar adâncimea de semănat este de 3-5 cm. Încorporarea în sol se va face toamna, dupa ce s-au format păstăile. Pentru a preveni atacul dăunătorilor și al bolilor, spațiile în care urmează să fie depozitată noua recoltă trebuiesc bine pregătite. Curățirea depozitelor constă în măturarea, perierea și răzuirea tuturor părților componente ale depozitului, începând cu tavanul, grinzile, pereții și dușumelele. Pereții se văruiesc cu soluție de var, în care se adaugă și piatră vânătă (sulfat de cupru). Pardoselile se spală cu soluție de sodă (15 kilograme la 85 litri de apă). În magaziile infestate cu gărgărițe, se impune folosirea de substanțe chimice indicate de specialiștii fitosanitari. La geamurile magaziilor este necesar să se pună sită, cunoscându-se că o vrabie mănâncă, într-o singură zi, 8-12 grame de boabe. O atenție deosebită trebuie acordată combaterii rozătoarelor, un șobolan consumând 35 de kilograme de boabe într-un an și, mai ales, depreciază o cantitate și mai mare din recoltă, prin murdăria lăsată.

Culturile legumicole
Iunie - început de vară, cu zile lungi, călduroase, având efecte deosebite asupra tuturor culturilor de legume. Supravegherea și îngrijirea culturilor, recoltarea, pregătirea și înființarea de culturi succesive sunt principalele activități ale perioadei.

Culturi în câmp
Prășitul manual și mecanic după fiecare ploaie sau udare a culturilor preîntâmpină evaporația apei și distruge buruienile existente. Sapa sau săpaliga poate fi înlocuită de mașinile noi, de mare productivitate, produse de firmele străine de mașini agricole. Caldura, precipitațiile și irigațiile favorizează apariția bolilor și a dăunătorilor din culturile de legume, deci aplicarea tratamentelor cu produse fitofarmaceutice este obligatorie. Produsele folosite pentru tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor se vor stabili de către experții fitosanitari, prin elaborarea certificatului de avertizare, în care se precizează doza și momentul aplicării. Pentru toți legumicultorii, produse ca Turdacupral, Sinoratox, Decis, Fundazol, Ridomil, Actelic, Actillic, Karate sunt nelipsite din magazia de produse, deoarece aceste tratamente revin la o perioadă cuprinsă între 3-14-21 zile, în funcție de gradul de atac și modul de manifestare. Irigarea culturilor de legume se face ritmic, ținând seama de precipitații. Solul trebuie menținut reavăn. Culturile de tomate, ardei, vinete, cartofi se irigă, de preferință, prin brazde, iar cele de varză, gulii, conopidă, țelină se udă prin aspersiune. Înainte de irigare, culturile de legume se fertilizează cu îngrășăminte chimice complexe de tipul 15:15:15 sau 20:20:10, folosind 20-30 de grame în jurul plantelor de pe un metru pătrat. Recoltarea mazării trebuie grăbită pentru ca boabele să nu se amidoneze, iar terenul eliberat imediat după recoltare trebuie să se mobilizeze pentru culturi succesive de varză, conopidă, castraveți, fasole etc. Varza timpurie se urmărește în evoluție cu atenție încă de la începutul lunii, astfel ca la formarea căpățânii să nu apară perioade de secetă, urmate de exces de apă, lucru care ar duce la crăparea căpățânilor. Când căpățânile s-au îndesat și au 0,6-1 kg (în funcție de soi), se recoltează împreună cu 2-3 frunze de rozetă. Conopida începe să lege pe parcursul lunii iunie. Căpățâna în formare se protejează cu un mănunchi de 2-3 frunze legate cu rafie. Recoltarea se face când căpățâna are greutatea de 0,4-1,5 kilograme, în funcție de soi și înainte de a se răsfira. La culturile de morcov, pătrunjel, se face al doilea rărit la 3-5 cm pe rând, plantele scoase fiind excelente pentru consum proaspăt. La tomate, castraveți și fasole se instalează sistemul de susținere, pentru o bună dirijare a creșterii acestora. Tomatele timpurii din câmp se palisează, se copilesc și se cârnesc la 3-4 inflorescențe pentru a grăbi maturarea fructelor.

Culturi în solar
În cursul lunii iunie, se termină recoltatul verzei și a conopidei timpurii. Terenul se curăță de resturile vegetale, se sapă și se pregătește pentru însămânțarea în cuiburi a castraveților de toamnă. La tomate se face copilitul și se începe defolierea, iar la castraveți se ciupesc lăstarii laterali după două frunze. Înroșirea fructelor de tomate se poate grăbi prin pulverizarea fină a diferitelor substanțe existente în comerțul agricol, de tipul Ethel 120 cmp/0,5 litri apă, soluție eficientă pentru plantele existente pe o suprafață de 10 metri pătrați. Recoltarea tomatelor, și mai ales a fructelor de castraveți și ardei la intervale scurte, favorizează formarea de noi fructe și creșterea producției per plantă.

Victor VĂTĂMANU

revista, agricultura, vegetal, calendar, lucrari agricole, culturi, camp, solar, legume, cereale, porumb, mei, fasole boabe, rapita, mazare, orz, tomate