Campuri care ard

_Dr. ing. Florin Neacșu

Am scris acum câtiva ani un articol care începea cam așa: „Ne-am obișnuit să vedem tot mai des în ultimii ani câmpuri care ard!”. Nu era o metaforă, ci o tristă realitate, care are niște explicații, dar nici o scuză! Era vorba despre practica unora de a da foc câmpului pentru a scăpa de paie după recoltare și mă bucuram în sinea mea, văzând că în ultima vreme din ce în ce mai puțini fermieri aplică, spun ei „accidental”, această tehnică ilegală. Am rămas însă neplăcut surprins când anul acesta, călătorind prin mai multe zone din țară, am reîntâlnit acele câmpuri în flăcari, imagini de coșmar și parcă mă doare delăsarea și indiferența față de natură, de aerul pe care îl respirăm, de câmpurile pe care le sărăcim și de riscul imens de incendiu.

---

_Am văzut țări ca Rusia, Grecia, Turcia unde incendiile au devastat zeci de mii de hectare și au periclitat sate și orașe întregi. Acolo vrem să ajungem și noi? Mă întreb până unde poate merge această nepăsare? Legile sunt clare, dar parcă nimeni nu le respectă.

Reiau acum acest subiect, pentru că încă mai putem să îndreptam câte ceva.
Din calcule foarte puțin aprofundate privind eficiența la hectar sau din lipsa unor combine performante, cu motoare care să asigure putere suficientă pentru a lucra cu tocător de paie care mărunțește și imprăștie uniform paiele pe toată lățimea de lucru a combinei, sau chiar acolo unde există astfel de combine, aparenta economie de combustibil îi face pe unii să adopte metoda „foc”. Efectele negative ale fumului care an de an acoperă România zile sau săptămâni întregi sunt mai greu de evaluat, dar cu siguranță acestea există. Deși știm cu toții că incendierea miriștilor este interzisă de lege și are impact negativ asupra solului și efecte ecologice grave, lipsa simțului de răspundere îi face pe unii chiar să declare cu usurință: „Nu știu cum s-a întâmplat, poate un trecător a aruncat o țigară”.

Nu vreau și nu sunt în măsură să dau lecții, pentru că știm cu toții care sunt efectele acestei practici. Vreau doar să sensibilizez atât fermierii, cât și organismele însărcinate să-i sprijine și, nu în ultimul rând, Garda de Mediu și Pompierii. Pe lângă riscul de incendii și poluarea la care asistăm nepăsători (și mai vorbim de schimbări climatice!), efectul arderii paielor este negativ și pentru agricultură însăși, pentru calitatea solului. Solul eliberat de paie prin ardere devine mai sărac în substanțe organice, pe care în loc să le introducem în sol, creând stratul de mulci protector împotriva eroziunii și evaporării apei, care prin descompunere să aducă un aport la creșterea cantității de humus, le transformăm în cenuși minerale, care nu aduc nimic bun solului. De asemenea, râmele și alte vietăți din stratul superficial al solului, care creează spații pentru aerare și pătrunderea apei, sunt distruse. Apa din stratul superficial se evaporă din cauza focului, solul se crapă, pierzând apa și din adâncime, iar consumul de combustibil la arat crește considerabil. Ce economie am făcut atunci prin arderea paielor renunțând la tocarea și imprăștierea lor pe sol?

Fertilitatea solului scade sub ochii noștri. În plus, am văzut zeci, poate sute de copaci de pe marginea drumurilor sau rânduri întregi de porumb sau floarea-soarelui de la marginea lanurilor mistuite de flăcari. Pe caniculă, este doar un pas până la un incendiu de proporții. Economia de combustibil, dacă se recoltează fără tocarea paielor, este mult mai mică decât cheltuielile următoare. Este adevărat că dacă se lucrează cu tocătorul de paie consumul de motorină este puțin mai mare, însă dacă motorul combinei este bine dimensionat, productivitatea aproape ca nu se reduce. Dar chiar dacă nu ar fi așa, putem compensa printr-o mai bună organizare a lucrului și, în special, a transportului. Însă avem avantajul că se poate intra la arat imediat după recoltare, fără a lăsa timp pentru ca apa din sol să se evapore și fără a scoate mai târziu la suprafață bolovani greu de mărunțit, pentru care este nevoie de mulți litri de motorină în plus, fără să mai amintim de timpul dublu necesar efectuării arăturii și discuirii.

Pe piată există și o altă soluție pentru tocarea și împrăștierea paielor după recoltare: tocarea separată a paielor cu o mașină de tocat resturi vegetale, care însă este, de asemenea, costisitoare, necesitând o nouă trecere pe sol, 20-30 CP pe metru lățime de lucru și câțiva litri de motorină la hectar. Pentru cei puțini la număr, dar din ce în ce mai mulți, care au trecut peste convențional și au avut curajul să adopte tehnicile cu număr redus de lucrări ale solului, în special la cereale păioase, tocarea și împrăștierea paielor ușurează mult munca și reduc constrângerile pe care aceste metode le impun, în special în privința mașinilor. Pentru aceștia, constructorii serioși de combine oferă, pe lângă tocător, și ventilatoare pentru împrăștierea plevei de pe site, pentru a avea un strat uniform de material tocat pe toată suprafața terenului și a ușura lucrările ulterioare.

Cred că este momentul să ne preocupe mai mult problema paielor și, împreună cu factorii de decizie și cu organizațiile profesionale, să căutăm și să găsim împreună și alte soluții și chiar stimulente pentru a trezi interesul fermierilor să-și cumpere și să utilizeze combine cu tocător, iar dacă totuși nu pot toca și împraștia paiele, să le colecteze, pentru a fi folosite în zootehnie, în industrie sau pentru producerea de energie!

În concluzie, se conturează trei posibilități:
a) folosirea combinelor cu tocător (eventual și cu împrăștietor de pleavă)
b) folosirea mașinilor pentru tocarea resturilor vegetale (operațiune mai scumpă și mai mare consumatoare de combustibil și de timp)
c) balotarea și colectarea paielor pentru folosire ulterioară

Mai rămân de convins fermierii, printr-o informare corespunzătoare și chiar prin anumite stimulente. Am ales intenționat cuvântul „convins”, nu „constrans”. Cred în capacitatea lor de a înțelege altfel decât prin constrângere. Cu câmpuri incendiate, solurile vor fi mai lipsite de substanțe organice, noi vom fi mai săraci, riscul de incendii devastatoare va fi din ce în ce mai mare, iar aerul din România va fi din ce în ce mai greu de respirat!

revista, agricultura, vegetal, cereale, protectia mediului, incendii, tehnologii