Când va permite legislaţia UE aplicarea noilor tehnici de ameliorare?

1/10/2020

Noile tehnologii de ameliorare ar putea oferi soluţii la foarte multe dintre noile provocări climatice, iar discuţiile, cel puţin în UE, sunt mai aprinse ca niciodată. De aceea, APPR, împreună cu AgroBiotechRom, AISR şi cu spijinul Ambasadei SUA au organizat o conferinţă cu invitaţi internaţionali, cu tema „Inovaţii în ameliorarea plantelor adaptate nevoilor societăţii“. Alături de Adrian Zuckerman, ambasadorul SUA la Bucureşti, au mai vorbit dr. Petra Jorasch (Euroseeds), dr. Diane Wray- Cahen (Foreign Agricultural Service, USDA) şi Dominique Dejonckheere (COPA-COGECA).

„Inovarea necesită timp şi investiţii pentru a depăşi barierele tehnice, iar incertitudinea legislativă generată în prezent la nivelul UE riscă să împiedice noile metode de ameliorare să devină instrumente la îndemâna fermierilor noştri. Dorim alinierea politicilor şi reglementărilor UE cu cele adoptate sau în curs de implementare în restul lumii“, a fost mesajul Petrei Jorasch. Ea a prezentat în detaliu câteva rezultate ale unui studiu recent al Euroseeds (organizaţie care reprezintă interesele tuturor celor care activează pe piaţa seminţelor, nu doar de cereale)
la care au participat companii cu activitate de cercetare şi dezvoltare atât în UE, cât şi în afara ei. Referitor la procentul din cifra de afaceri alocat R&D în domeniul noilor tehnici de ameliorare, companiile considerate mici (până
în 50 mil. euro) direcţionează
circa jumătate din venituri, cele medii merg până la 80%, iar multinaţionalele chiar mai mult. Unde activează acestea? Cele mici, mai mult în interiorul UE, iar cele mari atât în UE, cât şi în afară, ceea ce confirmă faptul că IMM-urile depind mai mult de reglementările de aici, în timp ce marile companii găsesc oportunităţi de dezvoltare a produselor lor în alte zone datorită unei legislaţii mai favorabile inovaţiei. Interesul amelioratorilor se îndreaptă în primul rând către varietăţi mai rezistente la secetă,
la patogeni. Alarmant pentru realizatorii studiului a fost faptul că, după decizia Curţii Europene de Justiţie privind OMG (care include aici orice produs obţinut prin NBT
- noile tehnici de ameliorare, cum este editarea genetică), doar 40% dintre companiile respondente şi-au păstrat direcţia de cercetare, 40% au redus activitatea sau au renunţat complet la proiectele de cercetare în acest domeniu, iar
cele mari au găsit zone pe piaţa non-UE, unde au putut să îşi mute proiectele. Specialiştii implicaţi au atras atenţia că produsele obţinute din ambele tehnici (cele vechi,
de mutageneză, şi cele actuale) sunt aproape la fel, extrem de dificil de deosebit între ele, şi s-au întrebat dacă chiar este nevoie de o reglementare a acestora şi cum le poţi încadra ca OMG dacă nu se pot deosebi decât prin metode de foarte mare fineţe. În consecinţă, s-a pus şi problema identificării
cu precizie a produselor obţinute prin NBT, a fineţii metodelor de
analiză şi laboratoarelor folosite pentru a putea identifica procentul sau tipul de produs, pentru ca legislaţia OMG să aibă sens. Toate aceste neclarităţi pot perturba grav comerţul internaţional cu produse agricole din cauza legislaţiei diferite din alte state.
„În acest sens punctez faptul
ca ar trebui excluse produsele obţinute prin metodele vechi de mutageneză, numai aşa putem să oferim o siguranţă legală pentru agenţii economici din UE“, a mai spus Jorasch. Această legislaţie a fost dezbătută şi din perspectiva Pactului Verde European, ale cărui reguli sunt aproape imposibil
de urmat în condiţiile actuale.
Unde tragem linia?
Dr. Diane Wray-Cahen, consilierul american de la USDA, a reamintit faptul că, dincolo de orice, rolul reglementărilor noilor tehnologii de ameliorare este siguranţa alimentară a consumatorului şi crearea unui climat de încredere pe lanţul de producţie. „Cu toate acestea, abordările legislative
se axează pe caracteristicile şi riscurile potenţiale ale produselor acestor noi tehnologii, decât
pe metoda prin care au fost obţinute“, a punctat consilierul. În acelaşi timp legislaţia ar trebui să încurajeze şi inovaţia. Din păcate, legislaţia privind încadrarea acestor noi tehnici şi produselor rezultate vs OMG la nivel mondial este extrem de diversă, deşi tendinţa este mai degrabă de a face loc acestor produse considerate noi (deşi mutageneza în sine, ca proces, nu este deloc ceva „nou“ pentru ameliorare). Sunt state în care OMG este considerat doar organismul al cărui genom a beneficiat de gene noi, de AND străin. Prima ţară cu o astfel de reglementare a fost Argentina, urmată de alte ţări din America
de Sud, Israel, apoi Japonia etc. Canada are o legislaţie privind „produsele noi“. SUA au publicat recent un nou act normativ care nu include în OMG produse obţinute prin editare genomică. Norvegia a propus o abordare „stratificată“, în timp ce UE a decis că orice tehnică genetică intră sub incidenţa OMG. „Aşadar întrebarea este: unde tragem linie? Practic sunt două mari direcţii pe care aceste tehnologii de precizie le pot lua: reglementare în regim OMG
sau reglementare regim produs convenţional non-OMG. Sunt importante reglementarea şi
modul cum este pusă în practică pentru că ele dictează cum sunt dezvoltate produsele şi cine îşi permite să le folosească“, a explicat dr. Wray-Cahen. Dacă produsele obţinute din NBT sunt reglementate OMG atunci ne putem aştepta ca ele să fie puse la punct de marile companii multinaţionale pentru culturile mari. Dacă nu vor fi reglementate ca OMG, atunci mai multe instituţii, universităţi, inclusiv publice, vor putea dezvolta produse şi din alte sectoare (legume, flori etc.), cu implicarea mai multor
ţări, cu caractere orientate spre dorinţa consumatorilor şi mai bine adaptate nevoilor locale. De altfel, Argentina a realizat
şi un studiu în acest sens, care a evidenţiat faptul că în cadrul reglementărilor OMG 90% erau produse dezvoltate de companii multinaţionale şi doar 8% din de societăţi mai mici. În cazul
NBT, numai 9% erau din partea marilor companii, în timp ce
cel mai mare procent era de la companii mici şi societăţi locale, ceea ce înseamnă o mai mare diversitate. Pentru cererile de aprobare OMG, peste 90% erau pentru rezistenţe la pesticide şi
la insecte în doar câteva culturi considerate de valoare. În privinţa NBT, cererile prezentau o diversitate mult mai mare şi vizau inclusiv preferinţele consumatorilor şi beneficii pentru sănătate.
Preţ mai mare al seminţelor, varietăţi neadaptate local şi risc de fraudă
În această dezbatere s-a remarcat poziţia fermă pro inovaţie a reprezentantei COPA-COGECA, Dominique Dejonckheere: „Dacă UE ar reglementa toate produsele obţinute prin NBT aşa cum reglementează domeniul OMG, fermierii ar avea motive foarte serioase de îngrijorare. Impactul ar fi foarte mare asupra IMM-urilor, le-ar putea bloca dezvoltarea
din cauza costurilor, ceea ce ar duce la o concentrare a firmelor
de ameliorare şi ar afecta ralaţia fermier-ameliorator. Este vital ca instituţiile publice să aibă acces
la noile tehnologii, iar fermierii să aibă la dispoziţie o paletă largă de furnizori de seminţe. Altfel, există riscul creşterii preţului seminţelor şi scăderea productivităţii deoarece varietăţile obţinute nu vor fi mai bine adaptate în nicio regiune a Europei. Fermierii noştri s-ar afla într-un dezavantaj competitiv
faţă de alte regiuni, iar ei trebuie să concureze în continuare pentru materii prime şi furaje (UE fiind un mare importator). Dacă produsele obţinute prin mutageneză ar fi clasificate ca
OMG, ar fi nevoie de stabilirea unui sistem de trasabilitate costisitor, greoi. Sistemul ar putea fi ocolit fraudulos, din cauza lipsei unor metode analitice fiabile, exacte“. Reprezentanta COPA-COGECA a mai atras atenţia şi asupra altor probleme ce ar putea să apară
din cauza legiferării pe alte baze decât ştiinţifice: pierderea unei mari părţi a varietăţilor europene protejate de sistemul CPVR.
Cristina Cionga, director Afaceri Europene al APPR, se întreba dacă acest moment al crizei de COVID ar fi un unul propice pentru a aduce din nou în atenţia publică biotehnologiile şi contribuţia acestora la dezvoltarea de produse noi cu beneficii reale pentru oameni (vaccinuri sau varietăţi
de plante cu calităţi nutritive
mai bune). De aceea efortul în comunicare către publicul larg
al tuturor celor implicaţi trebuie
să fie mai mare şi mai bine direcţionat. Pe de altă parte, există în această reglementare europeană sintagma „termen lung“, la care Toma Dinu, decanul Facultaţii de Management din Bucureşti, a
atras atenţia, dar care nu a putut
fi definită precis şi „nici nu este înţelept să se fixeze un termen“, a spus şi Dominique Dejonckheere, din cauză că cercetarea în acest domeniu este într-o continuă dinamică. Aceste noi tehnici trebuie să-şi câştige dreptul la „siguranţa pe termen lung“. Reprezentanţii români Cristina Cionga, Alina
Creţu (APPR) şi Maria Cîrjă (în calitate de vicepreşedinte AISR) au atras atenţia ca acest Pact verde european să nu devină unul negru pentru fermieri. Nu Curtea Europeană de Justiţie ar trebui
să fie cea care decide direcţia de cercetare în acest domeniu, al NBT.

0 Comments

articole

Când va permite legislaţia UE aplicarea noilor tehnici de ameliorare?

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT