Caracteristici ale buruienilor din culturile agricole

​Buruienile, considerate principalul dușman al plantelor de cultură, pot apărea din numeroase surse. Astfel, numărul mare de semințe pe care îl produc buruienile, de la câteva milioane la miliarde de semințe la hectar, apele curgătoare și de irigație, vântul, animalele mari, păsările, insectele, mijloacele de transport sunt principalele căi de răspândire a buruienilor. De asemenea, suprafețele necultivate constituie sursa sigură de îmburuienare.

​Din cauza faptului că se răspândesc așa de ușor și că produc numeroase pagube, fermierii duc o luptă permanentă cu acești principali dușmani ai plantelor de cultură.
Principalele pagube produse de buruieni sunt: consumă cantități mari de apă și hrană din sol, sufocă culturile în primele faze de vegetație luându-le lumina, căldura și aerul; sunt plante gazdă pentru numeroase boli și dăunători, de exemplu, pirul este plantă gazdă pentru viermele sârmă și cărăbuș. Unele buruieni se înfășoară pe plantele gazdă blocându-le creșterea - tortelul pe lucernă, scad calitatea recoltelor de semințe ale plantelor gazdă - neghina în grâu etc, micșorează randamentul lucrărilor, deoarece îngreunează executarea mecanizată a diferitelor lucrări agricole și prin această crește prețul de cost. Unele buruieni produc intoxicații grave animalelor sau depreciază calitatea produselor animale - laurul și mătrăguna pot produce intoxicații mortale, sau scaieții care depreciază lâna oilor.
Datorită pagubelor pe care le produc, combaterea buruienilor constituie unul din principalele scopuri a lucrărilor agrotehnice. Stoparea buruienilor se poate face însă cu ușurință numai dacă se cunosc particularitățile lor biologice.
Buruienile se clasifică după următoarele criterii: modul de nutriție; durata vieții; particularitățile de înmulțire.
După modul de nutriție, buruienile se împart în: buruieni neparazite, semiparazite și parazite.
Buruienile parazite își iau hrana pregătită de la plantele gazdă pe care le parazitează. Asemenea buruieni sunt tortelul și lupoaia.
Buruienile semiparazite parazitează pe rădăcinile unor plante, dar atunci când nu întâlnesc plante pe care să le paraziteze, își pregătesc singure hrana ca și plantele de cultură.
Buruienile neparazite asemănătoare din punct de vedere al modului de nutriție cu plantele de cultură, își pregătesc hrana cu ajutorul rădăcinilor și a frunzelor proprii. Acestea sunt cele mai răspândite buruieni.
După durata de viață buruienile neparazite se clasifică în buruieni anuale, bianuale și perene (multianuale). După modul de înmulțire, buruienile care se înmulțesc numai prin semințe, au ciclul de viață de un an. Buruienile care se înmulțesc prin semințe și părți vegetative: muguri, rizomi etc., sunt cele mai dăunătoare deoarece trăiesc mai mulți ani, iar lupta trebuie dusă atât împotriva buruienilor, a rezervei de semințe, cât și a părților vegetative.
 
Mijloace de combatere a buruienilor
Combaterea buruienilor se face printr-un complex de măsuri, aplicate însă diferențiat în funcție de gradul de îmburuienare și de particularitățile biologice ale buruienilor.
Lupta împotriva buruienilor se duce prin mijloace preventive și directe - curative.
Mijloacele preventive - au ca scop să împiedice răspândirea semințelor de buruieni pe terenurile arabile, în lanurile cultivate și pe pajiști.
Principale mijloace preventive sunt: cultivarea semințelor achiziționate din surse certificate, curățarea apei de irigat cu ajutorul unor site în canalele de alimentare cu apă și distrugerea buruienilor de pe locurile necultivate.
Măsurile directe de combatere sunt metode curative, care au ca scop să distrugă atât buruienile cât și rezerva de semințe din sol prin mijloace agrotehnice și chimice.
Mijloacele agrotehnice constituie astăzi principala cale de luptă împotriva buruienilor în agricultură, însă combaterea buruienilor pe cale chimică se face mult mai repede, mai ușor și mai ieftin.
În combaterea chimică a buruienilor se folosesc substanțe chimice minerale și organice – erbicide care sunt de două feluri: erbicide de contact sau distructive și erbicide hormonale sau selective.
 
Tehnica aplicării erbicidelor - depinde de natura erbicidului, de cultură, de regiunea în care se aplică și de modul de aplicare.
Erbicidele de contact se împrăștie sub formă de pulbere sau de soluție pe solul îmburuienat, înainte de răsăritul plantelor cultivate.
Erbicidele hormonale selective se aplică atunci când buruienile își formează rozeta de frunze. Se pot aplica și înainte de semănat, dar în mod obișnuit se stropesc culturile cu soluție. Se folosesc doze mici de 0,1-2 kg/ha sub formă de soluție. Cantitatea de soluție depinde de concentrație dar și de utilajul folosit pentru stropit.
 
Victor Vătămanu