Care este prețul corect pentru un puiet de nuc altoit, bun de plantat într-o livadă comercială?

​„Ciorile culeg nuca matură din pom, dar nu foarte uscată, și dacă o sparge în zona de capăt și o pierde, atunci germinează cel mai bine și va da naștere unui alt nuc. Ceea ce fac ciorile, din păcate fac și unii producători. Când găsim în piață un puiet de nuc care costă să zicem 25 de lei, trebuie să fim convinși că acel pomișor are o calitate îndoielnică”, explică inginerul Octavian Groza de la BioCorylus.  

​Un nuc de bună calitate costă. În România sunt destul de puțini producători de nuci altoiți certificați. Pentru o plantație comercială este nevoie ca tot materialul să fie autentic, identic, provenit din aceleași plante mamă, astfel încât producția să fie cât mai uniformă calitativ.
Faptul că pomul provine dintr-o nucă, o sămânță obținută prin polenizare, el este rezultatul a doi sau mai mulți genitori (părinți), ceea ce înseamnă că are caractere diferite obținute prin încrucișarea părinților. Așadar, când nucii sunt înmulțiți din sămânță, niciodată nu vom avea doi pomi la fel.
Fermierii care cumpără material pentru o plantație din acești puieți vor avea o producție cu calități diferite, ceea ce va pune mari probleme la sortare, procesare și ulterior la vânzare, avertizează producătorul. 

​Obținerea unui nuc bun de plantat
Și producătorii neautorizați/necertificați știu să obțină material săditor (nealtoit) și au învățat cum să ”păcălească” beneficiarii. Este destul de greu de observat falsurile, adică pomii nealtoiți spune Octavian Groza, pentru că folosesc o tehnică relativ simplă: seamănă nucile, apoi cosesc lăstarii crescuți, iar la punctul de trecere de la rădăcină la tulpină, din primii muguri aleg un lăstar, aproape identic cu cel obținut prin altoire și este foarte greu să se observe dacă pomul este altoit sau nu. La un preț de 25 lei/buc este imposibil să provină dintr-o pepinieră autorizată, certificată, cu material autentic.
Un aspect specific nucilor - prinderea dintre altoi și portaltoi este dificilă, sunt probleme de afinitate care pot genera pierderi mari. Se încearcă folosirea diferiților portaltoi, unii chiar folosesc un intermediar între altoi și portaltoi, cu afinitate față de ambele plante, cu rezultate satisfăcătoare. Trebuie reținut că este nevoie de câmpul de plante mamă, cel de portaltoi și cel de intermediar, toate verificate fitosanitar și certificate, care înseamnă costuri.
Funcție de cum sunt obținuți, nucii prezintă două tipuri de rădăcini: cei care cresc din nucă au rădăcina pivotantă mai puternică; cei obținuți prin meristeme și cei din pepiniere au sistemul radicular mai ramificat, dezvoltat bine în volum și care poate susține pomul pe toată durata vieții lui, de până la 100 de ani.
Puieții altoiți, scoși de la forțat, intră în câmpul 1 de înmulțire, unde, dacă se poate, este recomandată irigarea. În condiții de fertilizare moderată și bună îngrijire, un puiet poate crește și până la 3 m într-un an. Dar contează foarte mult și modul de altoire.
„Un pepinierist experimentat poate obține un puiet bun de plantat în toamna aceluiași an. Deși nu există un standard al înălțimii sau diametrului, se vând pomi de cca. 30 cm, iar producătorii spun că se prind și dezvoltă mai ușor.
Într-o oarecare măsură este corect, dar va intra mai târziu pe rod cu cel puțin un an față de cel plantat cu o înălțime a trunchiului considerată normală, adică 120 cm – care asigură trecerea cu utilajele pe sub coroană pentru lucrări la sol și tratamente fitosanitare. Trunchiul este important, pentru că nucii trebuie să reziste la scuturare atunci când se recoltează fructele. Un puiet de nuc pe care te bazezi să formezi o livadă, poate ajunge la un preț cuprins între 15 și 20 de euro/buc.
Un astfel de puiet, tăiat și îngrijit corect, poate începe să producă nuci chiar din anul 3 de la plantare”, explică specialistul de la BioCorylus.
Puieții pot fi vânduți cu balot sau cu rădăcina liberă. Dacă trebuie ținut o perioadă mai lungă sau transportat pe distanțe mari, este bine ca rădăcina să fie protejată, doar că la ambalare ea suferă puțin din cauza presiunii la împachetat. Unii producători care cumpără cantități mai mari, preferă pomii cu rădăcina nudă, la care ramificațiile rămân integre.
Cele două boli principale care afectează producția și durata de viață a unei plantații sunt antracnoza și bacterioza, dar sunt și patogeni mai noi, greu de controlat. Dintre dăunători, pe lângă afide sau acarieni, sfredelitorul ramurilor (Zeuzera) devine o problemă din ce în ce mai frecventă în plantațiile tinere (deși nu este specific nucului), la fel și Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor) care nu este stânjenită de prezența cunoscutelor substanțe din frunze – juglonele.
Așadar, un puiet bun de plantat trebuie să aibă eticheta albastră, cu anumite însemne de siguranță (care din păcate nu sunt foarte greu de falsificat). Însă pepinieristul trebuie să fie înscris în evidența ITCSMS ca producător și comerciant de material de săditor. Deci un pom pentru o plantație trebuie să aibă certificat fitosanitar și certificat de calitate, plus eticheta albastră. Dacă este cumpărat pe fonduri europene, este decontat cu cost standard de 19,17 euro/buc.
Trebuie avut grijă și la selecția și adaptarea soiului la temperaturile specifice zonei, pentru că de exemplu, Chandler (soi american foarte apreciat pentru calitățile nucilor și miezului) nu ar trebui plantat în zone cu temperaturi active sub 4.000 de grade cumulate anual, atrage atenția Octavian Groza.
 
Ca producători de material săditor în Europa, Franța este unul dintre cei mai mari. Dar SUA, unde suprafețele sunt mai mari, au luat un avans semnificativ, iar soiul lor Chandler este unul dintre cele mai apreciate datorită cojii subțiri și miezului galben gustos care rămâne întreg la spargerea nucii.
Republica Moldova, mult mai aproape și mai asemănătoare ca și climat, este o sursă bună de material săditor, unii producători fiind prezenți și în România, singuri sau asociați cu producători de la noi. Turcia, un alt mare producător de nuci și material săditor, este o sursă mai riscantă, deoarece materialul poate fi impurificat, iar prețul foarte scăzut reprezintă un semnal de alarmă asupra modului în care sunt obținuți puieții. Grecii produc și ei, chiar prin meristeme, (înmulțire in vitro), și au putut coborî puțin prețul, însă nu cu mai mult de 1-2 euro/bucată.
„Trebuie să fim foarte atenți când cumpărăm material săditor, deoarece avem un exemplul unui fermier care a hotărât să defrișeze o plantație de aproape 60 de hectare realizată cu material necorespunzător, imediat după ce a intrat pe rod. Aceasta reprezintă o pierdere enormă”, a mai punctat încă o dată Octavian Groza de la BioCorylus.
 
Roxana Drăghici