Care sunt cele mai bune premergatoare pentru cultura de grau de toamna?

Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care se recoltează timpuriu, deoarece solul se poate ara la adâncimea corespunzătoare, fără a scoate bulgări, încă din sezonul umed. Pe parcursul verii, solul acumulează apă, nitraţi etc., iar terenul se menţine curat de buruieni, până la semănat, prin diferite lucrări.

---

Pe măsură ce plantele eliberează terenul mai târziu (în vară şi în toamnă), condiţiile de pregătire a solului devin mai puţin favorabile; solul are mai puţină apă, arătura este mai bolovănoasă, nitrificarea este mai redusă. Indiferent de timpul când se recoltează, plantele premergătoare grâului de toamnă trebuie să lase terenul afânat, curat de buruieni, fără boli şi dăunători şi în bună stare de fertilitate. În grupa plantelor premergătoare ce se recoltează timpuriu reţin atenţia: leguminoasele (mazărea, fasolea, borceagul de toamnă şi de primăvară, trifoiul roşu), rapiţa, inul de ulei, inul de fuior, porumbul masă verde şi siloz. La acestea se mai adaugă şi alte plante care se recoltează timpuriu, cu toate că ele se cultivă pe suprafeţe mai mici. Dintre leguminoasele pentru boabe cu recoltare timpurie, mazărea şi fasolea ocupă locul cel mai important, iar dintre leguminoasele furajere, borceagul şi trifoiul roşu. De ce mazărea? După mazăre, solul rămâne bogat în azot, curat de buruieni şi, în general, cu suficientă umiditate; mazărea eliberează terenul foarte timpuriu, în lunile iunie şi iulie. Cand grâul este cultivat după mazăre, azotul nitric, azotul amoniacal şi fosforul solubil se găsesc în sol pe tot timpul vegetaţiei în cantităţi mai mari decât atunci când grâul este cultivat după porumb, de exemplu (mai mult cu 49% azot nitric şi cu 50% azot amoniacal), sau după grâu. În unii ani secetoşi, umiditatea solului în cultura grâului cultivat după mazăre a fost mai mare cu până la 31%; de asemenea, în anii secetoşi, producţia de grâu cultivat după mazăre este mai mare decât producţia obţinută după alte premergătoare. Fasolea, ca plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, este apropiată ca importanţă şi ca rezultate de producţia obţinută de mazăre. Considerentele pentru care fasolea este o plantă excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă sunt, în general, cele menţionate la cultura de mazăre. Borceagul de toamnă are aceeaşi valoare ca mazărea şi fasolea, plante agricole prezentate anterior. El se recoltează foarte timpuriu, lasă solul afânat şi curat de buruinei, reavăn şi bogat în azot. După borceagurile de toamnă, solul se pregăteşte în condiţii optime pentru culturile ce urmează a fi semănate. Şi borceagul de primăvară lasă condiţii foarte bune pentru grâul de toamnă, cu toate că, în cazul când se recoltează pentru fân, recoltarea se face mult mai târziu. După recoltarea borceagului de primăvară, solul este suficient de umed pentru a putea fi pregătit corespunzător. Trifoiul roşu, cosit pentru nutreţ, este o excelentă plantă premergătoare pentru grâul de toamnă. După trifoi, solul rămâne bogat în azot şi substanţă organică, structurat şi umed. Se impune extinderea pe solurile grele, acide, a sistemului de agricultură cu trifoi, cultura grâului fiind deosebit de recunoscătoare faţă de această plantă amelioratoare. Rapiţa de toamnă, inul pentru ulei, inul pentru fuior, cânepa pentru fuior, cartoful cultivat pentru consumul timpuriu şi sfecla de sămânţă sunt plante care, în rotaţia culturilor, trebuie să ocupe solele care urmează să se cultive cu grâu de toamnă. Aceste plante se recoltează la începutul şi mijlocul verii, rămânâd la dispoziţie timp suficient pentru pregătirea pământului în cele mai bune condiţii. După aceste plante, grâul de toamnă asigură practic, aceleaşi producţii pe care le asigură, după cultivarea sa, având ca premergătoare mazărea. Între plantele premergătoare grâului de toamnă cu recoltare timpurie se înscrie şi orzul de toamnă. El este considerat ca bună plantă premergătoare numai atunci când solul nu este infectat de boli şi dăunători comuni („îngenuncherea tulpinilor”, gândacul ghebos ş.a.). Ţinând seama de suprafaţa mare ce se seamăna cu grâu de toamnă şi de cerinţele acestei plante faţă de pregătirea solului, trebuie luate în considerare ca plante bune premergătoare şi porumbul cultivat pentru siloz şi eventual (în condiţii de irigare) soia pentru boabe. Porumbul pentru însilozare primeşte cantităţi corespunzătoare de îngrăşăminte organice, lasă terenul curat de buruieni şi se recoltează cu mult timp înaintea porumbului pentru boabe. Totuşi, terenul rămâne mai sărac în apă şi condiţiile de pregătire a solului sunt inferioare decât după alte plante care se recoltează mai timpuriu. Ţinand seama că o mare parte din suprafaţa semănată cu grâu se repartizează, în general, după plante cu recoltare târzie, porumbul pentru însilozare prezintă o importanţă deosebită ca premergătoare pentru grâul de toamnă. Soia, ca plantă leguminoasă, aduce importante îmbunătăţiri fertilităţii solului. Ea nu trece totuşi în rândul unor premergătoare foarte bune pentru grâul de toamnă, deoarece soia se recoltează destul de târziu şi, dacă se ia în considerare şi eliberarea terenului de resturile vegetale, se constată că timpul până la semănatul grâului în epoca optimă este insuficient pentru pregătirea solului în cele mai bune condiţii. Cu toate aceste neajunsuri, soia poate îndeplini cerinţele unei premergătoare corespunzătoare pentru grâul de toamnă dacă se cultivă soiuri de grâu cu o perioadă de vegetaţie mai scurtă şi dacă se seamănă mai timpuriu. Suprafeţele semănate cu aceste plante prezentate anterior ocupă circa 40% din suprafaţa semănată cu grâu de toamnă. În general, numai 17-20% din suprafaţa semănată cu grâu de toamnă poate să urmeze după cele mai bune plante premergătoare.
Restul se însămânţează fie după porumb sau după alte plante cu recoltare târzie (sfeclă de zahăr, floareasoarelui etc.), fie după el însuşi. Porumbul pentru boabe este, în general, o premergătoare mediocră pentru grâul de toamnă. În momentul recoltării porumbului, în cea mai mare parte dintre ani, solul este sărac în apă, din care cauză, după porumb, solul se pregăteşte mai greu. Rareori după porumb solul se poate pregăti în condiţii optime pentru grâul de toamnă, şi anume numai când în luna septembrie sau la începutul lunii octombrie cad suficiente cantităţi de precipitaţii. După cultura de porumb, există deseori pericolul întârzierii semănatului grâului de toamnă. Cu toate aceste neajunsuri, cultivarea grâului de toamnă după porumb (pe suprafeţe întinse) este obligatorie, deoarece ambele plante ocupă împreună circa 60% din suprafaţa arabilă a ţării, iar în zonele cerealiere adeseori chiar mai mult. Cercetările întreprinse în România în ultimii ani au pus în evidenţă faptul că porumbul devine o plantă premegătoare bună pentru grâul de toamnă, dacă se realizează: cultivarea unor hibrizi timpurii şi semitimpurii; aplicarea la porumb a unor cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi minerale; însămânţarea porumbului în arătura adâncă de toamnă; executarea în cultura porumbului a unor lucrări de îngrijire corespunzătoare; eliberarea terenului cultivat cu porumb în cel mai scurt timp; pregătirea solului pentru grâul de toamnă imediat după recoltarea porumbului; folosirea obligatorie la grâul cultivat după porumb a îngrăşămintelor minerale. Prin aceste măsuri, producţia de grâu cultivat după porumb se ridică, în anii favorabili, la nivelul producţiei ce se obţine după cele mai bune plante premergătoare. Sfecla de zahăr este o bună premergătoare pentru grâul de toamnă dacă recoltatul ei se face mai timpuriu. Pe măsură ce data recoltării se apropie de epoca de semănat a grâului de toamnă, valoarea sfeclei de zahăr ca premergătoare pentru grâu se reduce. Totuşi, trebuie reţinut că, după sfecla de zahăr solul rămâne afânat şi fertil, elemente ce asigura condiţii favorabile culturii de grâu de toamnă. Floarea-soarelui este o premergătoare corespunzătoare pentru grâul de toamnă, în general mai bună decât porumbul. Întrucât dupa floarea-soarelui se însămânţează suprafeţe mari de grâu de toamnă, trebuie luate măsurile pentru eliberarea cât mai timpurie a terenului şi pregătirea solului în cele mai bune condiţii. Recoltarea florii-soarelui de pe suprafetele ce urmează a fi semănate cu grâu trebuie realizată până la jumătatea lunii septembrie. Grâul semănat după floarea-soarelui trebuie atent îngrăşat cu îngrăşăminte minerale. Sunt neindicate în cultura de grâu ca premergătoare sorgul, iarba de Sudan, dughia şi meiul. După aceste plante, în special după sorg şi iarba de Sudan, solul rămâne sărac în apă, motiv pentru care nu se poate lucra bine, iar grâul răsare şi vegetează în condiţii necorespunzătoare. În plus, după recoltarea sorgului, se dezvoltă în sol anumite microorganisme, care concurează grâul în folosirea azotului şi a altor elemente nutritive.