Care sunt riscurile din agricultura? Ce investitii doriti sa faceti sau ati realizat in ferma dvs. ?

Dialog cu fermierii FEBRUARIE 2013

---

Nicolae Rotaru, SC Bacrimil Agro SRL, localitatea Victoria, judeţul Brăila

„În opinia mea, cel mai mare risc din agricultură este legat de comercializare. Cu câţiva ani în urmă, prin 2005, când am început această afacere, vânzarea producţiei agricole era destul de dificilă, o făceam prin intermediari, iar preţurile de valorificare erau mici. Acum încercăm să rezolvăm această problemă, încheind contracte de valorificare. În lipsa spaţiilor de depozitare, întotdeauna am vândut recoltele direct din lan. În ideea de a obţine un preţ mai bun, poţi să duci producţia la un depozit, dar nici această alegere nu este lipsită de riscuri. Cunosc colegi agricultori care au depozitat producţia de porumb, iar acum au obţinut un preţ de 0,95 lei/kg, mai mic decât cel de la recoltare. În toamnă, am valorificat porumbul la 1,10 lei/kg, iar producţia obţinută, în condiţiile secetei de anul trecut şi fără irigaţii, a fost de 5.400 kg/ha. Hibridul pe care l-am cultivat se numeşte Bonito şi provine de la firma Saaten-Union. Nu am avut niciodată cultură de rapiţă în asolament, însă în toamna trecută intenţionam s-o înfiinţez, dar din cauza condiţilor climatice nefavorabile nu am mai putut ara, iar riscul era destul de mare. Cunosc în zona noastră agricultori care au întors suprafeţe mari de rapiţă. Poate o să încerc în acest an să înfiinţez cultura de rapiţa de primăvară, măcar pe o suprafaţă de 20 de hectare. În parcul tehnic avem două tractoare de 65 şi 68 CP şi gama de utilaje necesară, dar nu avem o combină. În zona noastră nu există prestatori de servicii, iar terenul pe care îl cultiv este poziţionat la hotar cu judeţul Ialomiţa şi de acolo aduc combina. Din această cauză, mai întârzii cu recoltatul, pentru că utilajele se duc prima oară acolo unde există suprafeţe mai mari şi mai compacte. Suprafaţa lucrată, proprietate personală, este de 116 hectare şi încerc s-o comasez în sole mai compacte, însă este destul de dificil. Din cauza că nu este comasată, toate lucrările agricole pe care le fac, cum ar fi pregătirea terenului, erbicidarea etc. sunt mai costisitoare. Cultivăm grâu, porumb şi floarea-soarelui. Acum am 40 ha de grâu, cultura s-a dezvoltat bine, iar în primăvară intenţionez să înfiinţez cultura de porumb pe o suprafaţă mai mare. Mă gândesc ca anul următor să introduc în asolament mazărea furajeră, pentru că, tot semănând floarea-soarelui, solul a mai sărăcit în nutrienţi. Am început afacerea în agricultură în 2005, iar de anul trecut conducerea a fost preluată de fiica mea.”

---

Ion Nedelcu, administrator SC Lorion, localitatea Frăţeşti, judeţul Giurgiu

„Una dintre marile probleme ale acestui sector este lipsa sprijinului din partea autorităţilor. Legea 150 privind creditele agricole şi Legea 381 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi sunt abrogate. Nu putem, de pildă, asigura riscul de îngheţ de toamnă sau alţi factori climatici nefavorabili pentru că nu ne despăgubeşte nimeni, iar noi suferim pierderi mari. Factorii de decizie trebuie să înţeleagă că fără finanţare în agricultură nu se poate şi de aceea trebuie înlesnit accesul la finanţare, pentru că noi fără linie de credit nu ne putem descurca. Anul agricol 2012 a fost dificil, ne-am confruntat cu seceta încă de la înfiinţarea culturilor de toamnă. Rapiţa, înfiinţată pe o suprafaţă de 160 ha, a trebuit s-o întoarcem. Ploile căzute în primăvară au mai salvat producţiile, la grâu şi orz am obţinut 3 t/ha, la porumb 4 t/ha şi 2 t/ha la floarea-soarelui. Preţurile mari obţinute la valorificare ne-au ajutat şi am reuşit să fim pe linia de plutire. În privinţa realizării sistemelor de irigaţii, nu sunt speranţe nici în următorii 10 ani. Dispun de magazii de stocare cu o capacitate de 1.000 de tone, însă am depus un proiect pe Măsura 123, în luna august, pentru construcţia a 4 celule verticale a câte 750 de tone fiecare. În 2006, am depus un proiect SAPARD care ne-a ajutat foarte mult şi pe care l-am finalizat în 2011. Am achiziţionat o combină şi acest lucru ne-a ridicat foarte mult. În felul acesta nu mai depind de terţi. În 2008, am depus un proiect care includea achiziţia unui tractor şi a altor utilaje, care a fost declarat eligibil, dar, din păcate, fără finanţare. Pentru că ne trebuia acest tractor, am apelat la varianta cu leasing. Cea mai recentă investiţie a fost realizată în 2011, când am cumpărat o combină New Holland. Din cele 800 de hectare pe care le cultiv, am însămânţat grâu - 310 ha, rapiţă - 130 ha, orz şi orzoaică - 130 ha, în primăvară voi însămânţa porumb pe 100 ha, iar pe restul suprafeţei floarea-soarelui.”

---

Victor Căprăroiu, preşedinte Societatea Agricolă Diana, localitatea Scânteia, judeţul Ialomiţa

„Dacă ar fi să enumăr două riscuri, în ordinea importanţei, cu care ne confruntăm în activitatea agricolă, acestea sunt seceta şi valorificarea superioară a producţiei agricole. Anul trecut, producţia de sămânţă a fost mică, iar cheltuielile au fost mari, ţinând cont că am irigat de 3 ori cu o normă de 30-50 litri/mp, iar circa 70 ha de porumb le-am irigat la treapta a 4-a de pompare. Nu ne-am plâns de seceta telurică din sol, ci mai mult de cea atmosferică, ce ne-a împiedicat să realizăm un procent de fecundare de 100%. Faptul că sunt şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Seminţe Ialomiţa m-a facut să nu renunţ la producerea de sămânţă, astfel încât şi în acest an vom cultiva 170 ha. Acum s-au negociat contractele de multiplicare pentru anul în curs şi sperăm să ne acoperim cheltuielile de anul trecut plus un profit. Produc sămânţă de foarte mulţi ani. La început am produs de porumb, grâu, floarea-soarelui şi soia. Acum produc sămânţă de porumb, grâu şi orzoică. Lucrez cu firmele KWS, Pioneer, Monsanto şi Saaten-Union. Toată suprafaţa pe care o exploatăm este irigabilă. După 1990, am refăcut sistemele de irigaţii, am investit în infrastructură în subteran, canale, staţii de pompare, ploturi şi sisteme de irigat: 4 instalaţii Valmont, 14 tamburi, 47 aripi de ploaie. Depindem însă mult de cei din amonte, pentru că apa vine de la Dunăre, iar noi suntem la a 3-a şi a 4-a treaptă de pompare, unde costurile sunt mai mari. Am făcut şi investiţii cu fonduri europene, una pe SAPARD, iar cealaltă pe FEADR, iar în ianuarie am depus un proiect pe Măsura 121, toate pentru achiziţia de maşini şi utilaje agricole. Spaţiile de stocare, cu o capacitate de 3.600 de tone, sunt realizate din fonduri proprii. Având lecţia din 2012, am hotărât să cultiv hibrizi timpurii şi semitimpurii la porumb şi floarea-soarelui şi să diminuez din densitate, pentru că în anii anteriori foloseam o densitate de 70 mii de plante/ha. Anul trecut doar preţurile mari la valorificare au făcut ca societatea să nu încheie anul agricol cu un bilanţ negativ. Lucrăm o suprafaţă de 1.750 de hectare, iar în toamnă am semănat 534 ha cu grâu, 214 ha cu rapiţă şi 30 ha cu orz pentru sămânţă de la Saaten-Union. La ora actuală, culturile arată excelent, am irigat 80 de hectare de rapiţă atât înainte, cât şi după semănat.”

---

Moise Nicolae, localitatea Traia, judeţul Ialomiţa

„Un prim pas pe care îl facem pentru a proteja culturile agricole împotriva unor factori climatici nefavorabili este să încheiem poliţe de asigurare, lucru pe care îl facem în fiecare an. Regretul nostru este acela că pierderile înregistrate din cauza secetei nu sunt asigurate. Lipsa apei din sol ne-a creat probleme la înfiinţarea culturilor de toamnă. Am avut terenul pregătit pentru a cultiva rapiţă, dar nu au căzut precipitaţii şi a trebuit să renunţ, pentru că riscul era prea mare. În ultimii 2 ani, condiţiile pentru cultura de rapiţă au fost neprielnice şi, drept urmare, în toamnă am înfiinţat doar cultura de grâu. În acest an, aceasta ocupă o suprafaţă de 75 de hectare. Seceta şi-a pus amprenta şi asupra producţiilor, care în 2012 au fost sub aşteptări. În activitatea de producţie ne confuntăm cu o serie de riscuri. Anul trecut, de exemplu, am avut probleme din cauza atacului unui dăunător la cultura de floarea-soarelui. Pentru că nu am intervenit la timp cu tratamentul, am fost nevoit să întorc o solă de 7 hectare. La valorificarea producţiilor agricole, sunt nevoit să accept preţul din momentul recoltării, vând recolta direct din câmp pentru că nu am spaţii de depozitare. Cu privire la dotarea tehnică, în fermă mi-ar trebui o semănătoare de păioase performantă, cu discuri, care îmi va permite să obţin o adâncime de semănat uniformă şi o economie de sămânţă, combustibil şi timp. Acum folosesc o semănătoare SUP şi operaţia de semănat se realizează destul de dificil. Nu am implementat proiecte finanţate din bani europeni, dar intenţionez să depun un astfel de proiect pentru a achiziţiona o semănătoare şi un tractor de 120 CP. Suprafaţa exploatată are 300 de hectare.”

Ana MUSTĂŢEA

---