Cartoful este cultură de interes naţional, dar riscăm să o pierdem

„Strategia de dezvoltare a sectorului de cartofi în perioada 2021-2027“ a fost discutată la întâlnirea care a avut loc pe 21 iulie, la Drăguş, în ferma lui Cleonic Sucaciu, preşedintele Grupului de Producători Ţara Făgăraşului. 

Organizat de Clubul Fermierilor Români împreună cu Federaţia Naţională Cartoful, evenimentul a avut o agendă încărcată. S-au făcut propuneri şi s-au oferit soluţii concrete de către fermieri la problemele legate de piaţă, protejarea cartofului românesc, depozitare, accesul la apa pentru irigaţii într-o zonă în care până acum câţiva ani nu punea astfel de probleme etc. Producătorilor de cartofi li s-au alăturat la această sesiune de lucru ministrul Adrian Oros, autorităţi locale şi reprezentanţi ai AFIR, ANIF.

„Mulţumim MADR că în sfârşit recunoaşte datele APIA ca fiind cele reale“, a spus în deschidere Romulus Oprea, preşedintele FNCR, deoarece acestea trebuie să fie punctul de plecare pentru a elabora o strategie corectă, nu cele ale INS (vezi „O altfel de Zi Verde a Cartofului“, nr. din 1.08.2020). Multe dintre problemele acestui sector sunt cunoscute, iar colaborarea Federaţiei cu Clubul Fermierilor va contribui la o mai bună vizibilitate, promovare a intereselor producătorilor fiscalizaţi, implicarea autorităţilor române, precum şi a celor de la Bruxelles. „Prin parteneriat cu CFRO se vor face propuneri bine fundamentate, studii de caz şi analize de impact privind probleme specifice sectorului, în scopul promovării şi susţinerii unor programe sau măsuri de finanţare prin fonduri naţionale sau europene, pentru a găsi noi modele de afaceri. Propunerile au sprijin, au perspectivă, credem în ele“, a spus Florin Ciolacu, directorul executiv al Clubului.

De aceea, printre priorităţile din perioada imediat următoare se numără: comasarea şi consolidarea terenurilor agricole, elaborarea şi implementarea Strategiei naţionale de gestiune integrată a apei şi a solului în agricultură, elaborarea de ecoscheme care ar putea avea un caracter regional pentru un efect ţintit, promovarea Programului Naţional Strategic pentru dezvoltarea sectorului specific cartofului.

Alte puncte nevralgice evidenţiate de fermieri sunt legate de accesul la proiectele europene şi imposibilitatea de a concura cu producători din alte sectoare vegetale din cauza coeficienţilor standard, cartoful fiind o cultură cu investiţii (şi riscuri) mari an de an. Fermierii sunt deranjaţi şi de felul în care cartoful românesc este tratat în hipermarketuri, unde toate promoţiile se fac doar cu marfă autohtonă, precum şi de faptul că produsul lor nu este protejat, pe piaţă existând marfă importată, dar care este etichetată ca fiind de la producători români.

Cum văd producătorii de cartofi soluţionarea unor probleme

Irigaţiile. Cleonic Sucaciu conduce un grup de 70 de producători, care acoperă circa 300 ha de cartofi. El a prezentat o propunere de proiect la nivel local, prin realizarea unor amenajări hidroameliorative folosind tehnologii care să permită acumularea unor cantităţi însemnate de apă prin topirea zăpezilor de pe versanţi sau alte surse de apă, acumularea acestora în spaţii special amenajate şi distribuirea ei în mod controlabil şi eficient către culturi. „Dacă nu ne adaptăm modificărilor climatice, lucrurile pot degenera“, a atras atenţia producătorul.

Cererea pentru cartoful procesat. Deţinător al unei staţii de sortare în care se ambalează cartof pentru diferite destinaţii culinare (piure, salată, prăjit etc.), preşedintele Grupului Ţara Făgăraşului a explicat cum a anticipat creşterea pieţei organizate. „Am mai constat că România are un deficit mare în direcţia în care se dezvoltă cerinţa consumatorului: adică să cumpere un cartof care a trecut printr-o sortare, procesare“. El a dat ca exemplu Germania, care are 65% din suprafaţă destinată cartofului pentru procesare/industrializare, sau Belgia, cu 75% din suprafaţă. În plus, cifrele arată că anul trecut au fost importate 90.000 de tone de cartof procesat! La noi, suprafaţa de cartof cu această destinaţie este de 10% (circa 3.520 ha), procesată aproape exclusiv sub formă de chips în cele două mari fabrici.

Un alt argument în favoarea culturii pentru procesare este faptul că acest produs poate fi vândut la bursă, în timp ce cartoful fresh nu. „Şi aici sunt variaţii mari de preţ şi s-a văzut asta anul trecut, în condiţii de supraproducţie în Europa. De aceea acest cartof şi-a găsit căi de a ajunge pe aceste pieţe vulnerabile ca România, Bulgaria, Moldova“, a mai punctat Cleonic Sucaciu. „Noi propunem ca în strategia naţională să se includă extinderea suprafeţei de cartof pentru industrie, la care este important să creşti şi investiţiile în unităţile de procesare. Asta va determina şi creşterea suprafeţelor pentru cartoful de sămânţă. Să înţelegem că putem vinde produsul dacă ni-l cere cineva şi dă bani pe el. Trebuie să avem o predictibilitate a afacerii: să ştii cât să produci, pentru cine şi pentru ce preţ. 

​Deci să creştem ceea ce cere piaţa“, a conchis preşedintele Grupului Ţara Făgăraşului.

Investiţiile în spaţiile de depozitare. O altă propunere prezentată de Laszlo Becsek se referă la subvenţionarea unor investiţii care să vizeze construcţia de depozite individuale de cartofi (cu capacitatea de 500/1.000/1.500 de tone). Scopul este îndreptarea balanţei comerciale, deoarece există un deficit anual de aproximativ 65 de milioane de euro la acest produs. Propunerea vizează ca această investiţie să fie realizată cu 20% aport propriu al fermierului, iar diferenţa să fie finanţată de Administraţia Fondului pentru Mediu în zona de anvelopare a depozitelor şi prin Ministerul Agriculturii, exemplu de practică realizată deja în ţările occidentale. În 7 ani, se propune o investiţie anuală de aproximativ 62 de milioane de euro, astfel încât, la final, România să acopere din producţia proprie necesarul de consum intern.

„Nu lupta împotriva importului va rezolva problema, ci stimularea producţiei interne şi a capacităţii de depozitare“, a subliniat Becsek.

„Cartoful de Covasna“ - produs cu Indicaţie Geografică Protejată. Romulus Oprea, preşedintele FNCR, este şi liderul Asociaţiei producătorilor privaţi din Covasna. Deoarece cartoful produs în această regiune este cunoscut şi căutat nu doar pe piaţa internă, de multe ori brandul acesta este folosit în mod abuziv la cartofi de alte provenienţe (din import în general), situaţie întâlnită şi la alte produse din surse interne.

De aceea Asociaţia pe care o conduce a decis să certifice „Cartoful de Covasna“ ca prim demers de promovare şi protejare a cartofului românesc. „Există avantaje financiare deloc de neglijat, dar acesta nu este un scop în sine“, a spus fermierul. „Vrem să ne valorificăm producţia la un preţ corect şi să avem protecţie. Este un vis, dar unul realizabil“, a spus el, recomandând colegilor săi să pornească şi ei astfel de demersuri.

Între 1 ianuarie şi 1 iulie 2022 preşedinţia Clubului fermierior va fi asigurată de Laszlo Becsek, în rotaţia de 6 luni.

Roxana DRĂGHICI