„Cât de ecologică este hârtia?”, o întrebare care apare din ce în ce mai des

​Un element important în formarea prețului final este costul ambalajului, iar dezbaterile privind avantajele sau dezavantajele folosirii hârtiei vs plastic sunt din ce în ce mai frecvente printre agricultori, ambalatori, precum și la producătorii de ambalaje. Costurile cu energia și modificarea liniilor de producție sau de sortare/ambalare, găsirea de noi soluții înlocuitoare, precum și evaluarea ciclului de viață al respectivului tip de material (LCA Life Cycle Assessment) ridică multe semne de întrebare asupra avantajelor pe care se presupune că le-ar avea utilizarea hârtiei în locul plasticului.

​Ambele resurse au aspecte pozitive și negative, dar lipsesc multe date științifice
La o privire de ansamblu, pe întregul ciclu, nu este foarte clar dacă hârtia, ca ambalaj, este mai „ecologică” decât plasticul. Iar acest aspect de mediu ar trebui să fie punctul forte pentru această opțiune, spun marii producători de materiale de împachetat și etichetat. Anul trecut într-un articol publicat de freshplaza.com, apărea întrebarea „Cine decide?”. Sectoarele de vânzare cu amănuntul iau în considerare opinia consumatorilor. Dar ce au de spus partenerii de pe tot lanțul, despre motivul pentru care aleg sau nu hârtia și care sunt experiențele lor?
Italienii de la Siropack de exemplu (operează în sectorul mașinilor automate pentru ambalarea produselor alimentare și farmaceutice, care produc atât hârtie, cât și plastic), se întreabă despre ce fel de „sustenabilitate” este vorba. „Când vorbim despre ambalaj, nu ne putem baza doar pe sloganuri la modă precum „Hârtia este bună în timp ce plasticul poluează. Din păcate, sau din fericire, spun ei, lipsesc datele științifice care confirmă această teză”, afirmă reprezentantul acestei companii în articolul „Cei care implementează politici de ambalare bazate pe tendințe sunt adevărații teroriști climatici”, publicat luna trecută. Apoi argumentează: "Ambele resurse au aspecte pozitive și negative. Hârtia provine din surse regenerabile și este foarte reciclabilă. Cu toate acestea, producția ei duce la consumuri și emisii mari. Producția de plastic este mai puțin impactantă când vine vorba de consum și emisii, dar un management prost la finalul „vieții” sale constituie o problemă care necesită o soluție rapidă pentru a proteja ecosistemul. Acum, dacă citim datele rezultate din studiile CE, putem înțelege risipa extinsă de alimente asociată cu soluțiile de ambalare greșite: risipa alimentelor costă de fapt Europa 170 de tone de CO2 și 143 de miliarde de euro pe an (sursa: Parlamentul European, 2018).
 
„Bio-plasticul” nu este recunoscut pe scară largă
Mai aproape de noi, polonezii de la Silbo Packaging, își pun aceleași întrebări: „Încotro se îndreaptă piața ambalajelor alimentare? A scăpa de toate ambalajele din plastic este într-adevăr calea de urmat? Este hârtia remediul potrivit? De pildă Marta Paprocka, PR și Marketing manager pentru compania poloneză spune: „Am învățat despre amenințarea poluării cu plastic. Știm deja că au fost găsite urme de microplastice în sol, în aer și chiar în sângele uman. Știm, de asemenea, că nu este cum afectează sănătatea umană. În acestea circumstanțe, legiuitorii obligă producătorii de ambalaje să reducă măsurabil producția de ambalaje din plastic”. Căutarea alternativelor de materiale de ambalare flexibile la plastic a dus la două tipuri de ambalaje: ambalaje din hârtie și ambalaje din film, bazate nu pe combustibili fosili, ci pe materii prime organice regenerabile, cum ar fi amidonul de porumb. „Asemenea folii sunt materiale compostabile, dintre care există două tipuri. Compostabile în sistemele casnice și compostabile în sistemele industriale. Ambele tipuri sunt clasificate legal ca „ALTE” tipuri de plastic”, sau categoria 7. Deși filmele pe bază de materiale vegetale au bune proprietăți de barieră și protejează suficient produsul, acestea nu au fost recunoscute pe scară largă până acum, câștigând denumirea colocvială de „bioplastic”. Aceasta este doar o aproximare superficială a unei probleme dificile, dar arată de ce piața ambalajelor s-a orientat către hârtie.”, se mai arată în articolul lui Nick Peters, publicat recent și intitulat „Este îndepărtarea de plastic la ambalajele alimentare, o greșeală colosală?”
Trecerea de la ambalajul din plastic la cel din hârtie nu se poate face fără reflecție, explică managerul polonez: „Ceea ce este nevoie aici este un echilibru de mediu, cunoștințe tehnologice și capacitate de producție. Cu siguranță, acest proces ar trebui dezvoltat, analizat și îmbunătățit pentru că nu avem încă  o soluție model. Desigur, nu toate produsele sunt potrivite pentru ambalarea în hârtie, la fel cum nu toate produsele pot fi ambalate în plastic. „Sacii de hârtie cu plasă sunt buni pentru cartofi sau ceapă, de exemplu. Piața actuală a legumelor și fructelor este și o piață ambalajelor comode: cu gramaje mici și medii. Astfel de porții, pentru că sunt rapid consumate, nu necesită tehnologii suplimentare pentru a prelungi durata de valabilitate a produsului și, prin urmare, acuzația că ambalajul din hârtie contribuie la creșterea risipei alimentare este inadecvată. Același lucru este valabil și pentru pungile de plastic pentru mere sau citrice. Se pare că cel mai bun lucru pe care îl putem oferi clienților noștri astăzi este atât educația, cât și  posibilitatea de alegere”.
 
Roxana Drăghici