Cât de rentabilă este „valorificarea superioară” a fructelor în România

​O plantație de cătină ecologică și o mică fabrică de sucuri reprezintă afacerea de familie a lui Victor Căruceriu, producător din Onești, județul Bacău. Plănuite inițial într-un proiect unitar, care să integreze tot circuitul de la producția de fructe, procesare și până la valorificare, plantația și fabrica au fost până la urmă finanțate din două surse diferite: un proiect PNDR și unul Start up Nation.

Proiectul inițial a fost de 1,2 milioane euro, cu 90% finanțare, însă până la atingerea punctajului său, banii se terminaseră. Varianta alternativă a fost o finanțare prin GAL, dar cu valoare mult mai mică, de numai 100.000 euro, ceea ce a dus la o reducere drastică a multor elemente din proiect și renunțarea la fabrică.
Pentru partea de procesare a accesat o altă sursă de finanțare: un proiect în valoare de 40.000 de euro, bani cu care s-au cumpărat echipamentele din fabrică. Dar niciuna dintre investiții nu este finalizată. Tinerei plantații îi mai trebuie un sistem de irigare, iar fabrica, deși momentan acoperă necesarul de procesare (poate produce 10.000 litri pe lună), mai așteaptă completări.
Victor Căruceriu spune că a ales cătina nu doar pentru valoarea alimentară și medicinală a plantei, ci și datorită unei întrețineri mai facile decât la alte specii pomicole.
În plus, totul a plecat de la dorința de a-și construi propria afacere și plăcerea de a lucra în natură.  
 
Dacă produsul nu este bun, nu se pierde doar un client, ci întreaga clientelă de cătină
„Am făcut câțiva pași mărunți. Dacă ajungem să transformăm toată producția de pe plantație în suc, să o și vindem, va fi mult mai bine”, spune producătorul. În fabrică se procesează și alte fructe pentru suc precum mere, struguri, aronia etc, însă produsul de bază al Fermei Pas-Strâmtu din Bacău este sucul de cătină bio.
Chiar dacă nu este atât de sensibilă ca alte specii, cultura de cătină nu este lipsită de provocări. Deși literatura o descrie ca fiind o plantă rezistentă la secetă, producția de fructe a fost serios afectată de precipitațiile insuficiente și temperaturile foarte mari din timpul verii, trei ani consecutivi. Astfel, anul trecut recolta nu a depășit 1,5 tone. 
Sunt și dăunători a căror presiune este mai mare în ultima vreme, precum ”musculițe care înțeapă fructele și depun ouă la interior, cu mai multe generații pe an sau larve care rod ramurile pe interior până la uscarea completă a pomului”, mai spune cultivatorul.
Pe de altă parte, fiind plantație ecologică, erbicidarea este o problemă, pentru că nu sunt produse.
Partea bună este că fructele de cătină și tot ce rezultă din ele sunt apreciate pe piață și au încă preț bun. Și ca orice produs căutat, are și el ”falsurile” lui: ”Din păcate pe piață se vând și fructe de cătină mai puțin bune pentru consum: fie nu sunt maturate, fie provin din flora spontană, fie au alte defecte care modifică gustul.  
Efectul este că la final nu se pierde doar un client, ci întreaga clientelă de cătină!
Dacă produsul final nu este gustos, aromat, omul nu se va întoarce către acel tip de produs, mai ales în acest sector de nișă”, explică producătorul de sucuri.
Prin tot ceea ce face, încearcă să promoveze și să le explice clienților diferențele de calitate între sucul natural obținut fără intervenții, din plantele de cultură și sucurile provenite din fructe care nu sunt bune de procesat: ”cel mai bun indiciu la cătina sălbatică este gustul amărui, care rămâne după cel acru, care se simte primul.
Cătina de cultură nu mai are această amăreală. Fructele trebuie să fie doar acrișoare și aromate, iar sucul obținut să păstreze aceste caracteristici.”  
 
Valorificarea și concurența
Fabrica nu a apărut ulterior în planul cultivatorului de cătină. Ea a fost de la început integrată în proiect, pentru că și-a dorit o valorificare superioară a fructelor.
Randamentul, în funcție de calitate și de cât timp sunt ținute în congelator, variază între 65-75%, iar o parte dintre operațiuni se fac manual.
Din păcate, ceea ce rămâne după extragerea sucului - o materie primă foarte valoroasă, nu o poate prelucra pentru că echipamentele necesare sunt extrem de costisitoare și nu se justifică decât la cantități mult mai mari.
Dar ”este rentabilă fabrica?” a fost întrebat Victor Cruceriu de un licean, cu ocazia unei vizite în fabrică.
„Nu am putut să-i spun la momentul acela un DA convingător. Și m-am gândit apoi: noi, producătorii de sucuri naturale, cu cine concurăm de fapt? Că piața de sucuri naturale nu este foarte mare, nu știu dacă este în jur de 10% din ce vinde un supermarket. Și mă refer aici la marile fabrici de sucuri (acidulate sau nu) care au ca principală materie primă apa, un ingredient extrem de ieftin, plus alte câteva, nici ele foarte scumpe.
Așadar valorificarea este partea cea mai dificilă”, a admis el.
Vânzările online sau participarea la târguri asigură o mică parte din venit, o supraviețuire mai degrabă, decât posibilitatea dezvoltării. Cantitatea procesată și vândută a crescut, dar nu într-atât cât să ofere stabilitate și noi investiții.
Vânzarea către băcănii cu produse speciale este o altă cale de valorificare, dar și aici volumele sunt mici. Prestarea de servicii către alți cultivatori care vor să își proceseze fructele mai completează veniturile și asigură plata unor rate sau datorii.
Vizitele școlarilor în fermă sau la fabrică îi oferă ocazia lui Victor Cruceriu să le arate copiilor gustul unor produse autentice, autohtone, să le vorbească despre ele și să promoveze ”naturalul”.
„Până nu ne creștem cumpărătorii, nu vom reuși să le impunem pe piață. Nu avem capacitatea financiară să le promovăm la fel ca pe celelalte”, a mai spus producătorul de suc de cătină din Bacău.
 
Roxana Drăghici