Ce faci cu gutuile, când nu le poți vinde?

​Considerată, la momentul înființării, în 2009, cea mai mare livadă din țară, plantația de la Bucșani din județul Giurgiu este încă printre puținele surse de gutui românești. Proprietarul Mihai Păun, este cadru medical și a ales să facă această investiție pentru că a observat lipsa acestor fructe de pe piață și chiar din livezi. 

​Livada are 5,5 hectare în sistem intensiv, plantate cu un singur soi – Bereczki. Încă de la înființare, plantația este îngrijită de unul dintre profesorii de pomicultură de la USAMV București – Păun Constantin.
„În general, livada se prezintă bine, a evoluat foarte frumos, nu este prea afectată de secetă pentru că avem sistem de irigare. Terenul dintre rânduri este înierbat, iar iarba tocată rămâne pe sol”, spune proprietarul livezii de gutui.
Cea mai mare provocare, mai ales în ultimii ani, o reprezintă gerurile târzii de primăvară. În ultimii doi ani, abia dacă avut fructe pentru consumul propriu. Practic a pierdut aproape toată producția din cauza frigului survenit când pomii erau în plină floare: ”Anul acesta când erau în plină floare a căzut bruma, au fost -2 grade C și am pierdut aproape toate florile și aproape că am rămas fără gutui pentru consumul propriu. Și anul trecut din păcate a fost la fel”.
Exceptând aceste situații, plantația este productivă, cu recolte de peste 70 - 80 tone de fructe, explică Mihai Păun. De asemenea se mândrește cu faptul că, deși nu a obținut certificarea ecologică, tratamentele sunt minime, folosește în mare parte doar substanțe pe bază de cupru și câteva insecticide doar când este necesar.
 
Procesarea, cea mai sigură metodă de „păstrare”
Deși gutuile sunt fructe care se valorifică la un preț destul de bun în stare proaspătă și poate fi o cultură care să aducă un profit mulțumitor, vânzarea lor, mai ales dacă ești un mic producător izolat, este dificilă.
Mihai Păun și-a vândut de-a lungul anilor producția aproape direct din câmp, fie unor distribuitori, fie la fabrici de conserve, ba chiar a avut clienți și din afara țării. Ce nu reușește să vândă, a ales să proceseze. S-a gândit inițial la gem, dulceață, peltea etc, dar a spus că investiția într-o astfel de unitate de procesare ar fi fost mult prea mare și nici nu a găsit ceea ce și-a dorit pentru cantitatea de fructe obținută din livadă. Așa că a rămas cu opțiunea cea mai sigură și mai simplu de depozitat – alcoolul. Și-a cumpărat un cazan de 300 litri, modern cu încărcare automată. Se declară un mic producător care are dreptul să fabrice un maxim de 1.000 litri de alcool. De altfel, ”țuica” de gutui are o aromă deosebită și este cel puțin la fel de apreciată ca cea de prune. Doctorul pomicultor spune că și frunzele de gutui reprezintă o sursă valoroasă: din ele se obține un ceai aromat, cu multiple beneficii.
„Nu am făcut calcule să văd ce costuri am pe hectar, pentru că uneori mai acoperim și din alte venituri. În plus producția variază de la an la an, prețul se stabilește și funcție de destinația de consum a fructelor și nu am ținut evidența costurilor și a profitului. Pentru mine este mai degrabă o pasiune”, mai spune doctorul, care a ales la aproape 70 de ani să înceapă o nouă afacere, pentru că în opinia sa ”nu este niciodată prea târziu să faci ceea ce îți place”.
 
Roxana Drăghici